Prietenul meu, Trevi…

 

       Stiu ca intra uneori aici pe blog…L-am cunoscut acum vreo 10-11 ani cind am venit in Antena si am trecut alaturi de el peste toate formatele de televiziune. Platourile de filmare erau ca si buzunarele lui. Sub ochii lui s-au intimplat toate marile noastre evenimente televizate. Vorbeam la telefon in noaptea de revelion si apoi dimineata vorbeam iar ca sa ne bucuram de audiente.

        Saptamina trecuta ne-am vazut din nou…Am stat la taclale pina tirziu spre noapte.Era slabit de boala si totusi avea puterea sa glumeasca…Zilele trecute i-am urat multi ani…Nu i-a mai asteptat…Astazi Trevi s-a dus….

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.