De la Jan Pallach incoace nu ma mai emotioneaza niciun gest de sacrificiu…Intre electricianul care s-a aruncat zilele trecute de la balconul parlamentului si Jan Pallach e o mare prapastie…
E adevarat, sunt vremuri tulburi dar cum poti sa-ti ajuti copilul bolnav sinucigindu-te? Cunosc un tinar profesor din Arad care n-a mai putut sa-si ajute familia cu banii castigati la stat si a plecat la munca in Austria. Anul asta a reusit sa-si duca toata familia in Salzburg unde a ajuns, dupa 2 ani de munca, managerul unor pensiuni din zona…Mi-a spus ca uneori ii e dor de catedra dar familia e mai presus de pasiune…Ubi bene,Ibi patria.
De la Jan Pallach sacrificiile nu ma mai impresioneaza…In Ianuarie 1969 un tinar student,Jan Pallach si-a dat foc in piata Wenceslas din Praga in semn de protest fata de invazia trupelor sovietice in Cehoslovacia. N-a cerut NIMIC pentru el…N-a cerut bani sau vreun avantaj material, astea sunt adevaratele sacrificii! Nu si-a dat foc pentru bani , pentru indexari salariale…Notiunea de Breaking News nu exista in Cehoslovacia la vremea aia si nimeni nu i-a dezbatut sinuciderea in talk-showuri…
Sacrificiul studentului ceh a trezit constiinte. Adevaratele sacrificii se fac in gulaguri, intr-un universul concentrational unde nimic pare ca nu se mai poate schimba. Petru, amicul meu manager din Salzburg despre care v-am povestit si-a sacrificat profesia dar i-a dat astfel posibilitatea Mihaelei, fetita lui , sa aibe un drum mai bun in viata…Fireste, putea sa aleaga si varianta de a se urca pe acoperisul Carreforului din Arad si sa-i sara vreunuia in cap devenind subiect de breaking-news…