Mamaie!!!! Ti-au plecat copiii…!!!

 

     Mi-am amenintat putinii prieteni din show-biz care-mi trec pragul casei ca daca ii prind ca vor incerca s-o ademeneasca pe Dara, fetita mea, in lumea lor, a spectacolului, a showbizului, ii voi alerga cu matura si le voi rupe picioarele…

        Dileala in show-biz se instaleaza de la virste fragede…Nu pierd niciodata niciun show de televiziune asa ca zilele trecute am stat gura casca la „Mamaia copiilor” pe TVR1…. Am facut de-a lungul anilor showuri cu copii si stiu cit e de greu , mai ales cit e de greu sa le gasesti naturaletea atunci cind stiu ca sunt filmati…M-am uitat ingrozit la Mamaia copiilor…Pusti de 5-6 ani pe care parintii ii schimonosesc cit se poate de mult , fardati, coafati si in spatele carora se vede marea dorinta a tatalui sau a mamei de a-i prosepera copilul  pe vreo scena, in fata vreunei camere de filmat.

         Am urmarit festivaluri internationale de copii, „Zechino d’ oro” e un show pe care vi-l recomand dar acolo, poate datorita producatorilor, poate a parintilor, schimonoseala copiilor nu se vede.  Copiii n-au nicio vina, ei sunt ca plastilina dar maturii din preajma lor poarta responsabilitatea circului ieftin. Adeseori in spatele pustilor vad profesori de canto care le chinuie copilaria ,le distrug naturaletea virstei…Vad parinti pentru care scena e un miraj, viata de vedeta e o aspiratie si transmit asta copiilor. De aici pina la viitoarele asistente tv dornice sa faca orice doar ca sa fie luate in seama de vreun ziar colorat mai sunt doar citiva ani…

        Nu-i mai geluiti, nu-i mai invatati sa fie falsi , sa caute succesul in showbiz de mici cu orice pret, nu-i imbracati in costume de oameni mari, gasiti-le melodii specifice virstei lor si o sa redescoperiti copiii pe care i-ati pierdut. La „Mamaia copiilor”unul , de vreo 10 anisori, imbracat intr-un costum alb, ca cel al lui Vadim, cu o camasa ca cea a lui Becali, cinta , schimonosindu-se , „Repetabila Povara” a lui Paunescu, cintata de Hrusca…Era un spectacol grotesc…”enigmatici si cuminti, terminindu-si rostul lor linga noi se sting si mor…” cintata grav, teatral de un pusti de 10 anisori imbracat ca un nene de 50…

       Totusi, Mamaia Copiilor mi-a reamintit un lucru pe care mi l-am propus…Sa o tin pe Dara, fetita mea, cit mai departe de lumina reflectoarelor, cit mai departe  de orice scena, foarte departe de orice are legatura cu meseria lui tati…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.