Serban, Madalina…

 

      As vrea sa ajung zilele astea la Mamaia…In ultimii ani ma enerveaza cumplit statiunea, ticsita de pitipoance cu Vuitton-uri false si de cocalari cu tricouri Polo-calut…Totusi in fiecare an ma intorc acolo…Iordachioaie are o melodie …”ma intorc la tine mare albastra” pe care as pune pariu ca n-ati auzit-o vreodata la vreun radio. Ohoo…radiourile…de acolo vin multe drame ale unor artisti care se cred uitati…Dar asta poate fi subiectului unei alte postari…

     Am trait veri lungi la Mamaia si poate de asta simt nevoia sa ma intorc mereu acolo. Radio Vacanta a insemnat o buna perioada din viata mea.

    In fata Radio Vacanta e o terasa unde , dupa program sau chiar in timpul lui , trageam la cite un pahar de cola sau de bere. Prin 95-96 am cunoscut acolo, pe terasa , un cuplu care mi-a stirnit mereu curiozitatea. El era cu citiva ani mai in virsta si o sorbea intodeauna din ochi si ea, mai tinara, frumoasa rau,cocheta il cocolosea si-l alinta. In alte seri nu-si vorbeau deloc, pareau certati definitiv si asta m-a convins ca dragostea lor e zdravana, serioasa. A fost o vara in care am stat mult la taclale acolo pe terasa…

        Am plecat din radio, am apucat-o pe drumul televizunii si uneori i-am mai intilnit, nu foarte des impreuna. Separat,da…Si mai mult pe ea. Dar de fiecare data cind o reintilneam aveam senzatia ca nu are notiunea timpului, ca nu creste, ca nu se maturizeaza,ca ramine la fel ca atunci cind am intilnit-o prima data, la Radio Vacanta..Tin minte chiar ca i-am povestit Codrutei , atunci cind ii faceam curte, despre atractia celor doi, semn ca m-a marcat povestea lor.

       Zilele astea planuiam sa ma reintorc la Mamaia, anul asta n-am fost deloc si niciodata, in niciun an nu mi s-a intimplat sa n-ajung la mare. O sa trec pe la terasa din fata Radio Vacanta, ce paradox, terasa a rezistat anilor, crizei,valurilor. Acolo am cunoscut multi oameni interesanti…Pe unii i-am pierdut, cum ar fi cei doi despre care v-am povestit…El, Serban…Ea, Madalina…

  P.S- am primit tot soiul de telefoane de prin redactii de ziare si tv ca sa ma dau cu parerea. Am refuzat pentru ca eu cred ca ce s-a intimplat tine de o maxima intimitate si ma mira sa vad la televizor oameni care-si dau cu parerea, talk-showuri tip priveghi cu invitati care au pareri despre moarte si viata…Nu-i invidiez…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.