Se face anul…

 

      Se face anul de cind fac naveta la Chisinau…La inceput am fost circumspect, nu stiam ce o sa gasesc acolo dar in in timpul primului meu zbor spre Chisinau mi-am amintit de un olandez cu care am colaborat acum vreo 10 ani si care era consultant pentru un format tv pe care-l prezentam pe atunci. Olandezul avea impresia ca a ajuns in lumea a treia , arogant  dar si temator si de fiecare data cind ne trata cu superioritate imi venea sa-i sparg dintii…(unde mai pui ca era si un habarnist in televiziune)

        Piata de televizune e mult mai complicata acolo, in Chisinau decit la noi din simplul motiv ca e o lume in care se vorbesc doua limbi, rusa si romana . Asta inseamna ca orice telespectator poate alege intre televiziunile mai multor tari.

          Am descoperit in Chisinau oameni de televiziune care nu sunt cu nimic mai prejos de cei cu care lucrez in Bucuresti. Impreuna am facut un show,”Da sau Nu” (Deal or not deal) care e cel mai urmarit program de televiziune din tara cu cote de piata uriase de peste 50% shr…Showul a batut acolo toate recordurile de audienta…

          Provocarea a fost cu atit mai interesanta cu cit publicul moldovenesc habar n-avea de showurile mele romanesti asa ca am luat-o de la zero. Asta e cea mai zdravana si frumoasa provocare…S-o iei de la zero…

          Se face anul…Am mai spus-o de citeva ori, daca n-ati ajuns la Chisinau inca, programati-va o excursie in primavara acolo. E al doilea mare oras in care se vorbeste limba romana, dupa Bucuresti…

         Am incheiat anul acolo cu un show in care l-am avut invitat, printre altii, pe presedintele tarii, Mihai Ghimpu…Privindu-l mi-a zburat gindul la primul meu revelion din Antena cind l-am convins pe Basescu sa cotrobaie prin niste acvarii la Academia Vedetelor..Luiz Venturo spunea…”Daca un copil nu intelege un format de televizune atunci formatul e un esec…”.Ce sansa am avut…Sa fiu singurul moderator care pune doi presedinti ,din doua tari diferite sa-si lase deoparte haina de oameni mari…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.