N-am mai intrat intr-un Mc Donald’s de vreo 10 ani…Recunosc uneori ma apuca dorul de un hamburger si adeseori trag pe la cite un KFC pentru o portie de carton presat… Ieri insa am vazut o stire uluitoare. Mc-urile din China vor organiza nunti!!!…Cei care s-au cunoscut in Mc-uri vor sa se si casatoreasca acolo asa ca americanii au dat verde la nunti, dar doar in China!!! Tortul miresei, nu e gluma!!!, va fi  facut din traditionala lor placinta cu mere…Brrrr…Un meniu la o nunta din Mc-urile chinezesti va costa intre 150-100 dolari …Nenorocirea globalizarii a atins si nuntile…

       I-am citit cartea pe avion, intre citeva drumuri si am incercat sa-mi amintesc ziua in care ne-am cunoscut prima data…N-am reusit dar banuiesc ca undeva pe culoarele televiziunii…A stiut intodeauna sa se foloseasca de forta televizunii…Mi-a placut mottoul cartii…”Marea problema in Romania nu e ca dracii sunt atit de negri , ci ca nici macar ingerii nu sunt albi”…Ma asteptam ca vorbele astea sa fi fost spuse de vreo minte luminata rulata prin talk-showuri. Tiberiu Rostas, cel care le-a spus a fost ” un intelept autodidact mort de leucemie tratabila in urma performantelor sistemului medical romanesc”..Vorbele m-au pus in garda…” Un ospiciu numit Romania” e o carte care m-a enervat, intrigat si amuzat…

          Citind-o mi-am amintit de prieteni comuni , din fotbal sau televizune, de clipe lungi de taclale si de analize si birfe despre tot, de la moda la politica, de la televizune la facebook…Si mai ales citindu-i rindurile mi-am dat seama ca a aflat si el…In sfirsit…Ce ii spuneam noi, ceilalti, adeseori…Ca multi din cei pe care-i cunoaste sunt arhitecti…Ai unui „Ospiciu numit Romania”…Asa e , Cozmine?

     Fotbalul romanesc e o mizerie…Nu m-am uitat la derby, care oricum e o alta mizerie…Niste impiedicati care incearca sa imite fotbalul mare care se joaca in Europa…Mi-e rusine de stirile pe care le vad mereu la televizor in zilele acestor partide „derby”, stiri despre tineri batuti, pietre aruncate , capete sparte…Asta e fotbalul romanesc !

      Am vazut zeci de meciuri derby adevarate , am fost la El Classico, Real-Barcelona sau la Liverpool-Manchester…Atunci cind vezi asa ceva te simti umilit de Liga 1…De niste fotbalisti impiedicati si de suporteri agresivi …Intre suporterii care se bat sperind ca asa s-or vedea la televizor si curvele care se dezbraca, sperind ca asa s-or vedea in ziare, nu e nicio diferenta! E multa vreme de cind nu ma mai uit la meciurile din Liga 1…Nu ma intereseaza  nici Cupa Romaniei, in general nu ma mai bucura fotbalul romanesc. Ma uit la fotbal ca sa ma bucur, ca si cum m-as uita la un film…Si filmul asta romanesc, Liga 1 e de un mare plictis. E adevarat, cu clovni in tribunele oficiale si cu „gladiatori” pe strazi, doar asa fotbalul roamnesc mai trezeste interes…Cu batai si bufoni.

        M-au uimit zecile de mesaje pe care le-am primit de ieri. de genul…

Schwarzmuller spune:

Negrule, esti o rusine pentru Timisoara. Jigodie imputita, gunoi stelist, oaie behaitoare, sa nu mai calci pe Dan Paltinisanu pentru ca iti vom rupe picioarele. Faci de ras regiunea in care te-ai nascut, dementule!”

         Asta e fotbalul romanesc ! Nu , multumesc !

     Cind am ajuns prima data in Praga am fost curios sa vad locul in care si-a dat foc Jan Palach…M-a impresionat mult povestea lui, mi-a urmarit adolescenta…Jan Palach a fost un  fost un student (la Universitatea Carolină) din Cehoslovacia, care și-a dat foc în Piața Wenceslas din Praga pe 16 ianuarie 1969 în semn de protest față de invazia Cehoslovaciei de către trupe ale Tratatului de la Varșovia. A ramas un martir al regimului comunist si un simbol al libertatii in intreaga lume…Un asteroid ii poarta numele, sunt zeci de strazi in Cehia care se numesc Jan Pallach si copii invata la istorie despre el…

          In Polonia am fost impresionat de preotul Jerzy Popieluszko, o figură-cheie a sindicatului Solidaritatea asasinat de poliţia regimului comunist. Imi amintesc ca polonezii care veneau la marea Neagra erau priviti cu simpatie si adeseori li se faceau semnul de victorie. Ei aveau Solidaritatea ! Prelatul a fost răpit de trei ofiţeri ai poliţiei politice la 19 octombrie 1984. Răpitorii săi , securitatea poloneza, l-au torturat până la moarte şi i-au aruncat cadavrul în apele Vistulei, la 120 km nord de Varşovia.  Preotul a fost beatificat in cadrul unei slujbe la care au participat peste 170 000 de polonezi. Astazi el este o parte din istoria Poloniei…

        In Romania la 2 martie 1989 un pictor, Liviu Babes si-a dat foc pe o pirtie de schi incercind astfel sa atraga atentia asupra crimelor comunismului. A avut o pancarda pe care scria „Stop Crimes! Stop Comunism!” . Astazi in Romania nimeni nu-i mai pomeneste numele.  Pe pirtia Bradu exista parca o cruce de fier care-i pomeneste sacrificiul. Atit !!!! Nu exista NICIO diferenta intre gestul suprem al romanului si cel al eroului mondial ceh, Jan Palach…Despre roman nu mai vorbeste nimeni, nici macar romanii. Singura sansa de a reaminti despre gestul lui , acela de a-si da foc pe o pirtie in semn de protest, ar fi ca intimplarea sa fie pomenita prin tabloide sau in vreo emisiune tip tabloid…Un om moare pe o pirtie dindu-si foc!  Titlu bun de tabloide…Poate cineva asa isi aminteste de pictorul Babes…

        Cred ca adevaratele sacrificii sunt cele facute atunci…Cind nu se mai putea…Ma inclin in fata lor…

         Mi-ar placea ca postul asta, cel cu pictorul Babes sa fie mai preluat de ziare decit cel in care am pomenit despre Bianca sau Pestritu…Sau as avea o alta idee…Le-as folosi pe ele ca sa promovez idei, gesturi si oameni uitati…Le fac o propunere…La iarna sa mergem impreuna pe pirtia Bradu, cu tot cirdul de ziaristi de monden dupa ele si acolo cineva sa pomeneasca de gestul pictorului Babes…E o impietate? Poate fi o modalitate de promovare a unor intimplari, oameni, gesturi valoraose cu ajutorul celor care momentan sunt in vizorul publicului larg?

     P.S.- Acum 10 minute ( e doua noaptea) , dupa o lunga dezbatere, am convenit cu un amic ca singura modalitate de a afla cu adevarat cine l-a ucis pe Culianu e ca aceasta crima sa fie dezbatuta in emisiunile tabloid…De ce sa nu folosim titele si tabloidizarea spre pomovarea altora? Repet, e o impietate?

     Cu citiva ani in urma , la Madrid fiind , am intilnit un roman care era angajatul unei importante firma de impresariat din America…Multe din marile staruri de la Holywood depindeau de respectiva firma de impresariat… Prin impresari, „agentii de vinzari” ai vedetelor, se fac acolo toate tranzactiile. Se negocieaza cu stafful lui Jay Lenno sau Larry King aparitiile si adeseori intrebarile din talk-showuri, se negocieaza rolurile din filme sau coperta pentru „Vanity Fair”…Nicio tranzactie financiara nu se face in lipsa agentilor, totul e negociat de impresari…

          Petru, asa il cheama pe romanul-american, mi-a povestit atunci o intimplare fabuloasa despre un mare actor american aflat la virsta senectutii…Mi-e greu sa o povestesc aici pentru ca omul nu mi-a data acceptul si habar n-am unde l-as putea gasi in ziua de azi…De atunci, de fiecare data cind il vad pe monstrul-actor in vreun film , oriunde, fie pe dvd, fie la tv, am pornirea sa schimb canalul sau sa schimb dvd-ul…M-a ingretosat si oripilat povestirea impresarului roman…Am certitudinea ca ea, povestea, e adevarata pentru ca am vazut rapoarte si vreo doua fotografii atasate acestora…Nu-mi erau mie aratate, eu eram o victima colaterala, aflata intimplator pe acolo dar de incredere de vreme ce eram un apropiat al gazdei din Madrid…

         Asa trebuia sa se intimple cu fotografiile sexi cu Iurie Darie…Un impresar , citiva agenti care se ocupa de imaginea starului, trebuiau sa „curete locul”…Nimeni nu vedea nimic…Iurie Darie e victima unui sistem, a unui show-biz ieftin, cu curve necunoscute promovate pe prime pagini , cu „vedete” care stau in apartamente de bloc de prin cartiere marginase dar cu apucaturi de milionari, fara impresari puternici care sa poata apara o imagine..Iurie Darie e un mare actor…Show-bizul in care-si incheie cariera e prea mic…

       Au avut un recital memorabil la Roma….Mi-au placut mult…de multi ani…Imi amintesc ca prima data i-am descoperit ascultindu-le „Gloria” , un hit pe care inca il reascult adeseori…Si prima oara i-am vazut la televizor , la sirbi,  in concertul Live Aid din iulie ’85…

       Tin minte ca prin ’88 , licean fiind , am dat la schimb o pereche de blugi Levi;s pe un disc „Joshua Tree”, disc vinil pe care inca il mai am pe undeva pe acasa. Apoi, o vreme am cautat peste tot firma „BonaVox”, o firma de aparate auditive pe linga care treceau membrii trupei si de la care solistul si-a luat numele de scena, BONO…

         Sunt printre cei mai buni din toate timpurile…Sunt istorie…Si concertul lor de ieri de pe Stadio Olimpico e memorabil…Nici azi nu-mi pare rau dupa blugii pe care i-am dat atunci la schimb…Merita…

      Chaplin l-a numit „clovnul meu preferat”…Cu faimoasa-i sepcuta de pinza si cu sacoul prea strimt Norman e unul din mari comici ai lumii. Dupa mintea mea, un top 3 ar fi…

             1- Louis de Funes

             2-Stan si Bran

             3-Norman

    Lor le stiu replici, gesturi, le-am invatat filmele pe de rost, ma uit oricind cu drag la ele…Ultimii ani si i-a petrecut intr-un azil de batrini si toti erau siguri ca la 100 de ani va primi celebra felicitare de la regina. Avea 95…Acum 5 ani si-a anuuntat retragerea oficiala, la 90 !

          Adeseori spunea in interviuri ca nu a facut comedie ca sa traiasca, n-a facut-o pentru bani si ca nu de putine ori a fost nevoit sa incerce si alte meserii ca sa supravietuiasca..Imi amintesc de asta cind vad la noi tineri actori  suparati pe leafa de la teatru…Norman o facea din pasiune…

          Cind mi-e dor de liniste si de normalitate ma intorc la top 3 de mai sus…Incercati terapia asta. Acum si Norman e linga Funes sau Stan si Bran…

    Zilele astea s-a deschis sezonul la premile „Nobel”…Toate ziarele lumii au stirea. Poate stiti, poate nu….Nobelul la matematica nu se acorda pentru ca asa a vrut d-nul Alfred Nobel. Explicatia e simpla…Iubita l-a inselat cu unul din matematicienii faimosi ai vremii, Mittag Leffler, in Suedia exista  chiar un institut faimos care-i poarta numele. Poate e o legenda…poate nu…Sigur asta e cea mai raspindita explicatie.

          Nobelul pentru pace si literatura sunt cele mai asteptate distinctii si premiul pentru fiecare nominalizare (medicina, economie etc) este de 1,46 milioane de dolari….Zilele trecute a ajuns in Romania cistigatoarea de la Literatura, Herta Muller,nascuta linga Timisoara, din pacate prea putin mediatizata in comparatie cu multi alti scriitori faimosi la noi, intelectuali mediatizati prin talk-showuri dar anonimi oriunde in lume…A inceput iuresul Nobel…de urmarit…

         Nu ma pot abtine sa nu va povestesc o intimplare care m-a pus pe ginduri. O fac cu riscul de a stirni noi mesaje de „simpatie”…

        Zilele trecute s-a intimplat sa fiu in Chisinau chiar cind acolo s-a deschis un Institut Cultural Roman…Am vazut la televizor secvente de la inaugurare, discursuri si mai apoi am avut bucuria sa-i vad pe protagonisti in avionul de intoarcere spre Bucuresti…Presedintele ICR este d-nul Patapievici pe care , ca sa nu fiu anapoda inteles, il cred o minte luminata…

          Am fost uimit insa sa aflu din presa de la Chisinau ca d-nul Patapievici n-a fost pina acum NICIODATA  dincolo de Prut, n-a vazut NICIODATA Moldova. Pina mai ieri… Asa a declarat chiar domnia sa…Ciudat … Imi amintesc ca atunci cind am ajuns prima data la New-York eram curios sa vad sediul celor de la NBC ( e statia tv care-mi place cel mai mult ca mecanism de promovare, strategie de promovare,etc..sunt fan de NBC) .Spre disperarea sotiei mele am cascat gura prin magazinul lor de prezentare si prin jurul sediului vreo doua ore…In Londra am facut la fel vazind sediul BBC. Am un amic, pasionat de fotbal, care atunci cind ajunge in vreun oras cauta stadionul principal, ba chiar isi da toti banii ca sa vada meciuri importante prin Europa. Sunt sigur ca pitipoancele din tabloide prima data cind ajung la Paris cauta mallurile…Toti incercam sa ne urmam pasiunile…

           Cind esti predintele unui Institut Cultural Roman nu cred ca nu-ti gasesti o dimineata in care sa te urci in masina si sa dai o fuga sa-i vezi pe ceilalti romani. Si sa te intorci a doua zi…Macar o data in viata !!!  Stiu, veti spune ca nu asta e masura obligatorie pentru un bun roman. Asa e…Dar macar de curiozitate, nu de pasiune, sa incerci sa vezi cum e dincolo de Prut…Institutul condus de domnul Patapievici se numeste Mihai Eminescu , cel care scria    „Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ; noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu, ar fi un vânzător.”–Mihai Eminescu,ziarul Timpul– .  Macar sa ai curiozitatea sa vezi pentru ce a scris rindurile astea Eminescu, pentru ce era atit de inversunat cel care poarta numele institutului pe care il conduci…Sa ai macar curiozitatea sa vezi al doilea mare oras al Romaniei…Cel mai mare oras , dupa Bucuresti , in care se vorbeste limba romana…

         Nu cred ca exista microbist care sa nu fi vazut la televizor  Steaua-Napoli, nu cred sa existe rocker adevarat care sa nu fi fost la Ac/Dc , atunci cind au venit in Bucuresti…  As sugera sa nu mai existe nici romani pe la Ministerul de Externe care sa nu fi vazut Romania !!!  Daca n-au pasiunea asta atunci sa o faca din obligatie ! Treceti-o in fisa postului…De vazut Romania !  …Romania aia despre care vorbeste Eminescu !

     Dintre multele filme pe care le-am vazut de-a lungul anilor m-as intorce mereu cu drag la „Unora le place jazzul”…Memorabile secvente la care inca mai rid, chiar daca am vazut filmul de vreo 10 ori … Mi-a placut si Stony Curtis din Familia Flinstone unde el a pus voce…L-am cautat apoi si l-am gasit pe  coperta albumului “Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club” al trupei The Beatles…Cautati-l daca aveti curiozitatea acolo…M-au revoltat apoi papagalii de la Holywood care l-au nominalizat doar o data la Oscar , in 1959…

          De un lucru sunt sigur, peste citiva ani o sa rid din nou impreuna cu fetita mea, Dara , la „Unora le place jazzul”… O sa am grija sa grija sa-i arat si ei unul din filmele mele preferate…Unii spun ca zilele astea d-nul Tony Curtis si-a savirsit viata…Prostii !!! Fetita mea, ca multi alti copii , il va descoperi  peste ani…Mr. Toni Curtis

        Oprah se pregateste de retragere, dupa 25 de ani de televiziune…In 1993 interviul pe care i l-a luat lui Michael Jackson a adunat 37 milioane de telespectatori fiind cotat interviul cu cea mai mare audienta din toate timpurile. Showul ei ramine cel mai important talk show-urilor diurn din Statele Unite ale Americii, este difuzat din Chicago de televizunea ABC, pe întreg teritoriul american şi în peste 140 de ţări. Această emisiune a făcut-o celebră pe Oprah  şi a ajutat-o să strângă o avere estimată de revista Forbes la 2,3 miliarde de dolari.

          Cu citeva zile in urma ea l-a avut invitat pe  Mark Zuckerberg  fondatorul retelei Facebook. La 26 de ani Zuckerberg are o avere de 7 miliarde de dolari !!! Oprah a reusit sa intre pentru prima data in casa miliardarului. In locul unei resedinte uriase pe masura averii, fondatorul Facebook locuieste intr-o casa normala impreuna cu iubita lui, o chinezioaca pe care a cunoscut-o pe cind erau colegi la Harvard…Greu de crezut, dar cei doi plătesc chirie –  1.500 de dolari pe lună – pentru casa lor, care are doar patru camere, un birou şi o mică bucătărie.

             Miliardarul conduce o masina normala, o Honda Acura…La o avere de 7 miliarde de dolari…

    Prin ’97 , intr-un weekend, am venit in Bucuresti pentru o filmare in direct la TVR.  Emisia avea loc duminica si simbata seara urma sa ma intilnesc cu un om important din media ,aranjasem intilnirea de multa vreme…Seara omul a insistat sa ne vedem la o terasa in aer liber, el urmind sa plece imediat din Bucuresti. M-a uimit povestea cu terasa, era toamna tirziu , dar odata ajuns la intilnire am dezlegat misterul. Toata saptamina, ziarele vremii vorbeau despre iminenta unui cutremur major in Bucuresti si omul, de teama, nu vroia sa stea intre pereti.Imediat dupa discutia noastra a si plecat din Bucuresti.

            A doua zi,  la filmare,  un cameraman mi-a povestit ca toata noaptea si-a petrecut-o in masina!!! Avea ochii cirpiti de somn si de teama panicii stirnite a dormit intr-un Golf2. Toata lumea in jurul meu vorbea doar despre cutremur si eu eram cel mai invidiat de toti pentru ca aveam sa ma intorc la Timisoara, un loc ferit, spuneau ei…Ne-am luat ramas bun ca pentru todeauna…

         Cu cel cu care am impartit citeva ore pe o terasa din Bucuresti , tirziu intr-o toamna, ma mai vad uneori.  A ramas un personaj influent in zona mass-media. Odata m-a batut gindul sa-i amintesc panica ce-l cuprinsese cu ani in urma…N-am facut-o…E un om care creeaza produse media, imagini, stiri , opinii…Si totusi spaima l-a doborit atunci…E toamna iar, cutremurul e din nou la moda.Imi vine sa pun mina pe telefon si sa ne mai vedem la o vorba pe o tersa din Bucuresti…

       Pe Dumitru Tunsoiu l-am cunoscut pe cind eram la TVR…Atunci, la „Kilometru”, restaurantul unde-mi duceam zilele cind veneam prin Bucuresti, am stat la taclale despre muzica, despre Jethro Tull si Emerson Lake and Palmer. Atunci am aflat ca de fapt nu-l cheama Liviu Tudan , ca asta e doar un nume de scena luat dintr-un film numit „Ultima noapte a copilariei”…

        Ii am muzica in masina…Ieri, toata ziua i-am ascultat discurile si mi-am amintit de vorbele noastre de la „kilometru”… Ii ascult adeseori…Mi-ar placea sa va mai amintiti de ei, de Tudan, de Rosu si Negru…

      Abia astept apocalipsa solara din 2013…S-o mai limpezi lumea fara curent, fara nervi, fara masini, fara faxuri, mobile , fara Google… Mi-am dat seama ziele astea  ca Google face deja parte din viata mea, nu am nicio zi fara el…Pina si pe ciobanescul meu mioritic tot Google l-am numit…

       Larry Page si Sergey Brin au nascocit motorul asta de cautare in 1998 si a pornit cu o investitie de 100 000 de dolari. In declaratia fiscala din 2009 compania a raportat venituri de 14 miliarde de dolari din publicitate. De la 100 000 dolari fara contracte cu statul…

         Pentru că motorul de căutare oeferă informaţii aproape instant, lucru care îi determină pe oameni să îşi piardă din calităţile intelectuale, Google este considerata de multi cea mai nociva inventie moderna a omului…Inventia care-ti lincezeste mintea…tastezi si ai orice…Abia astept furtuna solara din 2013 cind singurul Google util din casa va fi ciobanescul meu mirotic…

       Zilele trecute un bun prieten despre care am scris aici, Ioan Craciun, unul din fondatorii Societatii Timisoara, s-a stins la 55 de ani din cauza cancerului…In vara, un coleg din Antena, de 50 de ani s-a dus din aceeasi cauza…

        Tocmai am aflta ca intr-un laborator cu aparate vechi de zeci de ani citiva cercetatori romani au reusit sa faca citeva descoperiri care au uimit intreaga lume medicala. Proiectul vizează înţelegerea a ceea ce se întâmplă când celulele canceroase pleacă din locul în care s-a iniţiat patologia şi a ajuns să metastazeze. Echipa e condusa de profesorul Mircea Leabu, un medic care a stat o vreme in Canada si apoi a revenit in Romania. Probabil nu pentru multa vreme. Din cauza lipsei de fonduri omul povesteste ca in Romania munceste de trei ori mai mult decit in strainatate…Descoperirea lui, a echipei lui, e pe cale sa revolutioneze lumea medicala..

       Fara finantare insa ei nu pot continua lupta dar in toata lumea cercetarea nu depinde doar de buget. Peste tot in lume sunt multi bogati care in mod constant isi doneaza o parte din agoniseala laboratoarelor de cercetare. Asta intr-o lume linistita , normala…M-as bucura sa aflu ca exista milionari romani capabili sa doneze sume consistente soldatilor din laboratoare. Am vazut azi o stire despre masinile de epoca ale milionarilor romani…Si asta e normal intr-o lume asezata…Totusi, cautati-l si pe profesorul Leabu, Mircea Leabu…Eu promit ca-mi anunt colegii de la stiri sa filmeze donatia !

        Nu-mi place sa vorbesc pe blog despre showurile mele de la televizor…Sunt doua lumi diferite…M-a uimit insa zilele trecute intilnirea cu Catalin Morosanu, un sportiv, luptator in K1. Intodeauna am fost impresionat de caracterul sportivilor. Cu ceva zile in urma i-am facut o farsa ingrozitoare lui Morosanu, o puteti vedea in seara asta la televizor… Am blocat Transfagarasanul, am aruncat in prapastie vreo doua masini , i-am intins nervii la maxim…A rezistat…Asa cum multi altii n-au facut-o…

        Sportul caleste caractere… Am avut sansa sa intilnesc de-a lungul anilor, prin platourile de filmare, cintareti, actori, pitipoance, politicieni, curve, presedinti de tara , pictori…Nimeni nu se compara cu sportivii…Privindu-i imi aduc mereu aminte de vorbele lui Coubertin…”Viata e o mare sala de sport in care noi venim ca sa invatam sa devenim mai puternici”…

         Cred ca una din cele mai insalubre cladiri din Bucuresti e Casa Presei, fosta Casa Scinteii…Locul in care poti sa intilnesti zilnic „formatori de opinie” , jurnalisti , intelectuali celebri, prezentatori tv…toti venind la serviciu acolo. Ca sa gasesti un loc de parcare poti sa te invirti zeci de minute…Odata ajuns  descoperi o cladire in paragina, ticsita de ciini vagabonzi , cu lifturi prafuite, fara usi , cu scari murdare , soioase…Prin preajma gasesti citeva chioscuri de termopan de unde poti sa cicugulesti cite ceva de mincare…

          Mi-am amintit de Casa Presei deschizind http://www.nytimes.com/. Ziarul implineste 159 de ani si culmea, se pregateste sa-si inchida versiunea de print.Arturh Sulzberger jr. tocmai a decalarat ca intr-un viitor incert ziarul va inceta sa mai apara in versiune tiparita.  Acum  New York Times cheltuie, anual, aproape 200 milioane dolari si obtine venituri de aproximativ 150 milioane dolari din online.

       Am avut ocazia sa vizitez o mica parte a redactie „NY Times” si atunci a fost prima data cind mi-am amintit de mizeria din Casa Presei de la Bucuresti…Acum, adeseori cind ajung prin Casa Presei imi amintesc de normalitatea pe care am intilnit-o acolo. Locuri in care dimineata vin la serviciu formatorii de opinie, Locuri diferite din lumi diferite…Cu opinii despre viata la fel de diferite…

         Daca sunteti din Bucuresti sau ajungeti prin preajma merita sa vizitati Casa Presei…Nimeni nu va va impiedeca .  Doar ciinii vagabonzi aciuati prin holuri…

      L-am auzit prima data la radio Europa Libera in programele lui Radu Teodoru si Andrei Voiculescu, printre paraziti de unde radio…Sincer, nu mi-a placut de la inceput, mi-a devenit apropiat doar dupa ce am inceput sa-i cumpar discurile. La inceput pe vinil, cumparate din piata de vechituri din Timisoara….Inca le am acasa…O buna vreme, pe cind lucram la radio, ii difuzam in draci hiturile chiar daca nu erau comerciale, vandabile.

       Desi stingaci, JIMI HENDRIX a folosit chitara pentru dreptaci cintind invers la ea…Nu de putine ori in showurile lui dadea foc instrumentului, chitara ardea in fata unui public in delir. A avut o viata tumultoasa, cu arestari, posesie de droguri, scandaluri…Poate altfel nu se putea. Pe 18 septembrie, in timpul somnului, beat fiind s-a inecat cu propria voma. Avea doar 28 de ani. Si astazi, la fix 40 de ani de la 18 sept.1970,  contiuna sa fie considerat cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor…I-am reascultat ieri „Electric Ladyland” , pe un disc de vinil…Cu nostalgia parazitilor de la Europa Libera…

       La aniversarea lui ma simt obligat sa scriu citeva cuvinte despre el, unul din prietenii mei apropiati. Poate unul din cei mai buni. Am petrecut impreuna multe nopti si adeseori ma suparam pe el tocmai pentru ca ma tinea treaz pina tirziu spre dimineata. Sotia mea m-a surprins adeseori la 4-5 dimineata in pat cu el…( tabloidele asta vor prelua din post ).

        E un instalator scund si destul de grasut, cu mustata neagra si imi amintesc ca venea la mine acasa mereu imbracat intr-un tricou rosu si o salopeta albastra. Si statea pina tirziu spre dimineata cind il scotea sotia mea afara. Intodeauna cu scandal. De o vreme nu ne-am mai vazut…A ramas in Timisoara pentru ca acolo ne-am intilnit prima data…

        Nu cred ca exista macar un om care sa intre pe blogul asta care sa nu-l fi cunoscut…Tocmai a implinit 25 de ani. Probabil cel mai tinar faimos instalator de pe mapamond…Ma bucur ca l-am cunoscut si-n amintirea vremurilor bune, pe furis, in seara asta o sa-l caut din nou…O sa stam din nou impreuna citeva ore…Pina cind sotia mea il va scoate din casa, asa cum o facea cindva…O sa petrec o noapte alba din nou cu el…Il cheama Mario , locuieste in Mooshroom Kingdom si mereu are o sepcuta pe care e inscriptionata litera M…De la Mario…SUPERMARIO BROS…Cred eu , cel mai faimos video game din toate timpurile..25 de ani…La mai multi !!!!

        Pot sa pun pariu ca numele Iulia Gosea nu va spune nimic. As putea pune chiar pariu ca nicio televiziune de la noi nu se va inghesui sa i-l pronunte vreodata…Eu l-am aflat de pe la M6, canalul francez…

        Iulia este o romanca nascuta in 1983 si plecata acum citiva ani in Franta unde dupa ce a luat un master in matematica la Lyon s-a reconvertit in lumea vinului. A devenit astfel somelier. Anul acesta la Santiago de Chile a avut loc campionatul mondial al somelierilor, un soi de premii Oscar in domeniu…Marele premiu a fost castigat chiar de Iulia Gosea…

                  NICIO televiziune din Romania n-a pomenit asta, sau cel putin n-am vazut eu…Ati vazut-o la televizor pe fata asta? Mi-e greu s-o aduc in programe de divertisment, nu si-ar gasi locul,voi face miercuri seara un experiment la „Blonde” unde aduc 3 pusti geniali,olimpici internationali. Le-as sugera insa  colegilor mei de prin talk-showuri sau stiri sa-i ia in seama performanta… Iulia Gosea este cel mai performant somelier din lume, are de-a face cu gusturile celor care invirt miliarde de dolari, a celor care invirt planeta…Acum ea este somelierul principal al cramelor Halewood. Ineresant insa e altceva. Ca-n Romania NICIUN restaurant, oricite stele ar avea nu are somelier…

       UPDATE- am scris vorbele de mai jos cu cuteva zile in urma…Ioan Craciun a fost unul din amicii mei din timpuri vechi….Unul din fondatorii Societatii Timisoara…Daca atunci, in 90 , Timisoara ar fi cistigat noi aratam altfel azi…Tocmai am aflat ca Nelu s-a stins…

       Ma leaga o prietenie veche de Ioan Craciun…E unul dintre fondatorii Societatii Timisoara si a ziarului Timisoara. Poate Romania ar fi arata altfel azi daca ei, atunci, imediat dupa ’90 aveau dreptate…Sunt sigur ca proclamatia de la Timisoara ar fi schimbat multe…Nelu Craciun a fost unul din cei care a crezut in schimbare , a luptat pentru ea si chiar a infaptuit-o. Pentru noi, cei de atunci ,Proclamatia exista !

          Ne-am intilnit apoi la Radio Timisoara. Inceputurile mele in radio i se datoreaza si lui…Avem amintiri care ar incapea in multe pagini si poate cindva le-om scrie. Interviuri cu Johnny Raducanu sau  Andrei Voiculescu , seri de showuri radio cu vorbe, dileme si adevaruri spuse in vremuri in care toata tara era paralizata de o presa servila …Cu interdictiii dinspre Bucuresti si cu mitinguri la care sute de timisoreni se adunau doar ca sustina un radio care pe atunci avea curaj.Culmea, un radio public care credea altceva..Si azi inca mai cred ca radioul inseamna vorba si nu  muzica. Pe atunci vorbele spuse la radio adunau mii de oameni in piata. Le-am trait impreuna, toate si multe altele.

         Amintindu-mi-le am adeseori impresia ca am trait o alta viata, ca totul e atit de departe…Cu Nelu am mai vorbit arareori la telefon in ultimii ani. De fiecare data si despre muzica, copii sau prieteni vechi.

        Ieri m-a sunat si nu i-am recunoscut vocea…Mi-a spus ca medicii i-au pus pe un petic de hirtie un diagnostic cumplit…Stiu ca citeste rindurile de aici si stiu ca-i prind bine vorbele de imbarbatare in zilele astea. Si mai stiu ceva. Ca peticile de hirtie n-au valoare. Pe un petic cindva s-a scris Proclamatia de la Timisoara…Un petic a fost odata si ziarul Timisoara…Au disparut..Doar oamenii si ideile lor au ramas. Eu in asta cred mai mult decit in rindurile scrise neglijent de un doctor pe un petic de hirtie…

          Tocmai am aflat ca de Craciun  CBS-ul pregateste un show fastuos, cu lacrimi , emotie si suspans…CBS a pierdut citeva vedete importante, Oprah e un exemplu si incearca astfel sa gaseasca solutii…Showul gigant va fi de fapt o continuare filmata a celebrei fotografii care a bulversat lumea medicala…

            Paul Harris e un fotograf american care a surprins o operatie de coloana efectuata pe un fat aflat in uterul mamei in a 23 saptamina de sarcina. Medicii nu i-au mai dat fatului nicio sansa de viata , operatia fiind singura salvare . Fotograful a reusit sa imortalizeze momentul in care copilasul si-a ridicat mana din uterul mamei si a prins degetul medicului. Fotografia a cutreierat deja lumea, in multe tari fiind principalul argument impotriva legalizarii avortului.

      Medicul  care a facut operatia se numeste Brunner iar copilul care a fost salvat , nascut pe 28 decembrie 1999,  se numeste Samuel Alexander. Minuta lui prinzind mina doctorului este considerata cea mai spectaculoasa fotografie din domeniul medicinii…In decembrie CBS-ul ii va da posibilitatea lui Samuel Alexander sa-i stringa din  nou mana celui care i-a salvat viata. De data asta in afara uterului..Priviti fotografia…

        Sper sa am posibilitatea sa-l intilnesc in luna octombrie pe cel care e in ultimile luni  prezent in paginile principalelor ziare europene…Rustem Adagamov este cel mai influent om din zona internetului din Rusia doar datorita blogului pe care il are. Atit, un blog l-a facut sa devina unul din cei mai influenti oameni ai Rusiei,o tara cu 140 milioane de locuitori din care 60 milioane folosesc zilnic internetul. Fiecare postare de lui Rustem este citita de o medie de 600 000 de vizitatori, zilnic are minim 400 000 de accesari , mai mult decit orice cotidian moscovit … Interesant ca 50% din utilizatorii de net din Moscova au cite un blog  si cel mai accesat motor de cautare moscovit este yandex si nu google…http://www.yandex.ru/

          Rustem are 48 de ani si blogul sau se numeste „drugoi”, adica „celalalt”…http://drugoi.livejournal.com/…In octombrie s-ar putea sa ajunga in Chisinau la invitatia unor pusti care au zapacit piata internetului…Mi-ar placea sa-l intilnesc…Mama Rusia nu mai e cea pe care o stiam cindva…

       Cu ceva ani in urma , intr-o vara, prezentam festivalul Callatis si intodeauna sporovaiam in culise cu artistii care urmau sa intre in scena…Despre orice si despre nimic…Erau minutele dinainte de a intra eu sa-i prezint si ei sa cinte…Tin minte ca intr-un intr-un astfel de moment , pret de citeva minute am birfit impreuna cu o cintareata despre halul in care ajunsesera programele de televiziune. Rideam chiar de o emisiune  in voga la vremea aia in care apareau tot soiul de oameni care-si spalau rufele la televizor… Ne cruceam amindoi si rideam de ei.Apoi am intrat in scena sa o prezint…Mi-am amintit de asta zilele trecute cind am vazut la televizor chiar momentul in care ea intra pe scena de la Callatis dupa ce am prezentat-o.  Am stat citeava clipe bune cu telecomanda in mina si cu gindul aiurea…Poate am ride din nou impreuna, in culise, de toti cei care apar azi la televizor aratindu-si rufele…Ce-ar spune daca ea s-ar uita la televizor…azi, miine? Daca si-ar vedea rufele ei de data asta la televizor?  Sunt sigur ca am ride din nou de ei asa cum am facut-o atunci la Callatis, in culise…cu Madalina Manole.

       Sunt un mare fan de dr.House…Hugh Laurie, doctorul din film, e unul din cei mai bine platiti actori de seriale din America , primeste 480 000 de dolari / episod. Asta nu-l impiedica ca la fiecare aparitie publica sa rida de „intelectul” americanilor. Hugh Laurie s-a nascut la Oxford in Anglia si a terminat Cambridge unde a fost coleg cu Emma Thompson…Lumea e mica…Am gasit o mostra clasica de umor englezesc la adresa americanilor incuiati…Cu sigla BBC-ului in stinga sus…Hugh Laurie inca face naveta peste ocean intre America si Anglia…

       De cite ori nu vi s-a intimplat sa intilniti prieteni vechi, colegi de liceu, facultate care au evoluat diferit, pe care-i vezi mai batrini sau mai tineri ca tine…Asta-i frumusetea vietii, sa fim diferiti…Ma refer doar la asemanarile sau deosebirile fizice…Sunt un mare fan de-a lui Rod Stewart , imi place nu doar muzica lui ci si felul lui tineresc de a se purta, imbraca…felul lui de a fi..Asta e si motivul pentru care ii urmaresc aparitiile televizate….Rod Stewart are 65 ani…

        Zilele trecute am avut o filmare cu Botezatu si plecind, spre casa, am auzit la radio ca e ziua premierului, Boc.  Si am fost surprins sa descopar un fapt interesant…Amindoi sunt nascuti in acelasi an! Ar fi putut fi colegi de banca…Amindoi au 44 de ani…Meseria in care-ti traiesti viata isi pune stampila pe chipul omului…Priviti-i…Amindoi au 44 de ani, aceeasi virsta…

       Vad peste tot stirea cu dementul care a bagat in coma un politist dupa ce cu ceva vreme in urma a mutilat o femeie ,cercetat fiind in libertate. Pe un alt canal de stiri vad alt idiot care si-a transformat masina in bolid si apoi a stat la negociere cu politistii…In orice alta tara politia il punea la pamint si apoi discutau…

       Ma intrebam zilele trecute de ce a disparut brusc de pe ecrane unul din actorii mei preferati de filme de actiune…Wesley Snipes. Am descoperit raspunsul, Snipes a fost condamnat la trei ani inchisoare pentru evaziune fiscala, intre 1999-2001 actorul nu a completat nicio declaratie fiscala avind datorii catre statul american de peste 12 milioane de dolari…

       Cititind stirea intr-un ziar american mi-am amintit de o intimplare petrecuta la New-York…Eram cu un prieten in masina si ne-a oprit politia pentru un control de rutina. Obisnuit cu ai nostri am inceput sa glumesc moment in care politistul new-yorkez a capatat o atitudine deloc prietenoasa . Exact ca-n filmele americane si doar explicatiile prietenului m-au scapat de o perchezitie in stil american. Dupa ce am scapat , amicul mi-a povestit ca acolo cu politia nu e de glumit, ca e imposibil sa te tragi de sireturi cu ei…Imi amintesc intimplarea ori de cite ori vad la noi negocieri , pe marginea drumului, intre soferi si politisti. De fiecare data soferii pun mina pe telefoane mimind sau chiar sunind la „persoane sus-puse”, gesticuleaza si ridica vocea la politisiti…In America aveau demult catuse la miini…N-am puterea sa ma uit la stiri in care apar accidente de masini dar zeci de astfel de accidente se intimpla si pentru ca soferii au ocazia dialogului cu politistul…”hai ca se poate…”

      Nu sunt un mare americanofil dar m-a uimit arestarea lui Wesley Snipes…Amicul meu new-yorkez, cind am scapat de politist, mi-a spus ce am auzit de multe ori in America…. „educatia se face cu batul”…Ai nostri o fac cu talk-shwouri…O sa-l astept pe Wesley…

         25 de ani…atit a stat Oprah pe televizor….25 de ani…atit a stat Larry King pe televizor…Pe departe cei doi sunt cei mai populari oameni de televiziune de pe planeta. Atit CBS cit si CNN au avut profituri uriase de pe urma celor doi dar si reciproca e valabila. Atit Oprah cit si Larry King au conturi de sute de milioane de dolari.

             De-a lungul anilor cei doi au avut perioade bune si perioade rele, sezone cu audiente maxime dar si sezoane fara puncte prea mari de rating. Noi inca avem mentalitatea galeriilor de fotbal…Poti sa fii un bun jucator de fotbal un intreg sezon, poti sa aduci oricite cupe, daca ratezi un meci toata galeria de huiduie…La ei  viata  se judeca altfel. Nu depinde totul de ultimul meci…La ei Oprah si Larry King au ajuns la 25 de ani…

              Sir Alex Ferguson e din 1986 antrenorul lui Manchester United…Faceti un calcul, 25 de ani. Cu bune si rele…La ai nostri te apuca risul..Ultimul meci, doar asta conteaza aici,  in fotbal, in viata…Nimic altceva…

            Retragerea lui Oprah va fi pe 11 septembrie pe stadionul stadionul Solder Field din Chicago. Arena cu 61,500 de locuri găzduieşte meciurile echipei de fotbal american Chicago Bears. Ultimul meci a lui Oprah…Pentru ca CBS a avut puterea sa n-o judece de-a lungul anilor doar dupa ultimul meci…La ei…La noi sunt codrii verzi de brad…

       M-a uimit o fotografie pe care am primit-o zilele trecute…Am stat minute in sir privind-o. Un copil stind cuminte la poza. Cineva,probabil mama lui, i-a pus sosetutze in picioruse, l-a imbracat cu drag, mai mult ca sigur s-a stimbat incercind sa-l faca sa zimbeasca la fotograf…L-a sarutat apoi asa cum face orice parinte si au plecat fericiti… Copilul a schimbat lumea. DEFINITIV !!!! Priviti fotografia…copilul Adolf Hitler…

             Valentin si Dana sunt doi romani care au tinut pagini intregi de ziare in Italia, „La Stampa” sau „La Repubblica” au publicat zeci de aritcole despre ei, trustul Mediaset a realizat doua programe de televiziune in care s-a povestit istorioara lor…Ati vazut povestea asta la vreo televizune din Romania?

                  Cei doi locuiau si munceau impreuna in orasul Folio din regiunea Liguria de mai bine de 9 ani si culmea, romani fiind erau respectati de toti italienii care-i cunosteau. Ploiesteni de bun simt , n-au facut rau niciodata nimanui si curentul anti-romanesc din Italia nu i-a atins defel. Goniti de viata cei doi n-au apucat sa se casatoreasca desi locuiau impreuna de atitia ani…In primavara Valentin a fost diagnosticat cu un cancer galopant..cei doi  si-au dorit mult atunci sa faca ce n-au apucat sa faca in toti anii de munca din Italia, sa se casatoreasca. Impresionaţi de poveste, locuitorii orasului  împreună cu primarul localităţii au făcut toate eforturile pentru a obţine în timp util documentele necesare oficierii căsătoriei, de la Consulatul României din Torino. Formalitatile au fost indeplinite in regim de urgenta pentru ca presa din Italia a reusit sa creeze un val de emotie in jurul povestii. Aflat deja într-o stare critică ,Valentin avea sa-i puna verigheta Danei , căsătoriţi fiind chiar de primarul localităţii, în casa lor. In jurul casei, scriu ziarele, se adunasera atunci vreo 50 de italieni cu coifuri de sarbatoare in cap. Valentin era in pat…Peste citeva ore s-a stins, cu verigheta pe mina…

           Ati vazut povestea lor la vreo televiziune din Romania?

      Pofta de America mi-a deschis-o cartea lui Romulus Rusan (sotul Anei Blandiana) „America ogarului cenusiu”… Toti cei care au vazut America au descoperit-o cu ochii privitorului de filme americane. Eu am descoperit-o prin ochii lui Romulus Rusan…

     La New-York am parcat masina intr-un loc rezervat pompierilor,in dreptul unui hidrant ,chiar sub semnul „parcarea interzisa”…In citeva minute o masina de pompieri a oprit linga mine si doi zdrahoni au coborat cu un soi de drujba in mana pregatiti sa-mi taie masina. Asa se face civilizatie, cu batul…! Acolo daca parchezi anapoda amenda te ustura rau sau risti ca pompierii sa-ti distruga masina. O lege a statului New-York da acest drept pompierilor daca un autoturism impiedica alimentarea cu apa de la vreun hidrant de pe strada…

         Zilele trecute am vazut un clasament facut de revista Forbes al celor mai bogati presedinti americani. Acolo, inainte de a fi presedinte trebuie sa fi bogat.

       In topul celor mai bogati presedinti pe primul loc se afla chiar parintele Statelor Unite…Casatorit cu o vaduva bogata, George Washington a ajuns sa detina o buna parte din tara pe care o si conducea…Herbert Hoover , un alt presedinte, avea prin 1910 un venit anual de peste 3 milioane de dolari din afacerile pe care le detinea in zona miniera.  Tatal lui JFK a facut avere din comertul cu petrol si tranzactii bancare astfel ca baiatul sau nu avea probleme financiare atunci cind a devenit presedintele SUA.

       Va recomand America din goana ogarului cenusiu, Greyhound sunt cele mai populare autobuse care strabat America dintr-un capat intr-altul. Cealalta lume pe care noi n-o prea intelegem…Presedinti care-si pun averea la bataie, pompieri pregatiti sa-ti taie masina daca-i impiedici sa-si faca datoria…Greyhound-urile lor au wi-fi in timpul mersului…Autobusele noastre n-au nici macar aer conditionat…

•         Pentru ca a mai trecut ceva vreme…Ii rog pe sefii departamentelor de stiri de la TOATE televizunille sa le traga cite un pumn in gura reporterilor trimisi atunci la maternitatea Giulesti care i-au intrebat pe parintii disperati ce-si cautau copii din priviri…”Ce sanse de supravietuire  dati copilului dumneavoastra? ” De vreo trei ori am auzit intrebarea asta.Si parintii priveau nedumeriti, fara lacrimi, fara cuvinte..Un pumn in gura pe cap de reporter !!! Altfel televizunea se afunda si mai mult in mocirla ! Nu le taiati salariile , nu vor pricepe. UN PUMN IN GURA!!!!
•         In 1951 italienii au nascocit un festival in SanRemo, o statiune de la malul Mediteranei.Din 1952 pina in 1954 spectacolul s-a transmis doar pe Radio Rai Uno apoi, din 1955, a fost preluat de televiziunea Rai. S-au lansat acolo cariere notabile , Andrea Bocelli, Laura Pausini sau Eros Ramazotti.
          Ai nostri au avut Mamaia, un festival care imbatrinea an dupa an..Habar n-am de ce italienii stiau sa il intinereasca pe cind ai nostri abia o ajutau pe mamaie sa treaca strada. An dupa an presa a avut grija sa-i gaseasca doar minusurile, an dupa an tot soiul de organizatori incercau sa se capatuiasca , sa dea inca un un tun pe bani publici. Pina s-a ales praful..

           SanRemo are vreo 50 000 de locuitori si localnicii incerca sa-si promoveze putinele obiective turistice, vila Nobel sau catedrala San Siro…Degeaba,toti turistii ajunsi la SanRemo vor sa vada teatrul Ariston unde se desfasoara festivalul…La noi e liniste la Mamaia,anul asta  nicio televiziune importanta n-a mai fost interesata sa preia festivalul, presa il ignora si asta inseamna sfirsit…Mamaie, cheama-ti nepotii !!!!

•    Am vazut la TVR Supercupa Europei, Atletico Madrid -Internationale si mi-am amintit de o dupa-amiaza intreaga petrecuta la Madrid pe Bernabeul lui Real si apoi pe Vicente Calderon a lui Atletico. Valeriu Lazarov era un mare fan de Atletico si un prieten apropiat a lui Jesus Gil, patronul lui Atletico. Mi-a povestit ca atunci cind a cistigat titlul in Spania, Jesus a sarbatorit colindind Madridul calare pe un elefant si ca acasa , intr-un castel de linga Madrid .avea o veritabila gradina zoologica , fiind mereu insotit la sedinte de un crocodil care-i era credincios. Imi place sa cred ca la Supercupa, Dumnezeu le-a dat amindurora bilete in aceeasi loja…

„Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte..”

        Cind m-am mutat in Bucuresti primele locuri pe care le-am vizitat cu Codruta ( doar prietena mea pe atunci)  au fost domeniile Martisor…Ne-am plimbat ore in sir pe acolo prin locurile pe care le stiam pe de rost din carti…Pe acest loc erau doua rânduri de visini pe ramurile carora, oamenii din împrejurimi, primavara, atârnau snururi rosii si albe, menite a le spori holda de peste an. Aceste martisoare i-au inspirat numele casei, “Martisor” lui Tudor Arghezi…Atit de mult ne-a placut zona incit am incercat chiar sa ne mutam prin imprejurimi. N-a fost sa fie…Arghezi insa mi-a ramas in suflet…:

         Copil fiind citeam adeseori povesti scrise pentru Barutu si Mitzura.”Cartea cu jucarii” inca ma fascineaza, scrisa in 1931 m-a cucerit si pe mine prima data prin 80 si ceva. Si inca mai cred  si azi, la aproape 40 de ani , ca viata e o jucarie
              ”  Nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria  vorbelor. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu-le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea si atunci le place mult; de unde un scriitor scoate invatatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului mic.“

          Poate de asta mi s-a parut bizara stirea pe care tocmai am citit-o…In Arad, un pusti care se juca cu jucarii s-a pierdut din viata asta. A lasat jocul deoparte si a ales sa-l joace pe mai departe impreuna cu tatal lui, Tudor. Pustiul avea 84 de ani si se numea Barutu.Deci tatal lui , Tudor, avea dreptate…”Viata e o jucarie „…

          Ignoranta celor valorosi e o meteahna veche pe care o avem…Citeam zilele trecute o biografie a unei brailence careia la nastere o tiganca i-a prezis ca va fi „o duduie care va calatori mult si va trai in sarbatoare”…O vreme viata ei chiar asa a fost…A devenit una din marile personalitati ale lumii, o artista plina de glorie si pasiune…
            Primadonna pe marile scene avea sa fie adulata de Verdi si Puccini si sa primeasca scrisori de dragoste de la regele Portugaliei…Invitata sa cinte la nunta fiului faimosului Osman Pasa a invatat intr-o noapte „Trubadurul” aflind ca asta e preferinta sultanului…
              Si-a pregatit viata pentru ce va sa fie dupa cariera artistica cumparind domenii de vie la Cotnari dar un incendiu si o grindina au nimicit intreaga ei avere…
            S-a stins in saracie la Bucuresti fiind ingropata cu ajutorul financiar al ambasadei Italiei in Romania…Cu adevarat, asa cum prevazuse tiganca, duduia a calatorit mult si a avut o viata in sarbatoare…Cum putea ghici pe atunci tiganca ca de pe niste laptopuri, noi,cindva, ne-om reaminti de sarbatoarea ei? A duduii Hariclea Darclee…

Eu cred ca de la 23 august,cel din ’39!!!, fara pactul Ribbentrop-Moltov noi am fi aratat azi altfel…La 23 august 1939 Stalin si Hitler au impartit lumea. Cruzimea , imparteala lor a continuat peste ani si a dat nastere Razboiului Rece , a cortinei de fier,a puscariilor pline de invatati si a netrebnicilor pusi pe functii, a milionarilor de azi si a fostelor aprozarese devenite arisocrate peste noapte…
Astazi istoricii sunt convinsi ca fara acest pact razboiul mondial nu ar fi avut loc…Sau cel putin s-ar fi terminat mult mai repede…
Cum ar fi aratat Romania azi fara semnatura celor doi?
Si acumi pactu incal divide lumea, orice incercare de a-l condamna primeste o replica dura din partea Moscovei.
23 august e ziua care ar trebui sa devina ziua de comemorare a victimelor nazismului si comunismului in egala masura. Toate necazurile de acolo vin, de acolo ni se trag. Cred ca am avut o normalitate pe care atunci am pierdut-o…

Peste citiva ani, in 44 am intors armele. Un general neamt spunea atunci..”Miraculos pentru voi romanii nu e ca ati dat o lovitura de palat, e felul vostru de natie sa faceti asta, miraculos e ca in 24 august nu mai era niciun roman filogerman…”

      Aproape de fiecare data cind ajung la Paris vizitez cimitirele faimoase. Mi-a luat mult timp pina sa descopar un mormant in Per Lachaise..(cind ajungeti prin Paris nu ezitati sa vizitati cimitirul) http://www.pere-lachaise.com/perelachaise.php?lang=en…L-am cautat citeva minute bune pe alei pline de pietre funerare pe care erau inscriptionate nume faimoase…Pe drum mi-am amintit de frumoasele lui case pe care le-a lasat in tara…Linga Moinesti se afla conacul de la Tescani,acolo unde Plesu a scris celebrul „Jurnal de la Tescani”, vila Luminis de la Sinaia e o casa care-i poarta amprenta, la Liveni se afla casa in care a copilarit…Le-a lasat pe toate in urma si a plecat in Franta atunci cind comunistii au preluat puterea…Mormantul lui e la doi pasi de cel al lui Georges Bizet si nu departe de Balzac…

           Un mormint pierdut printre personalitati mondiale despre care copii  japonezi invata la scoala…Am vazut citiva care se fotografiau cu cripta lui Balzac…Intr-un final l-am gasit. Unul din cei mai mari romani din toate timpurile sta pierdut, undeva, pe o alee din Pere Lachaise inconjurat de lume buna, asa cum si-ar fi dorit…

           La plecare,in metroul parisian, trei tigani romani cintau la un acorden „Valurile Dunarii” . Mi-am indesat sapca pe cap sperind sa nu ma recunoasca dar n-am reusit…M-au inconjurat ,tropaind si urlind….Zilele trecute francezii au pus la bataie 300 de euro de cap de acordeon si i-au trimis in excursie acasa, cu avionul, unde erau asteptati de televiziunile romanesti, asa cum sunt asteptate marile echipe de fotbal…Mi-am amintit de Pere Lachaise vazindu-i pe tigani filmati in aeroport …Mi-ar fi placut ca acolo, la locul  de veci al marelui roman sa se auda dintr-un mic difuzor , in surdina, „Rapsodia Romana”…Atit de in surdina incit sa acopere toate acordeoanele romanesti din Paris…Singurul  roman pe care l-am intilnit in Pere Lachaise. Despre bagheta lui se vorbeste putin, despre acordeoanele lor mult… George Enescu….(cu „u” romanesc si nu cu „o” frantuzesc…

Update-ma bucura nespus sa vad ca am pe acest blog prieteni precum Alex_L.Cititi comentariul lui si veti vedea ca lupta cu acordeoanele nu e pierduta…

          „Am plecat de la spital in Times Square in acea zi pentru ca razboiul se incheiase si unde altundeva se duce un newyorkez?”, a povestit Edith Shain in 2008. “Acest baiat din fotografie m-a prins si ne-am sarutat, apoi eu am luat-o intr-o parte si el in alta. Nu aveam cum sa stiu cine era, dar nu m-am suparat pentru ca era cineva care luptase pentru mine. Nu ne-am mai intilnit niciodata.Eu am 90 de ani azi si fotografia aceea a devenit celebra in toata lumea. Baiatul de atunci s-o fi stins de multa vreme…”

        In 2008 Edith Shain dadea acest interviu. Fotografia a fost facuta in Time Square ,New York chiar in clipa in care s-a anuntat sfirsitul razboiului. De atunci si pina azi ea simbolizeaza inceputul unei noi vieti, speranta…Imi amintesc ca am vazut-o in zeci de magazine prin New-York ,pe mii de brelocuri si pe sute de postere. Una din cele mai faimoase fotografii din lume…

      Zilele trecute Edith Shain, tinara sarutata de soldatul american , s-a stins la 91 de ani…

         Mi-era dor de Chisinau… Din toamna ma intorc acolo cu doua showuri de televiziune, unul din ele, „Deal or not deal”, un mare succes pe piata formatelor tv care sper sa devina un succes si-n Moldova,celalalt,la fel de spectaculos va fi o premiera pentru ca…Dar nu asta conteaza in postul asta…

      Altceva vreau sa spun…am vazut , spre rusinea mea, Chisinaul destul de tirziu, prima data anul trecut adica la 38 de ani. E adevarat, am vazut toata Romania, nu cred sa fie oras romanesc in care sa nu fii dormit cel putin o noapte,poate si datorita meseriei pe care o am…Am batut tara in lung si-n lat de multe ori,ba chiar am batut la pas distante ca Alba-Iulia-Sebes sau Lugj-Timisoara sau cu bicicleta ,adeseori drumuri ca Timisoara-Craiova sau Timisoara-Oradea…Adica sute de kilometrii, pe jos sau cu bicicleta…Pe aia cu masina nu-i pun la socoteala… Dar n-am trecut niciodata Prutul. Vieru spunea…”Unii viseaza sa treaca in cosmos, eu toata viata am visat sa trec Prutul”

         Aud povesti despre Grecia, Turcia, Bulgaria de la oameni care n-au vazut niciodata Voronetul…Din 10 prieteni de ai mei, 9 n-au vazut niciodata cel mai mare oras romanesc dupa Bucuresti. N-au vazut Chisinaul…Am facut sondajul zilele trecute. E al doilea mare oras din Romania Mare…E al doilea oras romanesc, ca marime…

        Incercati-l !!! Merita…Cu oameni mai blinzi si mai linistiti, cu copaci mai multi ,cuceritori toamna, cu soferi mai putin agresivi, cu vin mai bun, cu dialect moldovinesc precum bomboanele Bucuria…

       Unii viseaza cosmosul…Treceti Prutul…

      Povestirea am mai scris-o, probabil aici pe blog, sigur prin carte sau pe altundeva…Dar cum in zilele astea de august se implinesc citiva ani, da-ti-mi voie sa o reiau…Pe mine omul despre care povestesc, m-a impresionat, pentru forta cu care si urmat pasiunea…

      Prin 1998-1999 colaboram cu TVR-ul,faceam emisiuni muzicale,prezentam festivaluri,Mamaia,Eurovision,Cerb,eram ca si cheia franceza intr-ale muzicii… Eu le faceam pe toate…Locuiam totusi in Timisoara si faceam o naveta care ma scotea din minti.

    La vremea aia aveam un personaj preferat…Ii urmaream in fiecare simbata dupa amiaza,pe TVR2,showurile “furate” de la Bernard Pivot,recunostea mereu asta. Ii cumparam toate cartile in care-si punea interviurile de televiziune. Ii sorbeam cuvintele si scriam intr-o agenda albastra,pasajele care ma impresionau…Inca mai am agenda pe acasa, pe undeva.

      Intr-o zi,in Bucuresti fiind,la TVR, l-am intilnit in lift. Am urcat vreo 4 etaje. Doar eu si el…M-a privit indelung si mi-a spus doar atit…”Domnule Negru,cultura va invinge nu chiloteala…” Atit…In lift . M-ar fi crezut oare daca i-as fi spus despre agenda mea albastra,despre serile de simbata petrecute pe TVR2,despre cartile luate de la Humanitas? N-am spus nimic…n-am apucat sa spun nimic. Am zimbit strimb si am coborit vreo trei etaje mai tarziu,la divertisment,unde aveam o sedinta pentru o ”chiloteala” la Mamaia…

     Uneori cind vad pitipoance,nebuni,Nikite, Brailence imi amintesc vorbele acelea spuse cu o voce bubuitoare intr-un lift din TVR…A fost singura mea intilnire cu Iosif Sava…

      Tin minte ca a urmat exilul sau din TVR, inexplicabil…Va amintiti? Sava isi desfasura „seratele” pe Acasa tv…Intr-o dimineata Paul Grigoriu a spus la radio…”Iosif Sava n-a plecat Acasa , a plecat de acasa”…Casa lui, ani de zile, era TVR si totusi l-au exilat de acolo…Apoi a plecat ..pe 18 august…Cel mai bun vinzator de cultura din istoria televiziunii de la noi…

       Uneori e bine sa-ti pastrezi decenta parerilor…Tocmai m-a intrebat cineva despre drama de la Giulesti si singurul raspuns pe care-l poti da e linistea…Dara , fetita mea, s-a nascut acum 6 luni acolo…Zilele astea mi-a fost greu sa ma uit la televizor si sa vad microfoane si cameretv agresive printre mame deznadajduite…Le priveam cu ochi de tata…Decenta parerilor, a microfoanelor, a camerelor tv…

       Si liniste…putina liniste…Pot doar sa ma alatur celor care astazi la 22,00 vor stinge lumina pret de un minut in amintirea celor ce n-au apucat sa fie…Poate intunericul ala ne-o lumina noua, ramasilor, decenta…

            Sunt un mare fan Michael Douglas…De fapt cred ca pasiunea o am de la tata care e un mare admirator al batrinului Kirk Douglas si al faimoaselor filme western. N-am ratat nimic, de la Atractia Fatala din ’87 , Basic Instinct, Falling Down, Disclosure, faimoasa hartuire sexuala, The Game cu finalul senzational , The Sentinel pina la recentul Wall Street 2…
            Douglas e unul din cei putini care a stiut sa-mi ofere ore frumoase…Am aproape toate filmele lui pe dvd si uneori , cind ma apuca apuca dorul de actiune, suspans iau cite unul din raft…”A perfect murder” din 98, vi-l amintiti?
           Adolescenta mi-a marcat-o serialul „The streets of San Francisco” un serial pe care l-au dat sirbii la televizor , tin minte si acum , vineri seara si din care nu pierdeam niciun episod.
         Acum, eu, adolescentul de atunci, omul matur de acum, pot sa fac doar ceea ce au facut mii de alti fani din toata lumea. Sa-i fiu alaturi prin ginduri bune…Acum cind impresarul sau a declarat ca Michael Douglas a fost depistat cu cancer la git…Si sa sper ca el, cel ce mi-a insotit viata, va reusi sa insele boala…Macar el…

       Ma bucur ca blogul asta e colindat de colegi de pe la ziare, poate astfel vor scrie despre noua vedeta mondiala ,Kazimir Popkonstantinov , prezent pe coperti de revista si in interviurile televiziunilor. Nu am citit nimic despre el la noi… A devenit vedeta  fara sa fi aparut pe linga vreo fufa dezbracata , fara sa fie creator de moda sau cintaret. Ba dimpotriva, are o meserie deloc promovata. E arheolog…

     Kazimir Popkonstantinov a facut o descoperire care are loc o data la citeva sute de ani si care a bulversat atit lumea religioasa cit si lumea atee…A descoperit pe insula Sf.Ivan din Marea Neagra moastele Sfintului Ioan Botezatorul. Cercetatorii Vaticanului care ajuta la autentificarea relicvelor religioase au declarat deja ca sansele sunt mari ca ele sa fie intr-adevar moastele Sf.Ioan Botezatorul…

          Una din marile figuri ale crestinismului dar si ale islamismului , Ioan s-a nascut cu citeva luni inaintea lui Iisus si este cel care l-a botezat pe Mintuitor in Iordan.

             La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea (14-15 ani), fiica Herodiei, ar fi dansat în fața tatălui său vitreg Herodes Antipas, solicitându-i capul lui Ioan Botezătorul, în schimbul favorului de a-i deveni amantă. Ioan Botezătorul ar fi fost ucis în aceeași seară, prin decapitare, capul fiind adus Salomeei pe o tavă.

          Dupa 2000 de ani, femeile dezbracate, tirfele, desfrinatele tin primele pagini de ziare. Cautati numele lui Kazimir Popkonstantinov intr-un astfel de ziar…Nu-l veti gasi…

           Pe 29 august se praznuieste taierea capului Sf.Ioan Botezatorul…

     „Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.” Asa incepe Anna Karenina a lui Tolstoi. Imi place Tolstoi, cu toata tristetea lui, cu Invierea, cu Razboi si Pace sau Ivan cel prost. Dar mai ales cu Karenina.

          Ziele trecute am avut curiozitatea sa citesc primul roman scris de un calculator, rusii au reusit „performanta”. Romanul se numeste „Dragoste adevarata” si copiaza stilul, limbajul si tehnicile narative a 13 scriitori rusi si straini din secolele 19 si 20 dar povestea are la baza viata eroilor din Anna Karenina. Asta m-a si atras sa-l citesc. O mare porcarie, cu happy-end…Calculatoarele rusesti s-au molipsit de la Bill Gates si isi ignora rude precum Tolstoi sau Puskin…Un amestec de film american cu cintece indiene, asa e prima carte scrisa de un calculator. Habar n-am cum au facut, varianta oficiala e ca o echipa de programatori si filologi au introdus in program tipuri de personaje si situatii si programul a generat cartea in doar trei zile…O mare timpenie…

       Mi-am dorit mereu sa ajung sa vad Iasnaia Poliana, e locul in care s-a nascut Tolstoi, la vreo 200 km de Moscova. In rusa inseamna poiana luminoasa. Dupa 82 de ani de viata tumultoasa Tolstoi se retrage definitiv in acelasi loc in care a si aparut vremelnic. La Iasnaia Poliana….Acolo unde si astazi e inmormintat…Acolo unde sper sa nu fi ajuns inca niciun calculator….

        Inca mai cred in forta televiziunii chiar daca la noi, azi, doar asocierea cu televiziunea ii face pe unii sa strimbe din nas. Sincer,adeseori pe buna dreptate…

        Televiziunea e cea care in 1956 a aratat prima data lumii un tinar necunoscut la vremea aia intr-un show numit „Stage Show „la CBS. Televizunea e cea care i-a anuntat moartea peste ani cind devenise rege…In 16 august 1977…Intre anii astia televizunea i-a slefuit numele si publicul i-a pus coroana…Elvis…Priviti un breaking news din august ’77…

      Tocmai am vazut pe mai multe siteuri clasamentul celor mai vindute carti din toate timpurile.. „Biblia” continua sa fie cea mai raspindita carte. Pe urmatoarele doua pozitii  , la egalitatea, stau „Coranul” si „Micuta carte rosie” ,ultima e o colecţie de citate ale preşedintelui Mao Zedong, apăruta în 1964 şi  vândută în toată lumea în peste 800 de milioane de copii. Era lectura obligatorie in China comunista deci tirajul e justificat. In 1957 tot in China a aparut „Dictionarul englezesc”, un fel de DEX al nostru, care s-a vandut in 400 milioane de exemplare.

       Apoi urmeaza in clasament  Harry Poter, The Lord of the Rings sau Codurile lui Dan Brown, carti vindute in zeci de milioane de exemplare . Discret s-a mai strecurat in top 10 Cartea lui Mormon” scrisă de Joseph Smith Jr. si publicată în 1830 şi  vândută în peste 120 de milioane de copii în toată lumea. Joseph Smith Jr. susţinea că a fost personal vizitat de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Fiul care i-au spus că toate bisericile şi religiile existente erau false. Joseph a creat astfel o religie nouă care se autoproclama „singura biserică adevărată de pe Pămânat”.

        Un clasament pln de religie, chinezi si vrajitori…Dar mai ales un top bestselles fara Shakespere, Balzac, Dostoiveski…Asistentele tv (dan brown, j,k rowling) au aparut si-n clasamentele cartilor…

    Uluitoare stire !!! Citiva romani au incercat sa fure moastele lui Padre Pio din Italia…

     Padre Pio a fost omul sperantei pentru crestini…Pe 20 septembrie 1918, pe un munte golas si sterp din Italia, s-a petrecut unul din cele mai importante evenimente mistice din toate timpurile: imprimarea stigmatelor lui Isus Cristos pe trupulul calugarului capucin. In istoria crestina, prin termenul de stigmare se intelegere fenomenul de reproducere totala sau partiala a celor 5 rani a lui Cristos pe trupul unor sfinti sau a unor personaje mistice.
        In Padre Pio se regasesc toate fenomenele  yoga, ale doctrinelor orientale, ale lumii paranormale: bilocatia, levitatia, citirea gandurilor, premonitia, clarviziunea.
        Prietenului sau Angelo Battisti, care il intreba in legatura cu aceste fapte, intr-o zi i-a spus:” Eu sunt un mister pentru mine insumi”

         Intr-o zi, un discipol de-al sau, Cecil Hunpherey-Smith, cunoscut fiu spiritual al lui Padre Pio, in timp ce se afla in Italia, a avut un accident de automobil si a fost ranit grav. Un prieten, gasindu-l intr-o stare foarte critica, s-a dus la un oficiu postal sa ii trimita o telegrama lui Padre Pio, in care ii cerea sa se roage pentru Cecil. Cand a dat telegrama oficiantului postal, acesta i-a inmanat o alta telegrama care tocmai sosise pe adresa sa si care venea de la San Giovanni Rotondo. In aceasta, Padre Pio il asigura ca se va ruga pentru vindecarea lui Cecil Hunpherey-Smith…

         Viata lui a fost ireprosabila, misterul stigmatelor lui Padre Pio e subiect aprig disputat si-n ziua de azi. Exista sute de monumete care-l venereaza si invataturile lui sunt cautate in toata lumea…In 1968 Padre Pio s-a stins…

        In 2010 unii au incercat sa-i sparga moarmintul si sa-i fure moastele..Cei care au incercat au pasaport romanesc…

        De cite ori nu i-ati vazut la televizor pe arhitectul lui Ceausescu, prietenii lui Nicu Ceausescu, fostii lui ministrii…?

        De cite ori ati auzit vorbindu-se despre Ioan Ianolide?NICIODATA! Nimeni nu spune nimic despre astfel de oameni…Va reproduc un text pe care Ioan Ianolide l-a scris in 1963. M-a impresionat…

        „Sunt în vârstă de 64 de ani. Din 1941 până în 1964 am fost în închisoare, torturat şi batjocorit – mai întâi sub dictatura lui Antonescu, apoi sub cea comunistă….
          L-am mărturisit pe Hristos întreaga mea viaţă, iar în 1944 m-am închinat cu totul Lui. M-am confruntat mereu cu materialismul, fie el burghez, fie comunist. Am comparat şi confruntat credinţa creştină cu islamul, budismul, confucianismul şi, fireşte, cu iudaismul talmudic. Am comparat Ortodoxia cu Romano-Catolicismul, Protestantismul şi neo-Protestantismul. Am dat o luptă mare cu ateismul…
          Aproximativ 5 ani de zile m-am aflat în izolare totală, înfometat şi dezbrăcat. Mai mult de 15 ani am stat în încăperi comune -unele mai mici, altele mai mari; am trăit acolo, zi şi noapte, silit, ca şi toţi ceilalţi, să folosesc „ tineta “pentru necesităţile fizice (un fel de hârdău). Uneori eram îngrămădiţi opt deţinuţi într-o celulă de 2 metri patrati , dormind câte doi, trei sau patru într-un pat. Trupurile şi sufletele ni se frecau unele de altele în fiecare clipă. Teroarea exercitată de gardieni, foamea, frigul şi bolile păreau de-a dreptul suportabile în comparaţie cu oroarea care se instala între oameni diferiţi, disperaţi şi adeseori decăzuţi, descompuşi.

         Am fost la munci agricole timp de doi ani. Era o muncă de sclav, iar noi eram înfometaţi şi dezbrăcaţi. Lucram în vii şi grădini de legume, dar muream de foame, pentru că ne era strict interzis să gustăm un pic din fructe sau zarzavaturi. Timp de peste 20 de ani mi-a fost mereu foame şi adeseori eram distrofic din cauza malnutriţiei. Mi-a fost frig în toţi anii aceia de închisoare. Am fost bătut, chinuit şi torturat ani de zile, pentru distrugerea rezistenţei fizice şi psihice [spirituale].

          Am cunoscut direct înspăimântătorul domeniu al trăirii sub limitele suportabilului. Ani întregi am fost ameninţat cu moartea. Mi se cerea mereu „ sufletul” din mine. Mi-au oferit adesea viaţa, preferând perspectiva morţii tocmai pentru a-mi salva sufletul, conştiinţa, integritatea -şi numai Dumnezeu m-a ferit de prăbuşire. Nu există om care să poată rezista tuturor acestor chinuri. Mulţi – mulţi ani, cam 15, am fost terorizat cu spectrul „ re-educării” în scopul „restructurării” mele şi „spălării creierului”. Doar purtarea de grijă a lui Dumnezeu m-a salvat. Am îndurat teroarea din partea temnicerilor, dar şi una şi mai feroce din partea informatorilor şi asasinilor din chiar rândurile deţinuţilor, care trecuseră de partea puterii politice. Am cunoscut fiinţe omeneşti dezamăgite, cu expresii diavoleşti pe chipurile lor şi care săvârşeau fapte demonice. Am fost înconjurat de o atmosferă de tovărăşie de demoni, care pendula între răutate şi criminalitate. Am purtat de grijă unor oameni pe moarte: unii deznădăjduiţi, alţii în stare de revoltă, alţii calmi. Am văzut „sfinţi” care radiau lumină, murind într-o atmosferă cerească. Am ascultat vorbind profesori, savanţi, oameni de litere — şi am învăţat mai mult decât într-o universitate. Am cunoscut comunişti şi am cunoscut evrei în închisoare, am cunoscut de asemenea din cei care fuseseră la putere. Am îngrijit chiar pe generalul care fusese preşedintele curţii militare care a pronunţat condamnarea mea. Mi-a fost dat ca să-i închid ochii. După ce îi servise pe stăpâni, fusese azvârlit şi el în temniţă.

      Şi pe toţi i-am cernut prin Duhul lui Hristos în Care m-am străduit toată viaţa mea să trăiesc. La capătul acestei amare experienţe numai Hristos rămâne în mine viu, întreg şi veşnic…”

       Deseara o sa-i revedeti in talk-showuri pe arhitectii, ministrii, avocatii sau prietenii lui Ceausescu. Atunci amintiti-va de IOAN IANOLIDE…

       Am stat zilele astea si am asteptat un ca cineva, undeva, printr-un ziar, la vreo stire sa-l aminteasca. Eu n-am vazut, n-am citit nimic. Si cit zgomot s-a facut cind a plecat, in august 2007…Va amintiti breaking-newsurile de atunci?

       L-am cunoscut pe Motu, ne-am intersectat de citeva ori, am avut sansa sa filmez cu el dar sa-l  si prezint  pe scena in fata a mii de oameni care-l asteptau. Inaintea unui astfel de spectacol am vorbit cam un sfert de ora despre Beatels si Bob Dylan, rar mi-a fost dat sa intilnesc un om mai pasionat de Dylan sau Stones sau Lennon…Povestea cu mare patos…

         Toata ziua am vazut pe canalele de stiri dezbateri despre un cretin care a mers cu masina cu 248 km/h.  Cretinii sunt promovati la stiri ! Pe Motu l-au promovat intens , pe toate canalele de stiri, doar in 5 august 2007…In 5,6,7 august 2010 buletinele de stiri, talk-showurile l-au uitat. Era mai important idiotul cu bolidul…Nu caut un raspuns, „raspunsul prieteni e vinare de vint…” …Vi-l amintiti pe Pittis?

    Imi place fotbalul, nu pierd niciun meci important dar de-a lungul vremii am descoperit in alte sporturi adevaratul echilibru. Si oameni frumosi…

      Ieri am vazut o reclama la bere cu fotbalisti romani… Ai nostri asta pot, sa stea acasa si sa faca reclame la bere …  Cind toata lumea buna a fotbalului a fost la Mondiale si cind tu nu ai ajuns acolo , stai in banca ta si astepti…Nu apari prin reclame, nu invirti cutitul in rana microbistilor…Si cind vezi golul lui Andres Iniesta parca nu-ti mai vine sa afli nimic despre miuta din Liga1…Ce paradox…La noi fotbalul e sportul cu cele mai putine performante dar cu cei mai multi fani…Va propun totusi o alternativa curata …Adeseori aici pe blog am incercat sa-i arat pe cei care nu apar niciodata in stirile sportive…

     Ati auzit de Jesse Owens? Mi-ar placea ca la stiri, pe linga gagicile fotbalistilor , uneori sa fie prezentati si astfel de oameni…

     Jesse Owens continua sa fie considerat cel mai mare atlet din toate timpurile…In 1933 nazistii au organizat Olimpiada la Berlin si Hitler a folosit-o doar pentru a promova superioritatea rasei ariene. Au investit sume colosale in antrenarea atletilor nemti  convinsi fiind ca astfel vor dovedi lumii puritatea si puterea arienilor…Americanii au venit la Olimpiada din Berlin cu un tinar nascut in Alabama intr-o familie saraca in care mai erau inca 10 copii…Jesse era negru. Sub ochii lui Hitler a cistigat 4 medalii de aur si a pulverizat toata propaganda nazista. Recordul lui avea sa fie doborit abia in 1984 de Carl Lewis…La sfirsitul Olimpiadei protocolul spunea ca seful statului, Hitler, sa salute si sa dea mina cu toti medaliatii. Din cauza lui Owens , Hitler a refuzat gestul. Intors in America s-a trezit din nou in plina persecutie …  „Cand m-am intors in tara, dupa toate povestile despre Hitler, nu am putut sa stau pe locurile de fata din autobuz. Trebuia sa ma duc in spate. Nu am fost invitat sa dau mana cu Hitler, dar nici nu am fost invitat la Casa Alba sa dau mana cu presedintele. „. America inca era in perioada discriminarii rasiale…

          A doborit recorduri mondiale, a tinut prelegeri in biserici,l-a infruntat pe Hitler, s-a luat la concurs chiar si cu un cal,si-a intemeiat o familie, a stat pe locurile din spate ale autobuselor americane, a facut copii si a murit…In 1980…Cel mai mare atlet din toate timpurile…

         Jesse Owens…cind o sa va uitati deseara la stirile sportive si o sa vedeti iubite de fotbalisti , amintiti-va de el…Asta e sportul pur-singe !

        Nu mi s-a mai intimplat demult , am stat cu un prieten la taclale pe telefon despre fotbal si poezie. Amindoi stam in Bucuresti in zilele astea de canicula asa ca am avut timp berechet. Asa, din vorba in vorba,mi-a adus aminte de Cosbuc…

          Pe mine Cosbuc ma misca mai mult decit Eminescu, si-mi amintesc ca intr-o vreme a spune asa ceva era o adevarat blasfemie. Apoi a fost viceversa…Eminescu a ajuns sa fie pus la zid…Acum nici nu mai stiu cum e…

            Habar n-am daca cineva mai cumpara poezie astazi. Habar n-am in ce masura se mai citeste poezie. Pe mine ma apuca uneori , din pacate, recunosc, in ultima vreme, arareori…

        Ma intorc la Blaga, Esenin, Paunescu, Vieru, Omar Khayyam, Radu Gyr…

           La Cosbuc mi se intimpla sa ma reintorc o data pe an…La cine va reintoarceti ? Mai tineti minte El Zorab? Am descoperit-o pe la vreo 15 ani si de atunci ma tot reintorc la ea…

           El Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
– „Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

– „O mie de ţechini primeşti?
– „O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! –

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: – „Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi –
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!…
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: – „Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

– Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu –
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc –
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. – „Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind –
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi…

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
– „Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

       Stiu ca intra uneori aici pe blog…L-am cunoscut acum vreo 10-11 ani cind am venit in Antena si am trecut alaturi de el peste toate formatele de televiziune. Platourile de filmare erau ca si buzunarele lui. Sub ochii lui s-au intimplat toate marile noastre evenimente televizate. Vorbeam la telefon in noaptea de revelion si apoi dimineata vorbeam iar ca sa ne bucuram de audiente.

        Saptamina trecuta ne-am vazut din nou…Am stat la taclale pina tirziu spre noapte.Era slabit de boala si totusi avea puterea sa glumeasca…Zilele trecute i-am urat multi ani…Nu i-a mai asteptat…Astazi Trevi s-a dus….

       Pe cind lucram in radio am respectat un pact propus de un dj american in 1980. Acela de a nu-i pronunta numele. Asasinul lui John Lennon poate asta cauta, celebritatea.

       Am sa respect pactul si-n acest post, n-am sa-i scriu numele si le cer asta si colegilor mei din radiouri care poate n-au auzit inca de acel pact al dj-lor de radio din America anilor ’80…Le cer asta pentru ca ziarele, radiourile, televiziunile din toata lumea au anuntat ca pe 9 august va fi discutata cererea de eliberare a ucigasului lui Lennon.

          „Postasul vrea un autograf, chelnarita vrea o stringere de mana,taximetristul vrea o fotografie, fiecare vrea o particica din mine. Am obosit!” spunea Lennon… A dat o particica umanitatii fiind unul din cei mai influenti artisti din toate timpurile. Pe 9 august criminalul lui poate fi liber. Nu-i pronuntati numele la radiouri, nu i-l scrieti in ziare. Poate asta a vrut…

     M-a mirat si enervat mereu stampila asta… Am o multime de prieteni pe la televiziunile locale de prin toata tara. Prezentatori, producatori, regizori…Zilele trecute stateam la taclale cu un amic care imparte aceeasi meserie cu a mea doar ca el lucreaza in Timisoara. Am barfit si noua telenovela de la Acasa in care un rol important il joaca o „gasca de Dorobanti”…Amicul meu nu prea pricepea cum vine asta cu „gasca de Dorobanti”. I-am explicat dar explicindu-i mi-am dat seama ca aici gresim. Bucurestiul e buricul in expunerea media…Ma enerveaza centralismul asta excesiv…Eu, in Timisoara fiind trebuie sa ma uit la gasti de Dorobanti, sa vad derbyuri intre Steaua,Dinamo,Rapid si Sportul, sa vad stiri pe toate posturile ca in zona Casin s-a intrerupt apa calda, ca pasajul Lujerului e in renovare sau ca pe linia 41 se lucreaza…Ma debusoleaza centralismul asta excesiv…Nu-mi plac generalismele, cunosc oameni admirabili in Bucuresti dupa cum stiu zeci de dobitoci prin Arad,Timisoara sau Cluj. Un profesor universitar din Tirana e net superior unui vagabond din Zurich, omul e definitoriu, nu locul…Mass-media europeana traieste insa si din „presa de provincie”, aproape inexistenta la noi…Stiu, si D’Artagnan cind a vrut sa se faca muschetar a plecat la Paris…Totusi…

           Am primit cindva oferta de a fi scouter de televiziune, am cochetat chiar cu ea…L-am convins pe cel care mi-a facut propunerea, atunci, demult, sa angajeze trei pusti isteti care lucrau la o televiziune in Oradea, aici in Bucuresti. Dupa vreo 3 luni pustii m-au sunat…”Negruleeee, nu mai putem cu mitici, noi plecam, no multam oricum…” Doi dintre ei lucreaza acum la Telecinco…

        Romania nu inseamna doar Bucuresti!!!…Am o lista in telefonul meu cu citiva profesionisti de televiziune care ar da oricind clasa unor angajati de prin Antena, Pro sau TVR, statiile mama din Bucuresti.

         E adevarat, sunt multe arhaisme in breasla asta. Spre pilda inca suntem la nivelul televiziunii primitive in care se cauta prezentatori-papusa, frumosi. In Romania greii divertismentului european, Nagui, Bonolis, Stephan Raab , n-ar avea nicio sansa. Nu sunt nici frumosi , nici tineri. Pe toate canalele mari de stiri vezi prezentatori maturi care stiu despre ce vorbesc. La noi vezi fetite dragute care prezinta stiri despre inarmarea nucleara a Iranului fara sa stie macar unde e Iranul pe harta….Dincolo de astea, de arhaisem care vor trece cu vremea , mai cred totusi ca „singele proaspat” in televizune doar din tara poate sa vina. Cred ca media se poate primeni cu o infuzie de oameni limpezi , curati. Eu i-am intilnit prin Timisoara, Cluj sau Iasi…Cu idei, cu minti deschise si intrebatori…”ce-i aia gasca de Dorobanti?”

      Vi-l amintiti? Presa de atunci, de la ei,  i-a devorat la fel moartea dupa  cum presa de acum, de la noi, a devorat moartea Madalinei.  De neinteles pentru mine placerea morbida de a vedea sicrie, oameni plinsi, cruci…Credeam ca doar noi suntem asa…NUUUUU…Amintiti-va…

       Sinuciderea care pe mine m-a marcat cel mai mult, pe care n-am inteles-o deloc, a fost cea a lui Kurt Cobain…Am fost (si sunt) un mare consumator de Nirvana. „In Utero”, „Nevermind” sunt albume care au marcat definitiv muzica mondiala. Cobain era liderul trupei dar la un moment dat inspiratia i s-a terminat sau cel putin asa a crezut el. Si atunci a inceput declinul…

     In aprilie 1994 Kurt Cobain a fost gasit impuscat in cap in vila sa din Lake Washington. Verdictul politiei a fost sinucidere. Cobain a lasat citeva scrisori si in ultima il cita pe Neil Young…” e mai bine sa te arzi decit sa te pierzi incet in umbra”. Cobain era convins ca muzica lui se va pierde , ca totul n-a fost decit un foc de paie fara sa aiba macar gindul ca nu moartea ii va aduce posteritatea. Pe mine, un mare fan Cobain , m-a surprins si dezamagit moartea lui. Ascult Skid Row, Roxette sau Abba chiar daca trupele s-au destramat, imi place, sunt fanul lui Wesley Snipes sau a lui Elisabeth Taylor chiar daca nu au mai aparut deloc in filme…Guns n Roses au iesit din reflectoare de mai bine de 15 ani dar niciodata un cd de-a lor n-a lipsit din masina mea. Si citi ca mine n-or fi in toata lumea? Sunt suparat pe Cobain ca m-a lipsit de creatia lui, ca a ales sinuciderea…Daca Axl Rose se sinucidea cind a iesit din clasamente , astazi nu mai frematam de nerabdare , asteptindu-i concertul de la Bucuresti. Sunt sigur ca azi, Nirvana cinta pe undeva prin Piata Constitutiei…Doar rabdare sa fi avut Cobain…

            Se tot vorbeste despre un  raport de cercetare numit „Publicul romanesc si stiinta” asa ca de curiozitate l-am cautat pe net.  Uimitor, 42 % din romani cred ca Soarele se invirte in jurul Pamintului. Jumatate dintre noi cred asta,in 2010 ! Sunt si alte rezultate bulversante … 60% dintre noi cred ca horoscopul si numerologia sunt cele care ne conduc destinul. Asta n-am prea inteles-o pentru ca alte sondaje dau biserica ca cea mai de incredere institutie ori horoscopul cu biserica se cam bat cap in cap…Ce o fi in capul multora?

        42% dintre ai nostri n-au habar ca Pamintul se invirte in jurul Soarelui…Inca mai trag speranta ca succesul showului cu blonde se datoreaza intrebarilor de cultura generala, a quizz-ului si nicidecum a fufelor si a fustelor scurte. La prima editie din toamna mi-am propus ca asta sa fie una din intrebari…Pamintul se invirte in jurul Soarelui sau Soarele in jurul Pamintului…? Ca o curiozitate , intrebati-va colegii de serviciu, prietenii…Ce raspuns va dau? Refuz sa cred ca suntem dobitoci in proportie de 42%…

       Eu am intrebat si am avut niste mirari…Zilele trecute am avut niste discutii cu citeva personaje care apar aproape zilnic prin tabloide (discutii legate de slujba mea, pur profesionale) si am avut curiozitatea…Pamintul sau Soarele?…M-am blocat!!!  Am vorbit cu patru exponenti ai show-bizului si doi habar n-au avut!!!! Adica la mine a iesit mai rau. Din mini-sondajul meu 50% din showbizul romanesc e alcatuit din inculti …Si ii vad zilnic prin ziare… Asta e lumea prin care ma invirt eu la serviciu. Cum e la voi?

          42% din ai nostri n-au auzit  de italianul care prin 1610 a avut curajul sa combata parerea geocentrica a vremurilor cum ca Pamintul e in centrul universului. Biserica l-a fortat sa-si retraga declaratiile, italianul a facut-o dar totusi a scrisnit printre dinti…”E pur si muove…” Sincer imi e mai apropiat Giordano Bruno care a avut puterea sa-si apere teoriile pina la moarte, a refuzat sa-si abjure convingerile dupa 6 ani de tortura in beciurile inchizitiei. Bruno a fost ars pe rug…Galileo s-a smecherit…”ok…fie cum ziceti voi…” si a soptit printre dinti la final…”fraierilor, totusi se invirte, o sa vedeti voi…”Si a scapat.

         Au trecut sute de ani de atunci…La noi inca se invirt invers toate…e pur si muove…

    „Povara recunostintei e mai grea decit povara urii…” -paul anghel-

      I-am cinstit amintirea , am stat la taclale cu colegi , prieteni ,ne-am adus aminte…S-a dus deja un an fara Valeriu Lazarov… Cred ca am mai scris asta aici, am scris-o chiar si-n cartea mea, inca-i mai am numarul de telefon in mobil, inca mai am unele mesaje primite….Ce norocos am fost…O ora linga Lazarov insemna un semestru intreg de facultate de jurnalism…Am supravietuit profesional ascultindu-i sfaturile, urmindu-i tabieturile intr-ale televiziunii…  „Blondele” ca format   l-am facut independent de casa lui de productie dar showul a devenit un succes de televiziune doar datorita sfaturilor lui. I-am spus asta , printr-un sms, imediat dupa prima difuzare…

       Gasiti-va mentori ! E singura cale spre succes ! Adeseori dupa vreun succes rasunator  de televizune eu ma impopotonam, strigam victoria in gura mare…Ma privea calm si-mi spunea…”Dan, Dumnezeu a fost blind cu noi…” S-a dus un an . Sunt bucuros ca l-am intilnit, ca mi-a schimbat viata. Televizunea l-a rasfatat, i-a dat faima, pasiune, bani…Acum Dumnezeu e blind cu el…

        Pe zi ce trece incep sa cred ca oamenii sunt tot mai dili…Tocmai am primit o oferta, cu un plan de afaceri bine conturat prin care mi se cerea sa devin actionar intr-o firma care va construi…buncare !!!! La Mamaia pesti mor, variatiile de temperatura sunt evidente deci exista semne ca vine sfirsitul lumii in 2012 mi-au spus , asa ca noi construim buncare…Lumea s-a dilit…Evident ca am refuzat…

        In toata dilelala din jur am descoperit o stire care totusi m-a pus pe ginduri…Am fost sceptic cind i-am citit prima data povestea. In India un pustnic hindus, Prahlad Jani e numele lui a devenit unul din cele mai cautate obiective turistice. Zilnic zeci de oameni il viziteaza in pestera in care locuieste. Si asta pentru ca e singurul om de pe planeta care se hraneste doar spiritual. De 70 de ani batrinul, acum are 82, nu a mancat si nu a mai baut nimic. Doar meditatie, atit…Am fost sceptic la inceput, apoi am citit in ziare serioase si credibile ca medici importanti au certificat faptul ca indianul nu se hraneste si nu bea nimic.

      Zilele trecute armata indiana impreuna cu medici si savanti americani si britanici l-au luat pe batrin din pestera lui ducindu-l pentru analiza amanuntite intr-un spital militar…Presa din toata lumea cauta sa afle locul in care se afla indianul acum.

“Dorim sa aflam mai multe lucruri despre supravietuirea oamenilor fara hrana si fara apa. Vrem sa identificam energia care îl tine în viata”, a declarat unul dintre medicii care se ocupa de acest caz.

        Ministerul Apararii Indian a confirmat ca batrinul nu e un impostor si ca din analizele facute a reiesit ca nu a mai consumat hrana sau apa de mai bine de 70 de ani…Nimeni nu stie cit va mai dura studierea indianului…

          Daca spiritul poate tine loc de hrana, inseamna ca exista ceva…Ca nu se stinge lumina, dupa…Voltaire spunea…”Ma tulbura acest ceasornic care este universul si nu pot sa cred ca un astfel de ceasornic nu are si un ceasornicar…”

     Am mai scris-o aici…Cindva George Pruteanu mi-a spus ca suntem ” in zorii internetului”…Am descoperit la un post de-al meu dedicat Reginei Maria un comentariu care m-a impresionat. Nu atit comentariul cit autorul lui…Un domn de 80 de ani pasionat de net. Primul impuls al meu a fost sa cred ca e un comentariu fake, ca cineva a inventat virsta, vorbe etc…Dupa citeva minute mi-am dat seama cit de mult au reusit, ei toti, sa-mi perverteasca mintea, increderea. Am ajuns sa pun totul sub semnul intrebarii…Traiesc in impresia ca orice citesc , orice aud, orice vad e pervertit. Poate pentru ca bombardamentul mediatic e alcatuit din minciuni, ziarele publica interviuri false cu Madalina Manole si autorului interviului e in continuare ziarist, in televiziuni totul s-a transformat in exagerari greu digerabile, ca sa-ti iei o informatie reala ai nevoie de minte limpede si putere de cautare. Nu mai cred in nimic….Va redau mesajul domnului de 80 de ani…Il puteti gasi si la postul meu „Majestate”…Va multumesc, domnule ! Sunteti un om fericit, ati prins zorii netului…

     „De cand V-am descoperit “blogul” nu pot sa-mi scot din programul zilnic articolele Dumneavoastra.Nu am gasit nici un singur articol ca eu , un varstnic de 80 de ani, sa nu am emotii, care ma fac sa cred ca inca mai avem OAMENI dela care Romania mai poate spera o noua inviere. Oare de ce sunteti atat de putini!? Unde sunt intelectualii Romaniei, de ce tac, de ce le este frica? De la 16 ani am fost detinut politic pana la 20 de ani: Ce OAMENI se gaseau acolo!Acolo ne temeam toti, dar teama era mai mica decat demnitatea, decat intelectul nostru, decat cinstea noastra; iar eliberati fiind prietenii si lumea cunoscuta ne trata ca pe niste eroi.Of! Doamne!”

         A inceput Liga 1 la fotbal…Imi place fotbalul, nu ratez marile meciuri niciodata dar recunosc, ma uit rar la Liga 1…Poate si pentru ca meciurilor transmise la tv le lipseste ceva… Baietii nu se prea pricep sa puna stralucire , lumini pe fotbal asa cum TVR, spre pilda, nu s-a mai priceput sa dea stralucire curselor de formula 1 sau meciurilor de Champions League. Si Turul Frantei la ciclism a pierdut avint la Eurosport…Mai stiti ceva de NBA? Cindva stateam noaptea sa prind un Chicago Bulls-Miami Heat. Astazi ca sa-i vad pe Joakim Noah sau Taj Gibson trebuie sa-i caut pe satelit…Interesant, meseriasul care lucreaza in televiziune poate ucide sau poate creste un sport. Degeaba ai bani ca sa cumperi licente daca n-ai oameni care sa le puna in practica…Cindva Arghezi a vizitat studiourile Buftea si cei de acolo i-au spus poetului…”vedeti maestre, toata aparatura e nemteasca, tot…” La care Arghezi a raspuns, „vad , dar unde sunt nemtii?”…  Televizunile au cumparat licente, meciuri, campionate…Dar au uitat sa cumpere „nemtii” care sa stie sa le manuiasca…

        Continui totusi sa cred ca adevaratele performante sunt dincolo de fotbal si anuntul facut zilele astea de Lance Armstrong imi confirma asta. Lance se retrage…

    Cind a ajuns in  apogeul carierei a fost doborat de pe bicicleta de o boala ingrozitoare,In luna octombrie a anului 1996 medicul avea sa ii dea vestea ca are cancer…

    Testele au aratat ca avea cancer testicular si acesta se raspandise la plamani si la creier.Desi sansele de supravietuire erau sub 50%, Lance, inspaimantat dar cu o determinare extraordinara, a inceput o forma agresiva de chimoterapie.La sfatul doctorilor a urmat un tratament care ii permitea o recuperare totala, fara riscul de a pierde din capacitatea pulmonara ca si efect secundar.

           Chimoterapia a inceput sa isi faca efectul si Lance a inceput sa spere …

            Infiinteaza „Fundatia Lance Armstrong” in incercarea de a ajuta pe cei bolnavi sa lupte cu cancerul. A revenit pe bicicleta…

            Cu citeva saptamini in urma a postat un mesaj pe siteul sau… „În ultimele două zile am pedalat aici în onoarea lui Dennis Hopper, pe care l-am pierdut în urmă cu câteva săptămâni… Dennis a fost un personaj interesant, o legendă americană în multe sensuri şi un artist extraordinar. Am cunoscut mulţi oameni care l-au cunoscut pe Dennis şi ştiu că aceştia îi vor simţi lipsa. Dennis, cursa aceasta va fi pentru tine„.

        Dennis Hopper a fost invins de cancer…Lance l-a invins…Acum se retrage din sport….Unul din cei mai mari sportivi ai lumii…

        Dupa prima filmare pe care am avut-o la Antena1,in Bucuresti,acum vreo 10-11 ani in urma, m-am intors acasa la Timisoara cu avionul…Tot drumul am stat linga un amic, mi-e greu sa-i spun prieten pentru ca nu suntem deloc foarte apropiati…Am sporovait despre televizune si despre Bucuresti…Si despre Timisoara sau Celelalte Cuvinte…Citesc astazi prin ziare o stire pe care nu cred ca cineva ar trebui sa o publice fara sa fie bine blindat cu acte , dovezi…O acuzatie extrem de serioasa, grava la adresa lui,cuvinte grele precum „viol asupra unui copil” trebuiesc cintarite bine inainte de a fi scrise, rostite. Asta nu e totuna cu stiri si poze cu fufe care apar goale prin ziare,promovind showuri. E ceva grav, serios !!!…Sincer,nu cred o iota din tot ce se spune si se scrie acolo despre el…L-am urmarit cu atentie ani de zile la televizor…Recunosc, eu aratam tite sau blonde si el arata carti…E unul din putinii oameni care a avut si are curajul sa creada public ca titele vor fi invinse de carti. De un lucru sunt sigur, ca se vor gasi aici multi cei care-l vor crede,iubi si stima. Dincolo de orice alte pagini de ziar. Uneori , vazindu-l printre carti la televizor ,ma apuca dorul de acel zbor spre Timisoara cind inca nu eram convins ca merita sa fac returul spre Bucuresti, cind inca mai speram, cind stateam in avion sporovaind cu  el, cu Cristi Tabara. Si cind nici prin cap nu-mi trecea ca voi apuca ziua in care fufele, titele si curvele vor fi mai mediatizate decit trupa noastra preferata, despre care am vorbit mult atunci in avion…Celelalte Cuvinte….

     Mi-am amenintat putinii prieteni din show-biz care-mi trec pragul casei ca daca ii prind ca vor incerca s-o ademeneasca pe Dara, fetita mea, in lumea lor, a spectacolului, a showbizului, ii voi alerga cu matura si le voi rupe picioarele…

        Dileala in show-biz se instaleaza de la virste fragede…Nu pierd niciodata niciun show de televiziune asa ca zilele trecute am stat gura casca la „Mamaia copiilor” pe TVR1…. Am facut de-a lungul anilor showuri cu copii si stiu cit e de greu , mai ales cit e de greu sa le gasesti naturaletea atunci cind stiu ca sunt filmati…M-am uitat ingrozit la Mamaia copiilor…Pusti de 5-6 ani pe care parintii ii schimonosesc cit se poate de mult , fardati, coafati si in spatele carora se vede marea dorinta a tatalui sau a mamei de a-i prosepera copilul  pe vreo scena, in fata vreunei camere de filmat.

         Am urmarit festivaluri internationale de copii, „Zechino d’ oro” e un show pe care vi-l recomand dar acolo, poate datorita producatorilor, poate a parintilor, schimonoseala copiilor nu se vede.  Copiii n-au nicio vina, ei sunt ca plastilina dar maturii din preajma lor poarta responsabilitatea circului ieftin. Adeseori in spatele pustilor vad profesori de canto care le chinuie copilaria ,le distrug naturaletea virstei…Vad parinti pentru care scena e un miraj, viata de vedeta e o aspiratie si transmit asta copiilor. De aici pina la viitoarele asistente tv dornice sa faca orice doar ca sa fie luate in seama de vreun ziar colorat mai sunt doar citiva ani…

        Nu-i mai geluiti, nu-i mai invatati sa fie falsi , sa caute succesul in showbiz de mici cu orice pret, nu-i imbracati in costume de oameni mari, gasiti-le melodii specifice virstei lor si o sa redescoperiti copiii pe care i-ati pierdut. La „Mamaia copiilor”unul , de vreo 10 anisori, imbracat intr-un costum alb, ca cel al lui Vadim, cu o camasa ca cea a lui Becali, cinta , schimonosindu-se , „Repetabila Povara” a lui Paunescu, cintata de Hrusca…Era un spectacol grotesc…”enigmatici si cuminti, terminindu-si rostul lor linga noi se sting si mor…” cintata grav, teatral de un pusti de 10 anisori imbracat ca un nene de 50…

       Totusi, Mamaia Copiilor mi-a reamintit un lucru pe care mi l-am propus…Sa o tin pe Dara, fetita mea, cit mai departe de lumina reflectoarelor, cit mai departe  de orice scena, foarte departe de orice are legatura cu meseria lui tati…

      Prima data mi l-a aratat un prieten, Cristi Faur…Apoi am primit un mail cu acelasi filmulet de la un alt amic…Si apoi am inceput sa-l googalesc. Impresionant.

      Sunt convins ca pentru a fi fericit trebuie sa privesti in jos, nu in sus…! Orice viata ati avea, oricit de grea ar fi incercarea prin care trebuie sa treceti maine, poimaine,priviti in jos…Bucurati-va de viata pe care o aveti…Eu am descoperit secretul fericirii…sa privesti in jos,niciodata in sus…!!!! Convingeti-va ,priviti in jos…

     Vad o isterie media a sinuciderilor…Toti vorbesc despre ideea sinuciderii, despre depresiile care duc la sinucideri…

     Sunt un om credincios deci am convingerea ca sinuciderea e o blasfemie…M-a impresionat insa o intimplare legata de o sinucidere in anul 2002…Atit de aproape si totusi atit de putin s-a vorbit despre ea…

        Stefan Augustin Doinas e unul din marii poeti ai lumii…In 1958 s-a casatorit cu Irinel Liciu , pe atunci prim balerina a Operei din Bucuresti. In 2002 , la 42 de ani de la casatoria lor, timp in care cei doi au fost nedespartiti, Doinas moare la spitalul Fundeni…In timpul vietii cei doi si-au promis unul altuia ca atunci cind unul va pleca celalalt il va urma…La o zi dupa moartea poetului, sotia sa a fost gasita moarta linga un bilet de adio pe care scria…””Domnul meu şi Dumnezeul meu, iarta-ma! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”…

      Cit de putin s-a vorbit atunci de aceasta sinucidere…M-am gindit o vreme inainte de a scrie acest post, temindu-ma ca nu cumva, preluind ziarele ideea , sa fac rau amintind nenorocirea de atunci…Sa pun reflectorul pe peste discretia asternuta…Putini sunt cei care si-l amintesc pe Stefan Augustin Doinas asa…Sinuciderea sotiei sale a fost una din marile dovezi de iubire, a fost poate singura sinucidere care m-a marcat…Exceptind-o pe cea de acum, a Madalinei…

        Lumea e diferita, in unele religii , cum e cea ortodoxa,suicidul e considerat un pacat (eu m-am nascut intr-o astfel de religie si asta cred)…In unele culturi ea e vazuta ca o iesire onorabila din situatii stinjenitoare, umilitoare. Lumea e diferita si asta e frumusetea ei…

        Vad oameni care judeca la televizor fragilitatea Madalinei Manole si , ascultindu-i un disc ieri, am realizat ca tocmai fragilitatea asta mie mi-a  placut, tocmai slabiciunea ei frumoasa, tristetea ei de prin toate melodiile m-a  incintat…

        Madalina, mistretul lui Doinas , sinuciderea lui Irinel, sotia acestuia…Ce lume diferita si totusi asemanatoare…Va amintiti? „si cornul sunaaaaaa….insa foarte putin…!”

            Mistreţul cu colţi de argint -stefan augustin doinas-

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…

– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…

– Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…

– Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…

– Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…

– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

      Uimitor cit de multe sunt femeile ieftine care ar face orice sa apara prin ziare colorate…Uimitor cit de mult pret pun ziarele colorate pe astfel de femei ieftine…

     Putine sunt gazetele care sa reamintesca viata unei femei adevarate, acum cind se implinesc 72 de ani de la plecarea ei…

      Regina Maria a fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii cea care a caracterizat inca de pe atunci Romania ca fiind „o tara instabila si destul de corupta”.  Regina Maria a fost numită de popor „Mama răniţilor”, „Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate.

        Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României. Alaturi de sotul ei, regele Ferdinand, regina a schimbat soarta Romaniei…Am ajuns la Balcic , locul preferat al reginei, si am vazut in castel o multime de romani, cu lanturi de aur si burti uriase, mirati ca locul ala a fost cladit de o regina a Romaniei. Habar n-aveau…Dupa 10 minute au si uitat…Cautau un restaurant ieftin , asta era principala lor grija…

        Privindu-i pe ei, privind personajele de azi din talk-showurile politice ma intreb adeseori daca Romania a meritat macar prezenta unei familii regale…”Un popor de oi merita un guvern de lupi”…Continui sa cred ca regalitatea a adus celele mai mari impliniri poporului roman !!!  La 72 de ani de la plecarea Reginei Maria va reamintesc o parte din testamentul ei…

        “Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (…) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”

        Ma intreb ce s-ar intimpla daca in Germania,Anglia sau  America ,la principalele buletine de stiri, ar aparea politicieni sau te miri ce alte personaje care l-ar deplinge pe Hitler ?

        Intr-o crima, conteaza cu ce mana ucizi? Conteaza ca ai tras tinind pistolul in mana dreapta sau in mana stinga? Crimele de stinga sunt mai tolerabile decit cele de dreapta? De ce?

         Deshumindu-i pe Ceausesti aud voci care depling soarta acestora…

          In orasul meu, Timisoara, atunci in decembrie, 40 de cadavre au fost furate de angajatii presedintelui Ceausescu din morga spitalului judetean, cei 40 fiind ucisi pe strada, cadavrele au fost  apoi incinerate si cenusa lor aruncata intr-un canal…INTR-UN CANAL !!!!!

       Daca ati stii ca cenusa copilului vostru a fost aruncata intr-un canal de slujbasii regimului Ceausescu cum ati privi stirile de azi? Unde invitati sunt arhitectii, avocatii. poetii ,ginerii lui Ceausescu…Intr-o tara derutata ei cred ca pot reabilita un ingalat stupid,pe Ceausescu…Intr-un an, din masina , i-am vazut in fata cimitirului Ghencea pe cei care-l comemorau. Niste amariti, frustrati , care ar fi impotriva oricui doar pentru ca ei nu-si gasesc locul si linistea…In 90 nu-si vindeau tara apoi credeau ca ungurii vor sa ne ia Ardealul, il huiduiau pe Ratiu, apoi pe Coposu , apoi pe oricine…Inapoi era bine, asta e sloganul lor…

        Privesc stiri despre deshumarea lui Ceausescu si ma plec in fata celor 40…

         Andrei Maria (25 ani), Apro Mihai (31 ani), Balmuş Vasile (26 ani), Balogh Pavel (69 ani), Bărbat Lepa (43 ani), Belehuz Ioan (41 ani), Belici Radian (25 ani), Bînciu Leontina (39 ani), Caceu Margareta (40 ani), Carpîn Danuţ (25 ani), Chörösi Alexandru (24 ani), Ciobanu Constantin (43 ani), Cruceru Gheorghe (25 ani), Csizmarik Ladislau (55 ani), Ewinger Slobodanca (20 ani), Ferkel-Şuteu Ştefan Alexandru (20 ani), Gîrjoabă Constantin Dumitru (30 ani), Haţegan Petru (47 ani), Ianoş Paris (18 ani), Iosub Constantin (18 ani), Ioţcovici Gheorghe Nuţu (25 ani), Lăcătuş Nicolae (27 ani), Luca Rodica (30 ani), Mardare Adrian (20 ani), Miron Ion (50 ani), Motohon Silviu (35 ani), Munteanu Nicolae Ovidiu (25 ani), Nagy Eugen Francisc (17 ani), Opre Gogu (40 ani), Osman Dumitru (24 ani), Oteliţă Aurel (34 ani), Pisek Ştefan, Radu Constantin (33 ani), Sava Angela Elena (25 ani), Sporer Rudolf Herman (33 ani), Stanciu Ion (42 ani), Wittman Petru, Constantin Zabulica (31 ani), Zornek Otto 53 ani,Tasala Remus Marina(33 ani)…

       Ma uit la televizor, citesc ziare, ascult radiouri…M-a bucurat decizia Simonei Gherghe de a refuza sa transmita in direct de linga sicriul Madalinei…E o picatura intr-un ocean de ciocli mediatici…

       Pe 12 iunie 1994 in Los Angeles au fost descoperite doua cadavre cu multiple plagi injunghiate. O femeie si un barbat, femeia ucisa cu bestialitate era Nicole Brown Simpson , ucisa cu bestialitate in timp ce copiii ei ,Sydney (8 ani) şi Justin (5 ani) dormeau sus, în apartamentul ei. Dovezile de la locul crimei i-au condus pe anchetatori către O.J. Simpson, care divorţase de Nicole Brown cu doi ani înainte. Pe 17 iunie la ora 11 dimineata O.J Simpson urma sa se prezinte la politie. In aceea dimineata in fata sediului poiltiei se aflau peste 2000 de ziaristi, adulmecind ce avea sa urmeze….cel mai mediatizat proces din istoria mondena a Americii… Seara, pe 17 iunie un grup de jurnalisti de la NY Times cerea colegilor de breasla citeva zile de liniste in care O.J. sa-si poata plinge fosta sotie, mama copiilor…Atit,citeva zile…

          Sunt in breasla media de mai bine de vreo 15 ani …Am cunoscut-o pe Madalina Manole…In afara unor ginduri puse aici pe blog am refuzat categoric sa dau vreo declaratie legata de ce s-a intimplat si asta pentru ca eu am cunoscut-o doar pe Madalina Manole nu pe Madalina , cea dinauntru zidurilor ei…

        Puzderiei de tineri colegi de breasla sau putinilor sacali ramasi in breasla le cer doar citeva zile…Atit doar…Trageti aer in piept si numarati citeva secunde inainte de a va duce cu microfoanele si pixurile „la buza sicriului”…Nu profitati de sufletele incarcate ale unor parinti care si-au pierdut fiica pentru a le smulge interviuri si declaratii…Citeva zile doar…Lasati-l pe omul ala sa-si plinga necazul…Citeva zile doar…

        Atunci, in America, in ’94 citiva jurnalisti au acceptat zilele de gratie, asa au simtit ei sa faca. Dar mai ales, atunci, citeva corporatii au cerut agentiilor de publicitate sa-si retraga bugetele din presa care exagera cu „devorarea sicriului”…

       In 2010, iulie, colegi de ai mei, mai tineri sau mai experimentati POT ACORDA o amnistie sufleteasca. In iulie 2010 oameni influenti cu bugete de publicitate POT IMPUNE o amnistie sufleteasca…De ce as cumpara un produs care-si face reclama intre doua vorbe despre moarte? Si asta doar citeva zile….

  P.S- Ziarele obisnuiesc sa preia tot soiul de articole de pe bloguri, chiar si de aici, adeseori. M-as bucura ca acum cuvintele de mai sus sa fie preluate… Si mai ales m-as bucar sa vad luate in seama comentariile prietenilor acestui blog…Cititi-le, merita…O sa vedeti ca mai avem o sansa…

   P.S 2 – cit ma bucur ca fac divertisment !!!

        Cu ceva vreme  in urma, in aeroport la Chisinau, Tudor Gheorghe mi-a povestit despre noul sau proiect, muzica pe versurile lui Mircea Micu. Un poet oarecum necunoscut publicului larg…Povestea cu atita patos incit eram convins ca proiectul va fi o izbinda. Sunt un mare fan de Tudor Gheorghe, i-am vazut multe spectacole asa ca n-aveam niciun dubiu…Eram poate putin surprins ca l-a ales pe Mircea Micu drept reper…

       Ii citisem citeva poezii si uneori il urmaream la OTV…Ce paradox, OTV-ul a fost singura televiziune care l-a gazduit in ultimii ani, nu-mi amintesc sa-l fi vazut altundeva. Sunt sigur ca prea putini sunt cei care-i cunosc versurile…Poate ca l-am urmarit de departe de-a lungul anilor si pentru ca era nascut la Varsand, linga Arad adica oarecum aproape de Timisoara, de mine…

          Daca Tudor Gheorghe nu mi-ar fi remintit de el, intr-un aeroport romanesc, la Chisinau, poate nu i-as fi recitit citeva versuri ajuns acasa si n-as fi tresarit din nou la emotia pe care stia sa o stirneasca…Acum am tresarit din nou citind o stire…Mircea Micu, la 73 de ani, s-a linistit…

Mircea Micu – Acasa, toamna

Nici nu mai simt, nici nu mai vad
Padurea-i toata un prapad

Mestecenii cu presimtiri
Se zbat in vant ca niste miri

Peste gradini un fum ciudat
Staruie greu ca un oftat.

Mama-ntr-un colt zambeste stins
Ca un cires de ani invins.

Durerea nu pot sa mi-o sting
Si tac si nu vorbesc nimic.

Instrainarea si-a infipt
In piept cutitu-i de argint.

Dar stiu ca taina asta grea
O intelege numai ea.

Nu-i mai simt, nici nu-i mai vad,
Padurea toata-i un prapad…

     La Chisinau am avut sansa sa intilnesc citiva dintre tinerii care au pornit revolutia Twitter in aprilie…Anonimi, pur si simplu tineri care prin taste de laptop au chemat acolo, in piata , alti tineri…Tin minte ca la vremea aia colegi de-ai mei din presa  citau copios din Twitter sau din alte retele de socializare…Era singura fereastra spre Moldova…

        Am devenit de atunci curios  de Twitter, Facebook, Flickr,Hi5…De citeva zile , rind pe rind, am inceput sa-mi inchid conturile din retelele de socializare. Am acumulat mii de prieteni pe care n-o sa-i cunosc niciodata…Cu unii am schimbat idei interesante. Am descoperit si defecti…O domnisoara imi trimite de luni de zile poezii erotice si fotografii cu ea in te miri ce ipostaze. Un altul, barbat!!!!, imi spune ca a facut o pasiune pentru mine invitindu-ma in fiecare weekend la o cafea…In fiecare weekend!!! (ha,ha)

      Una peste alta, experienta mea  Facebook, Twitter, Hi5 etc a fost interesanta. A fost spun pentru ca de citeva zile am inceput sa-mi inchid conturile in aceste retele…Asa simt, pur si simplu…Pina si la Chisinau a iesit soarele, nu mai e nevoie de nicio adunare strigata prin laptopuri…Le multumesc inca o data prietenilor din retelele de socializare cu care am schimbat idei interesante…

    UPDATE-  Daca tot veni vorba de net, doi prieteni, Sorina si Catalin mi-au „schimbat fata” blogului. Cum vi se pare? E mai usor de urmarit? Le multumesc, oricum…

      Sunt un mare norocos…Ma uit la televizor si-mi compatimesc colegii care au obligatia profesionala sa dezbata moartea Madalinei…Unul din ei mi-a spus azi-dimineata ca sunt un mare norocos ca prin natura showurilor pe care le prezint nu sunt obligat sa „dezbat oase”…Are dreptate…Cunosc moderatori care ar evita subiectul dar cunosc si invitati de tip „cioclu” care abia asteapta o masa rotunda despre morti…

        Obsesia asta o au si altii…Zilele astea Hugo Chavez a dat ordin autoritatilor venezuelene sa exhumeze scheletul marelui Simon Bovilar, cunoscut drept „eliberatorul”.  Bolivar a fondat, în 1819, Gran Colombia, o federaţie ce reprezintă Venezuela, Columbia, Panama şi Ecuador. Ulterior el a condus armata care a eliberat Bolivia, Columbia, Ecuador, Panama, Peru şi Venezuela de sub dominaţia spaniolă. Unua din marile personalitati ale lumii…

       Hugo Chavez a ordonat deschiderea mormântului pentru a se stabili dacă eroul  a fost ucis. Până în prezent, majoritatea documentelor istorice susţineau că Simon Bolivar a murit din cauza turbeculozei, în 1830, la vârsta de 46 de ani dar actualul presedinte e convins ca Bovilar a fost ucis. Asa ca , cu televiziunile de fata , s-au apucat sa dezgroape scheletul omului…Dupa 200 de ani…Cu imn, cu parada militara, cu spectacol…Si acum dezbat si ei la televizor moartea lui Bolivar. Probabil cu aceleasi intrebari..”credeti ca a fost ucis sau l-a omorit tuberculoza?”…votati la…O lume nebuna…

      As vrea sa ajung zilele astea la Mamaia…In ultimii ani ma enerveaza cumplit statiunea, ticsita de pitipoance cu Vuitton-uri false si de cocalari cu tricouri Polo-calut…Totusi in fiecare an ma intorc acolo…Iordachioaie are o melodie …”ma intorc la tine mare albastra” pe care as pune pariu ca n-ati auzit-o vreodata la vreun radio. Ohoo…radiourile…de acolo vin multe drame ale unor artisti care se cred uitati…Dar asta poate fi subiectului unei alte postari…

     Am trait veri lungi la Mamaia si poate de asta simt nevoia sa ma intorc mereu acolo. Radio Vacanta a insemnat o buna perioada din viata mea.

    In fata Radio Vacanta e o terasa unde , dupa program sau chiar in timpul lui , trageam la cite un pahar de cola sau de bere. Prin 95-96 am cunoscut acolo, pe terasa , un cuplu care mi-a stirnit mereu curiozitatea. El era cu citiva ani mai in virsta si o sorbea intodeauna din ochi si ea, mai tinara, frumoasa rau,cocheta il cocolosea si-l alinta. In alte seri nu-si vorbeau deloc, pareau certati definitiv si asta m-a convins ca dragostea lor e zdravana, serioasa. A fost o vara in care am stat mult la taclale acolo pe terasa…

        Am plecat din radio, am apucat-o pe drumul televizunii si uneori i-am mai intilnit, nu foarte des impreuna. Separat,da…Si mai mult pe ea. Dar de fiecare data cind o reintilneam aveam senzatia ca nu are notiunea timpului, ca nu creste, ca nu se maturizeaza,ca ramine la fel ca atunci cind am intilnit-o prima data, la Radio Vacanta..Tin minte chiar ca i-am povestit Codrutei , atunci cind ii faceam curte, despre atractia celor doi, semn ca m-a marcat povestea lor.

       Zilele astea planuiam sa ma reintorc la Mamaia, anul asta n-am fost deloc si niciodata, in niciun an nu mi s-a intimplat sa n-ajung la mare. O sa trec pe la terasa din fata Radio Vacanta, ce paradox, terasa a rezistat anilor, crizei,valurilor. Acolo am cunoscut multi oameni interesanti…Pe unii i-am pierdut, cum ar fi cei doi despre care v-am povestit…El, Serban…Ea, Madalina…

  P.S- am primit tot soiul de telefoane de prin redactii de ziare si tv ca sa ma dau cu parerea. Am refuzat pentru ca eu cred ca ce s-a intimplat tine de o maxima intimitate si ma mira sa vad la televizor oameni care-si dau cu parerea, talk-showuri tip priveghi cu invitati care au pareri despre moarte si viata…Nu-i invidiez…

        Sunt ingrozit citind diverse comentarii pe siteuri…Oribile, lipsite de un bun simt elementar. Ca sa ajungi sa postezi un comentariu pe net trebuie sa ai o minima pregatire, macar sa stii sa citesti, sa scrii, sa ai un calculator…Ieri Libertatea a preluat un post de-al meu despre Madalina si ma bucur ca a facut-o. Un prieten insa mi-a atras atentia asupra comentariilor…Postul se referea la amintiri cu Madalina si un zevzec a scris :

#1. Nelu | 2010.07.14 | 12.52

=))
asa e ma dane.. multe amintiri, una din ele Partida de sex anal in baie =))

  http://www.libertatea.ro/stire/dan-negru-sunt-socat-am-multe-amintiri-cu-madalina-295970.html

      Comentariul asta a aparut la citeva ore dupa ce presa a anuntat moartea Madalinei….

       Indraznesc sa cer administratorilor de bloguri, siteuri sa cenzureze dobitocii si chiar sa ofere informatii despre I.P-ul lor…Altfel netul risca sa devina cea mai mare groapa de gunoi…As fi curios sa aflu cine este Nelu, cel cu comentariul, ce slujba are, cine i-or fi parintii sau cum o fi aratind iubita lui…E incredibil cit de hidosi putem sa ajungem…Mi-as dori ca prietenii mei de la Libertatea sa-mi ofere date despre I.P-ul celui care poate sa scrie astfel de cuvinte…As fi curios sa aflu cum arata o astfel de fiinta…

   UPDATE- daca se confirma ca Madalina Manole a mai avut o tentativa de suicid si ca a fost salvata la spital atunci asta e un mare esec al presei mondene de la noi care afla cind isi schimba Bianca lu’Bote masina sau cind isi cumpara Simona Senzual o  poseta dar nu afla un lucru major precum o tentativa de suicid a unei vedete…

   UPDATE 2- Am primit un raspuns la acest post din partea lui Adrian Toca   de la Libertatea…Multumesc pentru raspuns. Iata-l

Dan,

Mie unuia imi pare rau de situatia creata. Nu doar mie, ci tuturor de aici, pentru ca sintem niste oameni cu bun simt (indiferent daca scriem la tabloid, contrar parerii generale ). Incercam sa facem fata numarului imens de comentarii, dar nu reusim de fiecare data sa stergem toate injuriile sau comentariile deplasate, atacuri la persoana, etc. Sint peste 5.000 de comentarii zilnic, iar in zilele cu evenimente deosebite, precum a fost cel cu Madalina, media sare mult peste 8.000.

Mi-as dori ca lumea sa inteleaga asta, ca nu le toleram pentru ca ne dorim noi asta. Pe de alta parte, trebuie sa le acceptam dreptul de a comenta, cita vreme li-l oferim gratuit, precum si dreptul la protectia propriilor date personale. Cind oamenii se inscriu pe Libertatea.ro la diverse promotii/concursuri, sau pur si simplu lasa un comentariu, o fac pe incredere. Pe increderea ca noi le vom proteja datele personale pe care ni le incredinteaza. De asta n-o sa le facem IP-urile publice, si mi se pare firesc sa procedam asa. Daca ei inteleg sa se comporte animalic, e dreptul nostru sa le interzicem dreptul la postare – si, crede-ma, avem citeva mii de IP-uri banate.

De asemenea (apropo de ce zicea un alt comentator aici, inainte de mine), incercam sa rezolvam fiecare rugaminte a cititorilor, atunci cind sintem contactati si sintem rugati sa eliminam diverse comentarii (nr. de telefon facute public, etc).

E regretabil ca se intimpla asa, dar adevarul e undeva pe la mijloc. Ceea ce se intimpla la comentarii tine mai mult de oameni, propriu zis, de o libertate prost inteleasa, si mai putin de interesul nostru, ca site.

In fine, m-am intins. Vroiam sa iti spun ca s-au sters comentariile de la articolul in care te citasem pe tine. Si, apropo de un alt topic, vroiam sa-ti mai spun ca noi nu ti-am denaturat niciodata sensul articolelor de pe blogul tau, si vom continua sa te citam corect, atunci cind o vom mai face.

So, sper sa nu-ti inchizi blogul

Numai bine,
Adrian

        Sunt SOCAT !!!!  Am multe amintiri cu Madalina,dar cel mai mult  m-au marcat cohortele de admiratori care o insoteau pe la jumatatea anilor 90.

        Eram la Radio Vacanta Mamaia si adeseori acolo,pe terasa Radio Vacanta  se organizau concerte si de multe ori Madalina cinta. Sute de oameni , in costume de baie,cu copii in carca,cu aparate de fotografiat (inca nu aparusera telefoanele cu camere foto) veneau doar pentru ea. Spectacolul se termina pe la ora 2 dupa-amiaza si adeseori pe la ora 4 ea inca mai dadea autografe…

         Odata i-am prezentat un recital la Festivalul Mamaia…Dupa recital n-a putut pleca acasa pentru ca florile pe care le primise nu incapeau intr-o singura masina…

          Asa mi-o voi  aminti pe Madalina…printre sute de admiratori ,printre flori ,  la Mamaia…Intr-o vreme in care telefoanele mobile inca nu aparusera…

        Am cistigat primii bani de pe urma Mondialelor!…Am pariat 10 euro pe Anglia,i-am pierdut, apoi 10 lei pe Argentina-Maradona, pierduti din nou si intr-un final mi-a iesit pe Spania. 15 euro !!! Si gata, ma las din nou de pariurile sportive … Urmatoarele  le pun la Europene…

     Mi-ar fi placut sa vad ieri la TVR, in pauza finalei ,un documentar  cu marile derbyuri  Spania-Olanda . Derbyurile culturale in care sa fie prezentate nationalele de cultura ale celor doua tari…Cu Rembrandt ,atacant pentru Olanda si Picasso atacant pentru Spania… Toti pustii erau cu ochii pe tv, pe toate terasele din tara televizoarele erau fixate pe finala de la TVR deci un excelent motiv sa lipesti cultura de fotbal…Poate , mergind pe ideea derbyurilor fotbalistice , un meci cultural, un scurt documentar de citeva minute,  bine realizat, in care sa arati primii 11 mari artisiti ai  Spaniei si primii 11 mari artisti ai Olandei ar fi putut promova ideea de frumos… Expunerea, audienta o dadea  oricum fotbalul…Doar asta e menirea unei televiziuni publice,nu?

      Intr-un astfel de derby eu as fi ales urmatorii capitani de echipe…

        SPANIA – Salvador Dali-

              S-a nascut la Figueras in 1904 si a murit tot acolo, in aceeasi localitate in 1989. Un mare razvratit, exmatriculat din facultate,imbracat mereu extravagant, megaloman si greu de inteles. A locuit o vreme la New-York si de teama sa nu treaca neobservat se plimba pe strazi cu un clopotel in mana ca lumea sa se uite dupa el. Intodeauna vorbea despre el la persoana a treia folosind formularea „divinul Dali”…

       OLANDA -Vincent van Gogh-

      O vreme a lucrat ca si colector de impozite dar mizeria orasului in care locuia l-a impresionat atit de tare incit el, colectorul de impozite, ii indemna pe oameni sa nu plateasca impozite. Neinteles , bolnav psihic, mereu intr-o coninua cautare de ceva nou…In 1890 se stabileste intr-o mica localitate de linga Paris unde, retras in camaruta lui de la o mansarda picteaza timp de 70 de zile , 70 de tablouri…La 27 iulie se impusca in piept dupa care se retrage in camera lui unde isi petrece noaptea fumind pipa…Peste citeva ore, din cauza ranii, la 37 de ani Van Gogh moare…

   P.S- daca ideea pare interesanta la urmatoarele derbyuri inter-tari poate  cineva o pune in practica…In meciul de ieri eu i-as fi pus capitani de echipa pe Van Gogh la Olanda si Dali la Spania…

        M-a luat dorul de Merca…Cu tare multi ani in urma am stat o vara intreaga cu Semnal M la Costinesti.faceam pe atunci emisiuni muzicale la TVR si talk-showuri politice la radio Timisoara. Talk-showurile , tin minte, erau partinitoare rau,doar veneam din Timisoara si ma mindream cu asta…Am stat mult la taclale atunci la mare ,chiar si despre politica.Eu eram patimas , ca orice timisorean.Si vremurile inca se puteau schimba…Daca „ai nostri” cistigau…

            Ne-a apucat toamna impreuna si ajunsesem acolo la inceput de vara. De fapt, toamna nu ne-a apucat impreuna. Toamna, Merca lipsea. Era chiar vara in care s-a stins…

       I-am revazut tot mai rar pe baieti. Am lasat in urma talk-showurile politice de radio dar si emisiunile muzicale..(mi-e dor rau de ele). Pe unde or fi? S-o fi gasind vreun clujean sa le spuna ca m-a luat dorul de  Semnal M?

        Pe linga faptul ca a fost unul din cei mai mari politicieni a fost si un mare iubitor de femei. Zilele trecute toate ziarele lumii au publicat o stire care i-a bulversat pe istorici, desi unul dintre ei, faimosul Frank Roshenthal a declarat…”Nu e nimic senzational, lui John i-au placut femeile frumoase, noi toti stiam asta. Bulversant era daca aflam ca i-au placut barbatii”.

        „Numai cu inima poţi vedea bine, lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor”. -saint – exupery-

         Zilele trecute M6, o televizune comerciala din Franta i-a dedicat lui Saint-Exupery multe reportaje si minute de emisie…Francezii au o aplecare spre talk-showuri culturale cu priza la public, acolo a aparut dealtfel cel mai popular talk-show cultural , „Bouillon de culture” cu Bernard Pivot. Televizunea M6 ramine un interesant experiment, ce nu reusesc altii ,pot ei…Spre pilda au un performat cu un program de anchete de top,”Enquette exclusive” caruia nimeni nu-i dadea vreo sansa . http://www.m6.fr/emission-enquete_exclusive/presentateur-452902-bernard-de-la-villardiere.html dar au dat-o rau in bara cu XFactor, un mare esec pe piata franceza,o piata cu o solida cultura muzicala,unde totusi XFactorul lui M6 n-a performat deloc. http://www.staragora.com/news/x-factor-audience-toujours-catastrophique/419506 ….
Aniversarea lui Saint Exupery (29 iunie 1900) mi-a reamintit de cartea pe care am citit-o de cele mai multe ori in viata mea…. „Micul Prinţ”, povestirea publicată de Antoine de Saint-Exupéry în 1943, este una dintre cele mai populare cărţi din toate timpurile. A  fost tradusă în 110 limbi. Cu citiva ani in urma am avut chiar o colectie de „Micul Print” in vreo 12 limbi, am cautat-o prin biblioteca ieri si am mai gasit doar vreo 5 carti, habar n-am unde or fi disparut celelalte…Am citit „Micul Print” in multe etape ale vietii mele, adolescent, matur,indragostit, casatorit, parinte…Mereu am descoperit altceva…

       Saint-Exupery a fost pilot de avion si in 1944 a fost dat disparut deasupra Mediteranei.În 1998 s-a găsit în Marea Mediterană o brăţară cu gravura numelui său şi bucăţi din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica. În octombrie 2003, din largul mării în faţa Marsiliei au fost scoase la suprafaţă fragmente ale avionului, care au putut să fie identificate fără îndoială ca aparţinând avionului cu care zburase Saint-Exupéry. S-a nascut in iunie si a cazut in iulie asa ca zilele astea de vara sunt ale lui. Cind s-a prabusit in mare avea 44 de ani…

         „Micul Print” ramine una din cele mai frumoase povestiri din toate timpurile…Poate Saint-Exupery avea dreptate…”Numai cu inima poti vedea bine, lucrurile esentiale ramin ascunse ochilor..

      Ieri am avut o revelatie…Am intilnit in Buzias un batrin intr-un carucior cu rotile care m-a oprit in parc…Mi-a spus ca aprecieaza mult ce fac eu pe la televizor dar ca nu se mai poate uita la mine din clipa in care a citit in ziare ca eu incurajez spaga si imi bat joc de oamenii handicapati…Am fost socat…Si mi-a explicat…Va explic si eu…

      Atunci cind am inceput sa scriu pe acest blog nu m-am gindit niciodata ca multe din ideile de aici vor fi scoase din context, rearanjate in pagina si apoi publicate in ziare.  M-am trezit de-a lungul vremii cu reactii uluitoare, una am scris eu si alta a aparut  prin ziare…

        Batrinul din Buzias e convins ca eu cred ca spaga e benefica…Iata de ce..

         …Am scris ironic despre faptul ca celor din stafful Ac/Dc li s-a cerut spaga la iesirea din tara pentru ca n-aveau roviniete. Am scris ca cei care au cerut spaga erau bugetari si probabil erau suparati ca Ac/Dc n-au inclus in repertoriul lor „Dansul Pinguinului”, hitul grevelor bugetare, motiv pentru care i-a taxat la spaga…Ironic am spus ca bine le-a facut, data viitoare , daca or mai veni, Ac/Dc ar face bine sa cinte si „dansul pinguinulu” daca vor sa scape nespaguiti….In ziare a aparut pe dos…Titlul era …”Negru crede ca bine le-au facut vamesii romani celor de la Ac/Dc cind le-au cerut spaga”  . Nimic din ironia mea…Cum sa crezi ca eu as fi putut serios sa zpun ca Ac/Dc ar trebui sa cinte „Dansul Pinguinului”?  http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/dan-negru-bine-le-au-facut-vamesii-romani-celor-de-la-ac-dc-cand-le-au-cerut-spaga-107450.html

       Apoi mi-am dat seama si de ce e convins ca eu batjocoresc handicapatii…

   …Am scris despre celebrul Stephen Hawking, cel mai mare savant in viata, un om aflat intr-un scaun cu rotile, handicapat dar care totusi si-a putut gasi drumul intr-o tara in care oamenii handicapati nu sunt priviti cu repros. Spuneam in comentariul meu ca la noi un om de talia lui Hawking nu avea nicio sansa atita vreme cit noi avem in vocabular termenul peiorativ de „handicapatule!” dindu-ma chiar pe mine exemplu amintindu-mi cum intr-o zi un biclist mi-a taiat calea si ticul verbal a fost sa mormai ceva de genul „uite si handicapatul asta pe unde merge”…Era o mustrare la adresa noastra, a felului nostru de a fi<punindu-ma pe mine exemplu…In America de ex, astfel de vorbe nu exista in masa vocabularului, la ei un Hawking, handicapat fiind ,poate ajunge cel mai mare savant al omenirii. Era un post, un comentariu prin care aratam cu degetul lipsa noastra de toleranta.

         Ziarele au preluat doar titlul ” Negru a facut un biciclist handicapat” Atit! Adica exact pe dos. Iata..

        http://www.libertatea.ro/stire/dan-negru-un-biciclist-handicapat-mi-a-taiat-calea-286894.html

        NICIODATA nu am dat vreo replica colegilor mei de la ziare, orice ar scrie, n-am facut-o si n-am s-o fac…Credeam ca blogul e un schimb de idei intre mine si prietenii mei de aici. Ideile scoase din context au fost mult mai citite in ziare, oamenii au ramas cu ideea din ziar, n-au mai venit aici sa citeasca intreg articolul. Blogul meu are mai putini cititiori decit un ziar, e normal sa fie asa…

        Batrinul din Buzias,vorbele lui, m-au determinat sa ma gindesc la decizia de a INCHIDE ACEST BLOG…NICODATA nu m-as fi gindit sa jignesc un handicapat…Nu-i puteam explica asta, nu ma credea, am vazut  in privirea lui…

         Daca aveti orice alta solutie, o astept…Multumesc,dan

     Am decis ca-n orele urmatoare sa postez aici, pe blog un anunt important pentru prietenii mei …

       Cindva, aici pe blog v-am povestit despre prietena mea, Cezara…Va reamintesc de ea si apoi ,mai jos, va spun de ce ma reintorc azi la Cezara…Deci… 

         Intimplarea cu Cezara m-a marcat puternic…E o intimplare care a schimbat vieti. Dintr-o data. Acum 5 ani,prin 2005, eram la mare, cautam o plaja libera si am gasit-o in apropiere de Eforie Sud. Mi-am parcat masina le vreo 300 m de plaja si am intrat in mare. La iesire din apa s-a apropiat de mine o fetita de vreo 12 ani. Era timida,avea un aparat foto in mina si un carnetel…Tata ei era la citiva pasi in spate…S-a prezentat politicos,o chema Cezara. Am facut impreuna o fotografie si i-am scris citeva rinduri pe carnetel. Fireste, am stat de vorba citeva minute. Erau din Roman,niste moldoveni cumsecade care mai aveau de stat la mare inca 2 saptamini…Am glumit la plecare…”Ohoo,Cezara,in 2 saptamini ii iei si lui Michael Jackson un autograf”.   Am plecat apoi…

         A doua zi dimineata am primit un telefon din secretariatul Antenei…Mi s-a spus ca cineva vroia cu insistenta numarul meu de telefon…Ok…Habar n-aveam de ce dar n-am dat mare importanta…Peste citeva minute, mi-a sunat telefonul…Un numar necunoscut,nu-l aveam in agenda…Era o voce blinda ,de moldovean…Tatal Cezarei…Dupa ce am plecat de pe plaja fetita a intrat sa faca o baie in mare…Era pe o saltea pneumatica si un val i-a rasturnat salteaua.Cezara a disparut sub valuri. Au gasit-o dupa 5 minute. Traia…5 minute sub apa , fara aer. Deajuns pentru asfixiere prin inec. Deajuns ca toate functiile sa-I paralizeze…5 minute!!!…Au trecut 5 ani…Cezara continua sa fie paralizata intr-un scaun cu rotile. Toata viata familiei s-a schimbat. Pentru ei nimic nu mai e ca inainte. Pentru ei greul e inainte. Cezara clipeste cind mama ei ii vorbeste,constientizeaza vorbe…Se incerca recuperarea ei in multe feluri…Caietelul cu autografe a ramas gol…Avea 12 anisori…Mi-am amintit de gluma mea de pe plaja cu autograful lui Michael Jackson atunci cind am vazut la stiri ca Michael nu mai e…Acum are 17 ani…Probabil ar fi purtat citeva luni un tricou cu Michael Jackson asa cum au facut toti adolescentii. Probabil avea , acolo in Roman,  un baiat care-I facea curte, probabil isi gasea prieteni pe facebook , probabil ar fi venit la Bucuresti s-o vada pe Madonna, probabil…5 ani…Cezara clipeste doar dintr-un scaun cu rotile…

         Si acum sa va spun de ce ma reintorc la Cezara…Un prieten care are un blog media, Tibi Lovin, are un concurs cu povesti despre Mamaia…Cel care trimite cea mai interesanta poveste cistiga un sejur la mare de 7 zile…Eu lupt pentru Cezara,daca o sa cistigam o trimitem din nou pe Cezara la mare,  marea care cindva a vrut s-o ia dar n-a reusit…Asa ca ma inscriu cu o povestioara despre Mamaia pe care am cules-o din cartea mea…Iata povestioara pentru concurs… 

                      Mamaia-concurs pentru Cezara-

       „Multe veri le-am trait la mare, fie la microfoane de radio fie sub lumini de televiziune. De primavara tirziu pina toamna devreme…N-o sa pot uita priviriile diperate ale parintilor care-si pierdeau copiii pe plaja si ale caror singura sansa eram noi, Radio Vacanta. Aveau ochii iumezi, mamele erau plingacioase si tatii incremeniti. Noi eram linistiti si pusi pe glume pentru ca stiam ca intodeauna ii gaseau. Niciodata nu s-a intimplat altfel. Dupa vreo jumatate de ora se intorceau cu plozii de mina sa ne multumeasca si sa ne lase un kg de mere sau de struguri. Intr-o astfel de vara,prezentam Festivalul Mamaia, eram in gala finala, si paznicii teatrului de vara mi-au spus ca cineva vrea cu disperare sa ma vada. Am fugit pina la intrare unde ma astepta o familie, un pusti de clasa 1-a , tatal dolofan si mama, o blonda spalacita cu ochii mari si fata bronzata. Aveau in mina o galeata plina cu piersici. „Nu ne mai stiti, he,he, au trecut anii, mi l-ati gasit pe Relus, a scapat pe plaja si ati dat anunt atunci la radio…V-am adus niste piersici ca stim ca v-au placut „..Cind s-a pierdut Relus avea vreo 2 ani. Dar patania de neuitat am trait-o cu Rufus. Stapinul sau,un oltean mic dar bine facut,la vreo 50 de ani, l-a pierdut pe plaja, era un pui de ciine lup si stapinul nu stia ce sa faca, cum sa-l gaseasca. Au venit doar ei doi la mare, el ,omul si prietenul, ciinele.Oltenul era singur, sotia i s-a prapadit si copii n-aveu. Cum sa gasesc un ciine, fie si el unul de rasa?  M-a pus si pe mine in incurcatura, omul fiind convins ca cineva i l-a furat. Si atunci mi-a venit o idee. Pe atunci plaja era impinzita cu  stipli cu megafoane unde se auzea Radio Vacanta, turistii statea la plaja pe cearcefuri si ascultau , vrind-nevrind, radioul. L-am chemat pe om in cabina de emisie rugindu-l sa-si strige si sa-si fluiere ciinele asa cum stie el. Olteanul a inceput sa-l strige pe Rufus de parca ar fi fost in preajma si sa-l fluiere. Dupa vreo 5 minute la telefonul din redactie a sunat o femeie spunindu-ne ca linga un stilp cu megafon un ciine lup sta si latra. Rufus si-a auzit stapinul , ii auzea vocea,fluieratul si s-a dus dupa auz, asa ca s-a lipit de stilp de unde l-a recuperat olteanul…”http://www.reportervirtual.ro/2010/06/concurs-start-spre-mamaia-2.html

              Mi-e dor de Cezara…Cu tatal ei n-am mai vorbit de ceva vreme, nu mai stiu cum e, ce face, cum se simte…Cindva i-am dat nr de telefon aici, pe blog, convins fiind ca se va bucura de incurajarile voastre…M-a sunat apoi  bucuros de zecile de mesaje de incurajare…De ce n-am face-o din nou?…Sunati-l, trimite-ti un sms…O bucurie in ochii unui parinte intristat…0766424226-tata cezara-

     Cindva am cunoscut-o pe Ioana , fiica Andei Calugareanu…Apoi, cindva, un apropiat de-al Andei mi-a povestit cite ceva despre ultimile ei zile…Cancerul la plamini a mistuit-o…In ultimile zile a tratat-o un biofizician faimos, Carol Przbila care l-a tratat si pe Ceausescu. Przbilla a stat citeva luni in preajma lui Einstein si era faimos la vremea aia…Anda n-a scapat…S-a stins in ’92…

         Imi place Anda…O reascult adeseori…Ascultati-o….Versurile sunt ale lui Labis.   In ultima lui zi, Labis vizitase „Capşa”, pentru o degustare, a vrut  apoi să ia tramvaiul pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, iubita sa. Labiş s-a dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era decapitat şi trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Avea 21 de ani…Mereu m-am intrebat cum ar fi fost poezia lui Labis la 40 de ani? Dar la 60? El s-a oprit la 21…Labis si Anda…

       Bulversant anuntul facut de NASA zilele trecutehttp://www.telegraph.co.uk/science/space/7819201/Nasa-warns-solar-flares-from-huge-space-storm-will-cause-devastation.html…Activitatea solară se va intensifica în anii care urmează şi va produce întreruperi de curent fără precendent şi pierderea semnalelor de comunicaţii. Suntem dependenţi de tehnologie asa ca  furtunile solare anunţate în perioada următoare ar putea provoca haos la nivel mondial. Mi s-a parut insa interesanta strategia de atragere a atentiei…Nimeni nu da importanta unei astfel de stiri asa ca specialistii lor au facut o comparatie intre un anunt al meteorologilor de taifun, cind toti cei vizati intra in panica, autoritatile iau masuri si anuntul lor , foarte serios, cum ca din 2012 furtunile solare vor deregla viata pe Terra.

          Soarele va atinge maximul de activitate şi echipamentele electronice, sistemele de navigaţie şi sateliţii ar putea fi întrerupte, ceea ce va conduce la perturbarea traficului aerian. Savantii americani avertizeaza si asupra faptului ca zone intregi ale globului vor ramine fara electricitate pe perioade nedeterminate…

          In Ardeal , batrinii atunci cind sunt mirati de rautatea oamenilor au o vorba…”Ii lumea atit de rea ca ma si mir ca se mai face dimineata lumina”…

          Ce legatura interesanta intre o baba din Ardeal si un savant NASA…

      Acum citiva ani l-am vazut inconjurat de o mare de oameni, am incercat si eu sa  ajung in preajma-i si sa-i cer un autograf dar n-am reusit. M-am uitat totusi  instinctiv la miinile lui sa-i vad faimoasele ceasuri, pe ambele miini cite un ceas. Un prieten al blogului mi-a dat si explicatia superstitiei lui Maradona. Che Guevara purta la ambele miini doua Rolexuri care aratau , unul ora Cubei si altul ora locala a orasului in care s-a nascut Che…

     Il vad din nou la televizor  si-mi amintesc de ziua in care am stat la citiva metri de el…Imi amintesc miinile lui incarcate cu doua ceasuri identice. Una din superstitiile lui Maradona…Si mai are !!!!

     Intodeauna iese primul din autocar cintind…Intodeauna plimbarea pe gazon este aproape un ritual. Priveşte lumea, se opreşte, iar apoi îşi continuă drumul. Se plimbă în cercul de la mijlocul terenului iar apoi merge până la linia de fund. Intodeauna saluta tribuna si atunci cind camerele sunt pe el trimite un sarut la distanta familiei. Intodeauna cind inspecteaza terenul are un colaborator care-l fotografiaza, are astfel o colectie uriasa de fotografii facute la mijlocul terenului de fotbal… Si ceva mai important decit superstitile lui Maradona…Intodeauna planeta e  fascinata de el.

      Uneori pariez sume infime la pariuri sportive. La Mondialele astea am pierdut pe Anglia 3 ron (30 000 bani vechi) . Dar sunt sigur ca-i voi recupera. Am pariat 10 ron pe Argentina cistigatoare la CM. De fapt am pariat pe o amintire de departe cind, undeva in galeriile Lafayette , i-am vazut de aproape miinile incarcate cu ceasuri. „Mana lui Dumnezeu” cum o alinta planeta…

     L-am citit si recitit adeseori pe Mark Twain, mi-a linistit adolescenta si mi-a pregatit maturitatea. Imi amintesc ca-i luam cartile de la o biblioteca prapadita din coltul strazii mele din Timisoara. Acum cladirea bibliotecii s-a retrocedat si in cladire e un soi de restaurant ieftin. Nici nu mai stiu daca mai exista biblioteci prin tara asta. Mai exista? Ma intreb cit poate cistiga o bibliotecara azi? E bugetara? Exista biblioteci private? Or fi rentabile?… Cindva asta era visul meu, sa ajung bibliotecar, sa nu fac nimic, doar sa stau pe un scaun si sa citesc carti.

        O tin minte pe bibliotecara din colt, o nemtoaica zdravana, tanti Mula (cu „u” moale)  care mereu ne atentiona cind sa aducem cartile inapoi…Jules Verne , Saint-Exupery, Winnetou sau super seria Sven Hassel…Le citeam repede de frica sa nu treaca termenul cind trebuie sa duc cartile inapoi. Mi-e dor de teama aia, de a nu reusi sa citesc o carte in termenul primit…

        Zilele trecute am avut imboldul sa cumpar Rahan, l-am revazut la chioscuri . L-am citit de mii de ori pe Rahan, era eroul meu dar Rahanurile mele erau prafuite, rupte ca dupa lungi batalii. Cel din chiosc era curat, colorat frumos in tipla. Nu l-am luat. Era un alt Rahan decit cel al copilariei mele, ce sa fi facut cu el? Era un Rahan-Botezatu…

       De la Mark Twain m-am pornit…Tocmai citeam o stire interesanta…Un manuscris al scriitorului Mark Twain dedicat memoriei fiicei sale Olivia, decedată la vârsta de 24 de ani din cauza unei meningite, a fost vândut, joi, la o licitaţie în New York pentru suma de 242.500 de dolari.

      Mark Twain şi-a petrecut ultimii patru ani din viaţă scriindu-şi biografia, însă a specificat o serie de clauze foarte stricte, cerând ca o parte din textele sale să nu fie publicate înainte de împlinirea a 100 de ani de la moartea sa. Mark Twain a murit in 1910…Suntem in 2010…

      Aventurile lui Huckleberry Finn”, „Prinţ şi cerşetor” sau „Aventurile lui Tom Sawyer”…Pentru ele mi-as fi dorit cindva sa ma fac bibliotecar , asa ca tanti Mula (cu „u” moale)…Poate azi eram furios pe guvern ca mi-a taiat 25%, poate aveam cu vreo 20 kg mai mult din cauza statului pe scaun…Cu toate astea, zau ca as incerca jobul de-ar fi s-o iau de la capat…!!!

       Nu sunt un privitor fidel de OTV  dar il urmaresc uneori poate si datorita (din cauza?) meseriei. L-am cunoscut prima data pe Dan Diaconescu cu muuuulti ani in urma si de atunci nu prea tinem legatura. Uneori, extrem de rar, pe telefon…Deci nu sunt deloc un apropiat de-al lui…In general m-am ferit sa-mi fac prieteni in breasla…

         Zilele trecute insa brealsa lui l-a devorat … Habar n-am daca o fi sau nu vinovat, daca-si poate justifica sau nu iahturile si vilele,daca le are sau nu..Nici nu ma intereseaza asta. Nimeni insa n-a ridicat din umeri, toti s-au dat cu parerea…Breasla lui l-a devorat…Multi din breasla in care lucrez traiesc din a-i devora  pe ceilalti…Am avut puterea sa nu fac niciodata vreo aluzie la vreun coleg si sincer , ca unul din veteranii breselei, nu de putine ori imi vine sa pun mina pe telefon si sa le cer combatantilor liniste…Si nu putini sunt cei aflati in transee cu mitraliera incarcata.

        Cindva un moderator italian, Frico Rudare de la Canale5 imi spunea ca suntem norocosi ca „bagam carbuni” in lumea divertismentului tv, acolo unde poti sa ramii detasat,linistit,impartial dar mai ales acolo unde „poti ridica din umeri” . Frico vorbea italiana si un transaltor era intre noi asa ca eram convins ca n-am inteles bine experesia…”poti ridica din umeri”…

       Dupa citiva ani buni am inteles vorbele italianului…Mi-e dor de oameni care sa aiba curajul sa ridice din umeri, sa spuna …”nu ma pricep la asta”…

       Tineti minte reportajele de strada de dupa 90 cind cei intervievati se pricepeau la orice? S-au facut si glume mai apoi pe seama lor…E vreo diferenta azi?

      Frico, italianul, avea dreptate…Intr-o zi l-am vazut la Rai Due, intr-un show de vara, zimbea si impartea premii…Adica ridica din umeri…Si la ei sunt multi care se pricep la toate…Imi plac  uneori si cei care stiu si sa ridice din umeri…Doar atit…

       Am promis ca simbata sa postez , uneori, melodii care m-au miscat, pe care le am adeseori prin masina…

       Am revazut zilele trecute Casablanca. E pe departe unul din cele mai reusite filme din toate timpurile…L-am vazut de vreo 15 ori, stiu replici pe de rost…Humprey Bogart si Ingrid Bergman au roluri de istorie.

     Time goes by e una din cele mai frumose melodii de pe pamint. Revedeti filmul si apoi o sa va urmareasca melodia…

       Mai cred ca in”  Casablanca ” se cinta cel mai emotionant Marseilleza…Priviti…dar mai ales , ascultati…

      Cel mai frumos mi-a vorbit despre Lugoj , Aristide Buhoiu…Ieri, vineri, am fost la Lugoj (chiar daca dimineata am citit intr-un ziar colorat ca as fi la Viena)  si cu mihnire mi-am dat seama ca in cartea mea despre Buhoiu n-am scris nimic. Si am o multime de amintiri…La mine in casa, la loc de cinste sta un crucifix pe care Buhoiu mi l-a daruit cindva…Buhoiu s-a nascut la Lugoj…Un oras de vreo 40 000 de oameni in care s-au nascut romani faimosi…Ion Vidu , Tiberiu Brediceanu, Bela Lugosi (celebrul actor care a jucat rolul lui Dracula), Ion Vidu, Filaret Barbu sau Victor Vladelamarina…Fireste si multi altii…Lavinia Milosovici , spre pilda…

        Am fost uimit  sa intilnesc la Lugoj un grup de oameni linistiti, calmi a caror singura grija e sa-si faca zilele frumoase…Afara era urgie, Diaconescu urma sa fie eliberat, pensii impozitate, salarii taiate, Boc tinea conferinte de presa, la Cotroceni era miting…inuntru la ei era liniste…N-am crezut ca mai pot fi locuri linistite in tara asta…Azi am fost intr-un astfel de loc la Lugoj…O galerie de arta, ProArt, cu tablouri pe pereti, scaune si canapele care te indeamna la taclale cuminti…

       Lansarea cartii a fost de fapt o discutie intre prieteni care cautau linistea…Nicio aluzie la mizeria din tabloide, nicio vorba despre pensii sau salarii taiate, nimeni nu m-a intrebat nimic despre Dan Diaconescu… Veti spune..”pai si despre ce ati vorbit…?” Linistea intodeauna gaseste subiecte linistite… Am vorbit despre carti, despre Lugoj, despre Banat…Am facut poze impreuna , am ris si am glumit cu bunul simt al banateanului…

           Apoi am plecat…Acasa am deschis televizorul…16 % impozit pe pensii, Diaconescu declara ca-si face partid, Vladescu era impacientat…M-a apucat dorul de Lugoj…Am inchis televizorul, acum inchid si laptopul…Sunt doua „minuni tehnice” care, acum imi dau seama, imi fac mult rau…Imi dezorganizeaza si-mi panicheaza viata…

          Cautati-va un Lugoj…”Sa ai un plop in care sa te sui” spunea Anda Calugareanu”…Care e Lugojul vostru? Il aveti? Cautati-l acum, in weekend…Si inchideti laptopul si televizorul…Altfel vi se va parea viata…ca la Lugoj…

                  Azi la ora 17 voi fi la Lugoj pentru lansarea cartii…Am prieteni acolo si ma bucur ca-i voi reintilni…Zilele astea voi ma ajunge prin citeva orase (romanesti) cu cartea dar asta cred ca va intereseaza prea putin…   

•     Am vazut un spot publicitar la o bere in care apareau citiva jucatori din nationala Romaniei…Baietii stateau si se uitau la televizor cu o bere in mina. Se uita fireste la Mondiale…Pai treaba lor nu era ca ei sa joace la Mondiale si noi sa stam cu berea in mina? Privind spotul mi-am amintit ca acum vreo 4-5 ani Federrer a fost eliminat de la un turneu dupa primele partide si de rusine le-a cerut celor de la Tag Heuer sa renunte la o campanie cu slogan pompos si victorios, ceva de genul „Federrer invinge tot…”. Chiar daca n-a fost asta realitatea , contractele or fi fost bine facute, macar miscarea de p.r. cu rusinea a fost bine gindita… Noi , cu berea in mina, ne uitam la Ghana…
•     Apropo,  am vazut Ghana-Germania…Interesant ca a fost primul duel fraticid din istoria Mondialelor.  Kevin Boateng  joaca pentru Ghana si Jerome Boateng pentru  Germania.  S-a facut multa vilva in jurul duelului , fratii se spune ca nu-si vorbesc de o vreme buna si ieri tatal lor a fost  in tribune…Probabil si cearta lor  tot miscari de p.r dar miscari bune atita vreme cit ieri toata planeta despre asta a vorbit…Duelul fratricid…
•       Cred ca aplauzele mondialului le merita olandezul Arjen Robben…In 2004 a fost diagnosticat cu cancer , avea doar 20 de ani atunci si tocmai primise oferta de la Manchester United. Atunci a ratat sezonul , a ratat nationala…A cistigat! Acum e in optimi cu Olanda …La Mondiale…

        Americanii au facut un clasament ( de la ei a venit si la noi mania topurilor) al celor mai respectate fotografii din toate timpurile. RESPECTATE, mi s-a parut interesant termenul asta. Oare la noi care ar fi cele mai respectate imagini? V-ati gindit vreodata? Priviti-le pe cele ale americanilor…

  1- Steagul american e ridicat pe insula Iwo Jima in feb 1945

       2- Marthin Luther King jr rostind celebrele vorbe ” I have a dream” in august 1963

         3- Familia Kennedy la inmormintarea lui JFK in 25 noiembrie 1963

      Zilele trecute am redescoperit Skype, il aflasem cu ceva vreme in urma dar zilele trecute l-am folosit din nou pentru taclale prelungite cu un amic de pe un alt fus orar pe care sper sa-l revad in vara asta.

       George  Nedelcu a plecat din Lugoj acum vreo 13 ani (eu lucram in TVR pe atunci si el la o televiziune locala) a ajuns in New-York, a terminat Jurnalistica si Stiinte Economice  acolo si de vreo 6 ani e angajatul NBC , de vreo 2 e chiar in boardul companiei, are o fonctie pe acolo…

       Sporovaim despre televiziune, despre Lugoj, Timisoara sau lacul Surduc  atunci cind ne gasim pe coordonate orare normale. Nu prea e la curent cu ce se intimpla in televizoarele romanesti asa ca ii fac eu revista presei vreo juma de ora…Apoi imi povesteste el despre NBC -ul lor alta jumatate…

       Am aflat un lucru interesant…Legat de lumea televizunii, americanii au o problema cu care se confrunta de vreo trei sezoane. Lipsa unor prezentatori care sa performeze…George imi povestea ca la ei televiziunea e asemuita unui restaurant…Degeaba ai locatie buna, ingrediente scumpe, chelneri ageri daca lipseste bucatarul, cel care face mincarea. In televizune bucatarul e prezentatorul,moderatorul… Bucatarul  poate falimenta un restaurant sau il poate duce spre succes…Asa sunt numiti moderatorii in sedintele lor…BUCATARI..Ei au probleme cu bucatarii…

        La ei un bucatar bun costa mult dar problema lor nu e asta. Sunt greu de gasit…NBC l-a programat pe bucatarul Jay Leno pe tronsonul orar 22-23, atunci cind concurenta difuzeaza filme seriale. Dar pentru ca o ora de film costa la ei pina la 1,5 milioane de dolari NBC l-a preferat pe Jay Leno pe acel spatiu, showul sau costind pe editie cam 500 000 de dolari. Adica NBC a facut o economie de citeva milioane bune pe saptamina. Si acum sa va spun cit ia la ei bucatarul Leno…Salariul lui sare de  20 milioane de dolari pe an !!!

         Problema lor e ca la ei bucatarii se imputineaza…Oprah, Lettreman, Leno…Asa ca  televizunile lor au ajuns sa apeleaze la actori sau cintareti pe post de prezentatori dar nu le-a iesit, rateurile au fost mai dese decit reusitele…George mi-a explicat ca un actor cu box-office impersionant nu o sa  vrea niciodata sa prezinte un show de tv…L-au momit pe Bruce Willis cu o suma colosala dar refuzul a fost clar. Suma era colosala pentru televiziune dar infima pentru Hollywood…Hollywood vinde filmul in toata lumea…NBC vinde greu si ieftin un show de tv…

      Deodata George m-a intrebat…”Dan, voi cum stati cu bucatarii?” M-a blocat…Hmmmm…I-am promis ca o sa va intreb pe voi si o sa-i trimt rezultatele…Deci,care credeti ca sunt cei mai buni bucatari de prime-time (tronsonul orar de seara, intre orele 19-22) .Nici mai devreme nici mai tirziu!  Care vi se par cei mai buni moderatori de televiziune , nu actori, nu cintareti, doar prezentatori care modereaza showuri, prezinta emsiuni intre orele 19-22?

     La care dintre bucatari mincati seara intre 7 si 10?

       Ma suna te miri ce oameni sa ma intrebe ce cred eu despre scandalul Dan Diaconescu. Le-am raspuns printr-o ridicare de umeri pe care nu cred ca au vazut-o la telefon. Nu ma pricep si nici nu-mi place sa ma dau cu parerea despre orice , oricind…Sunt momente in care cel mai bine e sa stii sa ridici din umeri. I-am indrumat in schimb spre ce am vazut eu ca-si indreapta atentia americanii  in zilele astea…

       …Acolo se vorbeste mult despre unul din cei mai mari presedinti americani…

       Vara era anotimpul lui preferat si a avut norcul ca-n timpul verii sa plece din lume…Imi amintesc ca , pusti fiind, eram fascinat de personalitatea lui. Matur fiind  si amintindu-mi asta imi dau seama ca meritul era al celor de la Europa Libera, care , pe buna dreptate, luau partea americanilor in razboiul rece. El era conducea tabara celor buni, era seful americanilor.

       Robald Reagan a fost al 40-lea presedinte american. E omul care a darimat zidul, fiecaruia dintre noi Reagan i-a schimbat intr-un fel viata. Fara el e posibil ca socialismul sa mai fi ramas in picioare citiva ani. Se prabusea oricum dar Reagan si Gorbaciov sunt oamenii care i-au data lovitura decisiva…

        Pe finalul vietii ,coplesit de alzheimer, Reagan nu mai reusea sa-si amintesca nimic. Un paradox, omul care a schimbat lumea a uitat totul. Ultimii 10 ani i-a trait retras la resedinta sa din California. Din cind in cind, vara, prietenul lui Gorby, il vizita…Pina in 2004, vara…

         Vorbim pe bloguri, scriem orice , oriunde, gindim cum vrem, fara frica… Poate toate astea fara Reagan veneau mult mai tirziu…

         Intr-o vreme culegeam citate de-ale lui…Mi-au placut…Ce ziceti?…

       „Socialismul ar functiona numai in doua locuri, in rai unde nu e nevoie de el si-n iad unde deja exista”

       „Guvernul este ca un copil, un tub digestiv cu un mare apetitit la un capat si niciun simt al responsabilitatii la celalat capat.”

        „Atunci cind vom uita ca noi suntem o natiune supusa lui Dumnezeu, vom ramine doar o natiune supusa”

      Imi amintesc ca i-am vazut statuia la New-York unde pina si copiii au auzit de el…Marea vedeta a celor de la New-York Yankees ,Lou Gehrig, a fost cel mai important jucator de bassebal al clubului, legenda lui dainuie de zeci de ani si americanii au avut grija sa o povesteasca din generatie in generatie…A jucat 2130 de meciuri consecutive pentru NY, intre 1927-1939 si la finalul carieriei sale o radiografie facuta miinilor sale arata 23 de fracturi ale degetelor sudate de la sine, intre timp.

        Intr-o zi  o boala degenerativa, scleroza laterala amiotrofica a inceput sa-l macine. La 4 iulie 1939 tine discursul de retragere in fata a 65000 de fani, un discurs pe care televiziunile americane il reiau adeseori cind vor sa faca trimitere la barbatie, curaj sau devotament. La nici 38 de ani bola il rapune , era anul 1941.

         Paradoxal si-n ziua de azi maladia care l-a rapus ii poarta numele, maladia Gehrig, o boala netratabila inca…

        M-a rugat un prieten al blogului sa mai postez muzica uneori aici…Asa ca o fac…Poate simbata sa-mi fac un obicei din a posta cite o melodie care mi-e draga…

        Mi-e dor uneori de Vali Sterian. Nu l-am cunoscut foarte bine dar nu eram nici straini…Poate cea mai frumoasa melodie a lui e „Ruga” pe versurile lui Coposu…

       As face un sondaj, pe cine ati vota miine daca ar fi sa alegeti dintre toti marii romani. Imi amintesc de vorbele pe care le-am vazut cindva pe un perete…”AR TREBUI SA VINA IN FRUNTEA TARII CEI CE AU MURIT IN 40 DE ANI…” Eu as pune stampila prima data pe REGELE CAROL 1.

     Cred din pacate ca cel mai mare roman a fost tot un neamt.Si apoi l-as vota pe Coposu…Am mai spus-o aici…Eu i-am votat mereu pe taranisti cindva , cind meritau si erau …Coposu, Ratiu …atunci faceau Romania altfel acum…Daca miine s-ar vota si toti ai nostri, din toate timpurile  s-ar putea intoarce, pe cine ati pune stampila?

     Ascultati „Ruga” lui Coposu pe muzica lui Vali Sterian…

      La vreo citeva zile dupa ce mi-am deschis blogul asta am primit o oferta de sponzorizare de la o firma din Bucuresti care imi cerea ca in schimbul unor bannere puse pe blog sa-mi inlesnesca anumite servicii…De atunci, din cind in cind, primesc astfel de oferte…Cu politete imi permit sa le multumesc celor care-mi fac astfel de oferte dar, o spun public aici, asa cum le-am spus-o si celor care m-au contactat, NU vreau sa pun NICIUN banner pe acest blog. Chiar daca asta va arunca o umbra de indoiala asupra zgirceniei mele, imi asum riscul sperind ca rindurile astea le citesc putinii mei prieteni… Va multumesc dar nu vreau sa am NICIO RECLAMA, NICIUN ANUNT  pe pagina asta electronica. Daca in cei  12 ani  de televiziune am avut puterea sa refuz sa apar in orice reclama , de ce as face-o acum cu blogul acum?  Imi cer scuze ca aleg aceasta modalitate de explicatie …E un blog pe care l-am facut intimplator si pe care, posibil, tot intimplator il voi inchide, atunci cind simt ca n-oi mai avea ce spune…Va multumesc pentru intelegere…

       Siteul lui Perez Hilton, de care eu nu am auzit pina acum, e pe cale sa se vinda cu 20 milioane de dolari ! … Avid Live Media a facut oferta asta , compania care detine in portofoliu siteul Hotornot.com… Intre noi fie vorba siteul http://perezhilton.com/ e o porcarie…Zau nu inteleg de ce ar valora 20 de milioane…

   Sunt sigur ca n-ati auzit pina acum de firma MASINCEDANE.  E o companie care a declarat ca luna asta va avea un profit de peste 800000 de euro ! Deci se poate si in timpuri grele. Firma are un site mediocru http://www.mascs.org.za/, nu foarte multi angajati si suma colosala cistigata doar intr-o luna provine din producerea unor obiecte care au mare cautare in ziua de azi. In fabrica lor se produc in jur de 2500 de astfel de obiecte pe zi si ideea e geniala. Se vorbeste despre ea de citeva zile pe tot mapamondul. Firma Masincedane s-a imbogatit peste noapte. Si chiar daca n-ati auzit pina acum de aceasta companie sunt sigur ca ati auzit obiectele confectionate de ei…VUVUZELA…

       Citesc azi intr-o revista, cu ghilimele, o declaratie pe care n-am facut-o NICIODATA ! Despre regele MIHAI, cei de la revista respectiva  sustin ca regele a refuzat sa se pozeze cu mine, cu oameni din showbizz in general. Si apoi apare o declaratie de-a mea pe care eu nu am dat-o …” Nu cred ca s-a pozat vreodata alaturi de vreo vedeta de la noi. Mi-as fi dorit foarte mult acest lucru”, a declarat Dan Negru.”

         In cartea „Amintiri in alb si negru”  povestesc despre intilnirea mea  scurta cu Regele Mihai si despre pozele pe care le-am facut. Cum sa declar eu ca „nu cred ca s-a pozat vreodata cu vreo vedeta de la noi,mi-as fi dorit mult acest lucru” cind in carte am publicat o astfel de fotografie?

        N-as fi postat acest drept la replica, n-am facut-o niciodata , orice s-ar fi scris dar cred ca Regele Mihai e un reper , poate ultimul. Cred ca monarhia cindva, prin ’90 putea fi o salvare…Din respect pentru Majestatea Sa, dau acest drept la replica pe care insa il vor citi mult mai putini decit cei care au citit stirea in revista…

          Deci…http://www.revistavip.net/Stiri_de_ultima_ora/Regele_Mihai_a_refuzat_sa_faca_poza_cu_Dan_Negru/3661/

         Stau si privesc Mondialul…Unele meciuri sunt ridicole altele prevestesc batalii serioase…

         Mi-am adus aminte zilele trecute de cel mai monstruos asasinat din lumea fotbalului. La Mondialul din 94 Andreas Escobar, jucator columbian, a dat un autogol din cauza caruia Columbia a pierdut cu America. Escobar a jucat toate cele 3 meciuri din grupa, cu Elvetia, Romania si USA apoi s-a reintors acasa, in Columbia la Medelin.

         În semn de răzbunare pentru gafa din meciul cu SUA, un anume Humberto Munoz Castro l-a împuşcat de 12 ori pe Escobar, într-una din suburbiile din Medellin, în faţa unui bar, numit El Indio. Martorii evenimentului  susţin că autorul crimei a strigat Gol! de fiecare dată când a apăsat pe trăgaci. S-a aflat mai apoi ca  Escobar ar fi fost ucis din ordinul traficanţilor de droguri din Columbia, care ar fi pariat sume impresionante de bani pe victoria Columbiei la Mondialul din SUA.
          Sumele pariate de traficant depaseau 50 milioane de dolari !

          Munoz ,asasinul, a fost condamnat la 43 de ani de închisoare, pedeapsa i-a fost redusă cu 20 de ani,  apoi a fost eliberat condiţionat în anul 2005 pentru bună purtare. Astazi este liber…

            Au trecut 16 ani de atunci…Iata autogolul care l-a costat pe Escobar viata…

    Cindva am avut sansa sa-l vad , intr-un context interesant , statea la citiva metri de mine…Nu prea mi-au placut strimbaturile lui, m-a dat gata insa „Truman Show” din ’98 (parca)…Merita sa-l vedeti.

     Are insa cel mai interesant site , rar mi-a fost sa vad asa ceva…http://jimcarrey.com/

     Doua mesaje m-au convins ca sa tin blogul asta in viata…M-au uimit si m-au bucurat! M-au si motivat !

Datorita tie am citit aceasta carte pentru ca te auzisem intr-un interviu spunand ca ti-a schimbat viata.

             Azi e lansarea cartii…Hmmm…Am emotii, am si o stare de stinjeneala cind vine vorba de „Negru lanseaza o carte…” Mihaela Radulescu mi-a spus un lucru motivant…Sa merg azi acolo fara complexe, pentru fiecare povestioara exista un cititor…De ce as avea eu complexe lansind o carte atita vreme cit sunt destui scriitori care au incercat si ei televiziunea…(ha,ha…)

  A inceput Mondialul…Am postat mai jos motivul pentru care eu tin cu Anglia ever… Au nimerit in grupa C cu Algeria sau America. Asta e democratia , chiar si-n fotbal.  „You”ll never walk alone” e cel mai frumos imn de fotbal din toate timpurile. Fanii lui FC Liverpoo il cinta mereu inaintea meciurilor si la finalul lor, chiar daca echipa pierde sau cistiga…    Prin anii ’60, Gerry and the Peacemakers , cei care au lansat-o ,au fost invitati sa sustina un concert  la stadion inaintea unui meci al lui Liverpool, iar suporterii, cind au auzit melodia asta,de la primele acorduri ale ei, au preluat-o si au dus-o pana la capat singuri, spre uimirea cantaretilor. Cert este ca “You’ll never walk alone” a ramas din 1963 si pana astazi imnul lui FC Liverpool, cel mai popular imn de fotbal din lume…Ascultati-l…

   Am aflat o veste care m-a tulburat…Traiesc intr-o lume in care informatia circula rapid dar abundenta ei, a informatiei, e si un soi de cenzura…

   Adolescenta mi-a marcat-o o carte pe care am recitit-o de 4 ori, deja cunosteam pasaje si totusi nu o lasam din mina. A cincea oara am recitit-o acum vreo 2 ani ,matur fiind, pe un avion intr-o calatorie de mai multe ore.

   „De veghe in lanul de secara” a lui J.D Salinger este cartea care mi-a macinat adolescenta. Holden Caufield, personajul principal a fost idolul meu multi ani. Am incercat sa-l mai citesc pe Salinger dar nu mi-a placut , am pus mina pe alte povestiri care insa nu m-au miscat asa ca am evitat sa-i mai caut si alte scrieri.

    Salinger a refuzat toata viata lui sa vinda drepturile de ecranizare…Marlon Brando, Jack Nickolson sau Di Caprio l-au contactat insistent de-a lungul anilor dorindu-si ca ei sa fie Caufield. Ar fi fost cu siguranta un mare succes de box-office. Nu l-au interesat banii…A refuzat…

    Vestea pe care am ratat-o in abundenta informatilor….Discret , frumos, elegant impresarul lui J.D. Salinger a anuntat printr-un comunicat laconica ca Salinger a murit de batrinete. N-am mai auzit demult tipul asta de moarte. Sa mori de batrinete…Sunt vandabile mortile violente, macar o boala , ceva, un cancer sa fie, asa se vind mortile azi.

    Salinger, parintele celui mai rebel adolescent din istoria lumii a murit de batrinete…Atit de discret incit un mare fan, din Romania, care l-a citit de cinci ori pina acum, a aflat tirziu asta…

M-am “smsuit” scurt aseara cu Mihaela. Ea a fost primul meu contact cu Bucurestiul cu multi ani de zile in urma. Am povestit-o si eu si si-a amintit si ea…La vreo 13 ani de la momentul ala am rugat-o sa-mi scrie citeva rinduri. A facut-o…Pe Stefan il cunosc de mai bine de 15 ani. L-am rugat sa-mi deseneze citeva chipuri. A facut-o…Sunt doi oameni dragi mie carora habar n-am cum sa le multumesc. E onoare ca au venit alaturi de mine intr-o carte…Mihaela Radulescu si Stefan Popa Popa’s…Cartea cred ca a aparut déjà prin librarii…Simbata  o voi lansa si la Bookfest, la Romexpo. Va fi si Popa’s acolo!!! Am o stinjeneala cind vine vorba de faptul ca eu am scris o  carte…E mult spus carte, sunt amitiri, intimplari adunate pe citeva pagini…Va imparatsesc una din ele, cuprinsa in paginile adunate in carte…

                                                          Mai bine haimana…

     Il cunosc bine pe Cristian Paturca… Cunpsc mai bine omul deciy fenomenul care l-a facut celebru,Piata Universitatii   . Atunci muzica lui va insoti amintirile golanilor. Mai bine haimana decit tradator,mai bine holigan decit dictator.

     Prin 92-93 faceam emisuni la radio Timisoara. Nimeni, niciunde nu difuza imnurile golanilor,posturile particulare inca nu aparusera si posturile publice erau incremenite…Primeam zeci de scrisori de incurajare , deschideam si inchideam programele mele cu Paturca sau Vali Sterian…Intr-o zi, la telefon, l-am intrebat pe Sterian daca il cunoaste pe Paturca…Mi-a dat imediat numarul lui. A doua zi intram pentru prima data in direct cu el…imi amintesc ca dupa emisiunea aceea am primit zeci de telefoane, unele de felicitare, altele de amenintare…Era prima data cind golanul Paturca vorbea in direct la radioul public…

     Mai apoi ne-am intilnit in Timisoara. Era un paradox, muzica lui era cunoscuta peste tot, in toata tara, pe cit de multi il iubeau unii pe atit de multi l-ar fi sfisiat altii. Si totusi nimeni nu-I cunostea chipul. Era un baiat slabut,  pletos, imbracat mereu cu o geaca de blugi si intodeauna cu chitara dupa el…Era un paradox al cenzurii de atunci, toata lumea-I cunostea melodiile, nimeni nu-I cunostea chipul. Daca stau bine sa ma gindesc, Paturca a fost ultimul “beneficiar” al cenzurii. Astazi e de negindit un asemenea oximoron. Pe cit de cunoscut pe  atit de anonim…

     Ne-am imprietenit. De cite ori venea in Timisoara statea la mine. Palavrageam ore in sir. Mi-l amintesc povestindu-I lui George Serban, unul din initiatorii proclamatiei de la Timisoara, cum va arata discul golanilor. Cu punctual 8 al Proclamatiei pe coperta.  In Timisoara avea o admiratoare care-I sorbea melodiile si care-I facea placinte si prajituri din Banat. Bunica mea. Ori de cite ori vorbeam la telefon ma intreba de ea…Intr-o zi am plecat impreuna la un bal studentesc la Resita. El urma sa cinte , eu sa prezint spectacolul. Am plecat cu Dacia mea, din Timisoara si tot drumul am mincat croafne si scoverzi , (placinte si gogosi) facute de bunica. La Resita, primele minute din spectacol Cristi n-a cintat deloc. Balul se tinea in amfiteatrul facultatii, plin ochi si studentii ii cintau melodiile. Vreo 2000 de studentii, in picioare …Mai bine haimana decit tradator…

    Apoi…a urmat o lunga despartire de Cristi…Nici azi nu-I gasesc explicatia. Vorbeam tot mai rar chiar daca intre timp au aparut telefoanele mobile. Nu ne-am mai vazut deloc chiar daca intre timp ma mutasem in Bucuresti…

    Tin minte vorbele lui Vali Sterian cind i-am cerut numarul de telefon al lui Paturca..”Insista pina-ti raspunde..Doarme mult,pina tirziu…”…Adeseori imi vine sa pun mina pe telefon si sa sun…Sa insist mult pina raspunde…Mereu gasesc altvceva mai bun  de facut. Mereu uit…Cindva ,nepotii mei vor invata la scoala despre Piata Universitatii…”O gasca mare de golani ce au alungat sclavia”…Nici macar n-am apucat sa-I spun ca n-o sa mai mincam vreodata croafne si scoverzi facute de bunica…”

        Asta e fragmentul din carte…Ma gindeam privind de dimineata posturile de stiri ca poate azi Romania ar fi aratat altfel daca atunci, ei, ar fi cistigat. Atunci golanii au pierdut. Dar daca era invers????…