Oameni si petice…(UPDATE)

 

       UPDATE- am scris vorbele de mai jos cu cuteva zile in urma…Ioan Craciun a fost unul din amicii mei din timpuri vechi….Unul din fondatorii Societatii Timisoara…Daca atunci, in 90 , Timisoara ar fi cistigat noi aratam altfel azi…Tocmai am aflat ca Nelu s-a stins…

       Ma leaga o prietenie veche de Ioan Craciun…E unul dintre fondatorii Societatii Timisoara si a ziarului Timisoara. Poate Romania ar fi arata altfel azi daca ei, atunci, imediat dupa ’90 aveau dreptate…Sunt sigur ca proclamatia de la Timisoara ar fi schimbat multe…Nelu Craciun a fost unul din cei care a crezut in schimbare , a luptat pentru ea si chiar a infaptuit-o. Pentru noi, cei de atunci ,Proclamatia exista !

          Ne-am intilnit apoi la Radio Timisoara. Inceputurile mele in radio i se datoreaza si lui…Avem amintiri care ar incapea in multe pagini si poate cindva le-om scrie. Interviuri cu Johnny Raducanu sau  Andrei Voiculescu , seri de showuri radio cu vorbe, dileme si adevaruri spuse in vremuri in care toata tara era paralizata de o presa servila …Cu interdictiii dinspre Bucuresti si cu mitinguri la care sute de timisoreni se adunau doar ca sustina un radio care pe atunci avea curaj.Culmea, un radio public care credea altceva..Si azi inca mai cred ca radioul inseamna vorba si nu  muzica. Pe atunci vorbele spuse la radio adunau mii de oameni in piata. Le-am trait impreuna, toate si multe altele.

         Amintindu-mi-le am adeseori impresia ca am trait o alta viata, ca totul e atit de departe…Cu Nelu am mai vorbit arareori la telefon in ultimii ani. De fiecare data si despre muzica, copii sau prieteni vechi.

        Ieri m-a sunat si nu i-am recunoscut vocea…Mi-a spus ca medicii i-au pus pe un petic de hirtie un diagnostic cumplit…Stiu ca citeste rindurile de aici si stiu ca-i prind bine vorbele de imbarbatare in zilele astea. Si mai stiu ceva. Ca peticile de hirtie n-au valoare. Pe un petic cindva s-a scris Proclamatia de la Timisoara…Un petic a fost odata si ziarul Timisoara…Au disparut..Doar oamenii si ideile lor au ramas. Eu in asta cred mai mult decit in rindurile scrise neglijent de un doctor pe un petic de hirtie…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.