Rabdarea…

 

      Vi-l amintiti? Presa de atunci, de la ei,  i-a devorat la fel moartea dupa  cum presa de acum, de la noi, a devorat moartea Madalinei.  De neinteles pentru mine placerea morbida de a vedea sicrie, oameni plinsi, cruci…Credeam ca doar noi suntem asa…NUUUUU…Amintiti-va…

       Sinuciderea care pe mine m-a marcat cel mai mult, pe care n-am inteles-o deloc, a fost cea a lui Kurt Cobain…Am fost (si sunt) un mare consumator de Nirvana. „In Utero”, „Nevermind” sunt albume care au marcat definitiv muzica mondiala. Cobain era liderul trupei dar la un moment dat inspiratia i s-a terminat sau cel putin asa a crezut el. Si atunci a inceput declinul…

     In aprilie 1994 Kurt Cobain a fost gasit impuscat in cap in vila sa din Lake Washington. Verdictul politiei a fost sinucidere. Cobain a lasat citeva scrisori si in ultima il cita pe Neil Young…” e mai bine sa te arzi decit sa te pierzi incet in umbra”. Cobain era convins ca muzica lui se va pierde , ca totul n-a fost decit un foc de paie fara sa aiba macar gindul ca nu moartea ii va aduce posteritatea. Pe mine, un mare fan Cobain , m-a surprins si dezamagit moartea lui. Ascult Skid Row, Roxette sau Abba chiar daca trupele s-au destramat, imi place, sunt fanul lui Wesley Snipes sau a lui Elisabeth Taylor chiar daca nu au mai aparut deloc in filme…Guns n Roses au iesit din reflectoare de mai bine de 15 ani dar niciodata un cd de-a lor n-a lipsit din masina mea. Si citi ca mine n-or fi in toata lumea? Sunt suparat pe Cobain ca m-a lipsit de creatia lui, ca a ales sinuciderea…Daca Axl Rose se sinucidea cind a iesit din clasamente , astazi nu mai frematam de nerabdare , asteptindu-i concertul de la Bucuresti. Sunt sigur ca azi, Nirvana cinta pe undeva prin Piata Constitutiei…Doar rabdare sa fi avut Cobain…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.