I-am citit cartea pe avion, intre citeva drumuri si am incercat sa-mi amintesc ziua in care ne-am cunoscut prima data…N-am reusit dar banuiesc ca undeva pe culoarele televiziunii…A stiut intodeauna sa se foloseasca de forta televizunii…Mi-a placut mottoul cartii…”Marea problema in Romania nu e ca dracii sunt atit de negri , ci ca nici macar ingerii nu sunt albi”…Ma asteptam ca vorbele astea sa fi fost spuse de vreo minte luminata rulata prin talk-showuri. Tiberiu Rostas, cel care le-a spus a fost ” un intelept autodidact mort de leucemie tratabila in urma performantelor sistemului medical romanesc”..Vorbele m-au pus in garda…” Un ospiciu numit Romania” e o carte care m-a enervat, intrigat si amuzat…
Citind-o mi-am amintit de prieteni comuni , din fotbal sau televizune, de clipe lungi de taclale si de analize si birfe despre tot, de la moda la politica, de la televizune la facebook…Si mai ales citindu-i rindurile mi-am dat seama ca a aflat si el…In sfirsit…Ce ii spuneam noi, ceilalti, adeseori…Ca multi din cei pe care-i cunoaste sunt arhitecti…Ai unui „Ospiciu numit Romania”…Asa e , Cozmine?