Cu ceva ani in urma , intr-o vara, prezentam festivalul Callatis si intodeauna sporovaiam in culise cu artistii care urmau sa intre in scena…Despre orice si despre nimic…Erau minutele dinainte de a intra eu sa-i prezint si ei sa cinte…Tin minte ca intr-un intr-un astfel de moment , pret de citeva minute am birfit impreuna cu o cintareata despre halul in care ajunsesera programele de televiziune. Rideam chiar de o emisiune  in voga la vremea aia in care apareau tot soiul de oameni care-si spalau rufele la televizor… Ne cruceam amindoi si rideam de ei.Apoi am intrat in scena sa o prezint…Mi-am amintit de asta zilele trecute cind am vazut la televizor chiar momentul in care ea intra pe scena de la Callatis dupa ce am prezentat-o.  Am stat citeava clipe bune cu telecomanda in mina si cu gindul aiurea…Poate am ride din nou impreuna, in culise, de toti cei care apar azi la televizor aratindu-si rufele…Ce-ar spune daca ea s-ar uita la televizor…azi, miine? Daca si-ar vedea rufele ei de data asta la televizor?  Sunt sigur ca am ride din nou de ei asa cum am facut-o atunci la Callatis, in culise…cu Madalina Manole.

       Sunt un mare fan de dr.House…Hugh Laurie, doctorul din film, e unul din cei mai bine platiti actori de seriale din America , primeste 480 000 de dolari / episod. Asta nu-l impiedica ca la fiecare aparitie publica sa rida de “intelectul” americanilor. Hugh Laurie s-a nascut la Oxford in Anglia si a terminat Cambridge unde a fost coleg cu Emma Thompson…Lumea e mica…Am gasit o mostra clasica de umor englezesc la adresa americanilor incuiati…Cu sigla BBC-ului in stinga sus…Hugh Laurie inca face naveta peste ocean intre America si Anglia…

       De cite ori nu vi s-a intimplat sa intilniti prieteni vechi, colegi de liceu, facultate care au evoluat diferit, pe care-i vezi mai batrini sau mai tineri ca tine…Asta-i frumusetea vietii, sa fim diferiti…Ma refer doar la asemanarile sau deosebirile fizice…Sunt un mare fan de-a lui Rod Stewart , imi place nu doar muzica lui ci si felul lui tineresc de a se purta, imbraca…felul lui de a fi..Asta e si motivul pentru care ii urmaresc aparitiile televizate….Rod Stewart are 65 ani…

        Zilele trecute am avut o filmare cu Botezatu si plecind, spre casa, am auzit la radio ca e ziua premierului, Boc.  Si am fost surprins sa descopar un fapt interesant…Amindoi sunt nascuti in acelasi an! Ar fi putut fi colegi de banca…Amindoi au 44 de ani…Meseria in care-ti traiesti viata isi pune stampila pe chipul omului…Priviti-i…Amindoi au 44 de ani, aceeasi virsta…

       Vad peste tot stirea cu dementul care a bagat in coma un politist dupa ce cu ceva vreme in urma a mutilat o femeie ,cercetat fiind in libertate. Pe un alt canal de stiri vad alt idiot care si-a transformat masina in bolid si apoi a stat la negociere cu politistii…In orice alta tara politia il punea la pamint si apoi discutau…

       Ma intrebam zilele trecute de ce a disparut brusc de pe ecrane unul din actorii mei preferati de filme de actiune…Wesley Snipes. Am descoperit raspunsul, Snipes a fost condamnat la trei ani inchisoare pentru evaziune fiscala, intre 1999-2001 actorul nu a completat nicio declaratie fiscala avind datorii catre statul american de peste 12 milioane de dolari…

       Cititind stirea intr-un ziar american mi-am amintit de o intimplare petrecuta la New-York…Eram cu un prieten in masina si ne-a oprit politia pentru un control de rutina. Obisnuit cu ai nostri am inceput sa glumesc moment in care politistul new-yorkez a capatat o atitudine deloc prietenoasa . Exact ca-n filmele americane si doar explicatiile prietenului m-au scapat de o perchezitie in stil american. Dupa ce am scapat , amicul mi-a povestit ca acolo cu politia nu e de glumit, ca e imposibil sa te tragi de sireturi cu ei…Imi amintesc intimplarea ori de cite ori vad la noi negocieri , pe marginea drumului, intre soferi si politisti. De fiecare data soferii pun mina pe telefoane mimind sau chiar sunind la “persoane sus-puse”, gesticuleaza si ridica vocea la politisiti…In America aveau demult catuse la miini…N-am puterea sa ma uit la stiri in care apar accidente de masini dar zeci de astfel de accidente se intimpla si pentru ca soferii au ocazia dialogului cu politistul…”hai ca se poate…”

      Nu sunt un mare americanofil dar m-a uimit arestarea lui Wesley Snipes…Amicul meu new-yorkez, cind am scapat de politist, mi-a spus ce am auzit de multe ori in America…. “educatia se face cu batul”…Ai nostri o fac cu talk-shwouri…O sa-l astept pe Wesley…

             De-a lungul anilor cei doi au avut perioade bune si perioade rele, sezone cu audiente maxime dar si sezoane fara puncte prea mari de rating. Noi inca avem mentalitatea galeriilor de fotbal…Poti sa fii un bun jucator de fotbal un intreg sezon, poti sa aduci oricite cupe, daca ratezi un meci toata galeria de huiduie…La ei  viata  se judeca altfel. Nu depinde totul de ultimul meci…La ei Oprah si Larry King au ajuns la 25 de ani…

              Sir Alex Ferguson e din 1986 antrenorul lui Manchester United…Faceti un calcul, 25 de ani. Cu bune si rele…La ai nostri te apuca risul..Ultimul meci, doar asta conteaza aici,  in fotbal, in viata…Nimic altceva…

            Retragerea lui Oprah va fi pe 11 septembrie pe stadionul stadionul Solder Field din Chicago. Arena cu 61,500 de locuri găzduieşte meciurile echipei de fotbal american Chicago Bears. Ultimul meci a lui Oprah…Pentru ca CBS a avut puterea sa n-o judece de-a lungul anilor doar dupa ultimul meci…La ei…La noi sunt codrii verzi de brad…

                  Cei doi locuiau si munceau impreuna in orasul Folio din regiunea Liguria de mai bine de 9 ani si culmea, romani fiind erau respectati de toti italienii care-i cunosteau. Ploiesteni de bun simt , n-au facut rau niciodata nimanui si curentul anti-romanesc din Italia nu i-a atins defel. Goniti de viata cei doi n-au apucat sa se casatoreasca desi locuiau impreuna de atitia ani…In primavara Valentin a fost diagnosticat cu un cancer galopant..cei doi  si-au dorit mult atunci sa faca ce n-au apucat sa faca in toti anii de munca din Italia, sa se casatoreasca. Impresionaţi de poveste, locuitorii orasului  împreună cu primarul localităţii au făcut toate eforturile pentru a obţine în timp util documentele necesare oficierii căsătoriei, de la Consulatul României din Torino. Formalitatile au fost indeplinite in regim de urgenta pentru ca presa din Italia a reusit sa creeze un val de emotie in jurul povestii. Aflat deja într-o stare critică ,Valentin avea sa-i puna verigheta Danei , căsătoriţi fiind chiar de primarul localităţii, în casa lor. In jurul casei, scriu ziarele, se adunasera atunci vreo 50 de italieni cu coifuri de sarbatoare in cap. Valentin era in pat…Peste citeva ore s-a stins, cu verigheta pe mina…

           Ati vazut povestea lor la vreo televiziune din Romania?

     La New-York am parcat masina intr-un loc rezervat pompierilor,in dreptul unui hidrant ,chiar sub semnul “parcarea interzisa”…In citeva minute o masina de pompieri a oprit linga mine si doi zdrahoni au coborat cu un soi de drujba in mana pregatiti sa-mi taie masina. Asa se face civilizatie, cu batul…! Acolo daca parchezi anapoda amenda te ustura rau sau risti ca pompierii sa-ti distruga masina. O lege a statului New-York da acest drept pompierilor daca un autoturism impiedica alimentarea cu apa de la vreun hidrant de pe strada…

         Zilele trecute am vazut un clasament facut de revista Forbes al celor mai bogati presedinti americani. Acolo, inainte de a fi presedinte trebuie sa fi bogat.

       In topul celor mai bogati presedinti pe primul loc se afla chiar parintele Statelor Unite…Casatorit cu o vaduva bogata, George Washington a ajuns sa detina o buna parte din tara pe care o si conducea…Herbert Hoover , un alt presedinte, avea prin 1910 un venit anual de peste 3 milioane de dolari din afacerile pe care le detinea in zona miniera.  Tatal lui JFK a facut avere din comertul cu petrol si tranzactii bancare astfel ca baiatul sau nu avea probleme financiare atunci cind a devenit presedintele SUA.

       Va recomand America din goana ogarului cenusiu, Greyhound sunt cele mai populare autobuse care strabat America dintr-un capat intr-altul. Cealalta lume pe care noi n-o prea intelegem…Presedinti care-si pun averea la bataie, pompieri pregatiti sa-ti taie masina daca-i impiedici sa-si faca datoria…Greyhound-urile lor au wi-fi in timpul mersului…Autobusele noastre n-au nici macar aer conditionat…

•         Pentru ca a mai trecut ceva vreme…Ii rog pe sefii departamentelor de stiri de la TOATE televizunille sa le traga cite un pumn in gura reporterilor trimisi atunci la maternitatea Giulesti care i-au intrebat pe parintii disperati ce-si cautau copii din priviri…”Ce sanse de supravietuire  dati copilului dumneavoastra? ” De vreo trei ori am auzit intrebarea asta.Si parintii priveau nedumeriti, fara lacrimi, fara cuvinte..Un pumn in gura pe cap de reporter !!! Altfel televizunea se afunda si mai mult in mocirla ! Nu le taiati salariile , nu vor pricepe. UN PUMN IN GURA!!!!
•         In 1951 italienii au nascocit un festival in SanRemo, o statiune de la malul Mediteranei.Din 1952 pina in 1954 spectacolul s-a transmis doar pe Radio Rai Uno apoi, din 1955, a fost preluat de televiziunea Rai. S-au lansat acolo cariere notabile , Andrea Bocelli, Laura Pausini sau Eros Ramazotti.
          Ai nostri au avut Mamaia, un festival care imbatrinea an dupa an..Habar n-am de ce italienii stiau sa il intinereasca pe cind ai nostri abia o ajutau pe mamaie sa treaca strada. An dupa an presa a avut grija sa-i gaseasca doar minusurile, an dupa an tot soiul de organizatori incercau sa se capatuiasca , sa dea inca un un tun pe bani publici. Pina s-a ales praful..

           SanRemo are vreo 50 000 de locuitori si localnicii incerca sa-si promoveze putinele obiective turistice, vila Nobel sau catedrala San Siro…Degeaba,toti turistii ajunsi la SanRemo vor sa vada teatrul Ariston unde se desfasoara festivalul…La noi e liniste la Mamaia,anul asta  nicio televiziune importanta n-a mai fost interesata sa preia festivalul, presa il ignora si asta inseamna sfirsit…Mamaie, cheama-ti nepotii !!!!

•    Am vazut la TVR Supercupa Europei, Atletico Madrid -Internationale si mi-am amintit de o dupa-amiaza intreaga petrecuta la Madrid pe Bernabeul lui Real si apoi pe Vicente Calderon a lui Atletico. Valeriu Lazarov era un mare fan de Atletico si un prieten apropiat a lui Jesus Gil, patronul lui Atletico. Mi-a povestit ca atunci cind a cistigat titlul in Spania, Jesus a sarbatorit colindind Madridul calare pe un elefant si ca acasa , intr-un castel de linga Madrid .avea o veritabila gradina zoologica , fiind mereu insotit la sedinte de un crocodil care-i era credincios. Imi place sa cred ca la Supercupa, Dumnezeu le-a dat amindurora bilete in aceeasi loja…

       Ma leaga o prietenie veche de Ioan Craciun…E unul dintre fondatorii Societatii Timisoara si a ziarului Timisoara. Poate Romania ar fi arata altfel azi daca ei, atunci, imediat dupa ’90 aveau dreptate…Sunt sigur ca proclamatia de la Timisoara ar fi schimbat multe…Nelu Craciun a fost unul din cei care a crezut in schimbare , a luptat pentru ea si chiar a infaptuit-o. Pentru noi, cei de atunci ,Proclamatia exista !

          Ne-am intilnit apoi la Radio Timisoara. Inceputurile mele in radio i se datoreaza si lui…Avem amintiri care ar incapea in multe pagini si poate cindva le-om scrie. Interviuri cu Johnny Raducanu sau  Andrei Voiculescu , seri de showuri radio cu vorbe, dileme si adevaruri spuse in vremuri in care toata tara era paralizata de o presa servila …Cu interdictiii dinspre Bucuresti si cu mitinguri la care sute de timisoreni se adunau doar ca sustina un radio care pe atunci avea curaj.Culmea, un radio public care credea altceva..Si azi inca mai cred ca radioul inseamna vorba si nu  muzica. Pe atunci vorbele spuse la radio adunau mii de oameni in piata. Le-am trait impreuna, toate si multe altele.

         Amintindu-mi-le am adeseori impresia ca am trait o alta viata, ca totul e atit de departe…Cu Nelu am mai vorbit arareori la telefon in ultimii ani. De fiecare data si despre muzica, copii sau prieteni vechi.

        Ieri m-a sunat si nu i-am recunoscut vocea…Mi-a spus ca medicii i-au pus pe un petic de hirtie un diagnostic cumplit…Stiu ca citeste rindurile de aici si stiu ca-i prind bine vorbele de imbarbatare in zilele astea. Si mai stiu ceva. Ca peticile de hirtie n-au valoare. Pe un petic cindva s-a scris Proclamatia de la Timisoara…Un petic a fost odata si ziarul Timisoara…Au disparut..Doar oamenii si ideile lor au ramas. Eu in asta cred mai mult decit in rindurile scrise neglijent de un doctor pe un petic de hirtie…

        Cind m-am mutat in Bucuresti primele locuri pe care le-am vizitat cu Codruta ( doar prietena mea pe atunci)  au fost domeniile Martisor…Ne-am plimbat ore in sir pe acolo prin locurile pe care le stiam pe de rost din carti…Pe acest loc erau doua rânduri de visini pe ramurile carora, oamenii din împrejurimi, primavara, atârnau snururi rosii si albe, menite a le spori holda de peste an. Aceste martisoare i-au inspirat numele casei, “Martisor” lui Tudor Arghezi…Atit de mult ne-a placut zona incit am incercat chiar sa ne mutam prin imprejurimi. N-a fost sa fie…Arghezi insa mi-a ramas in suflet…:

         Copil fiind citeam adeseori povesti scrise pentru Barutu si Mitzura.”Cartea cu jucarii” inca ma fascineaza, scrisa in 1931 m-a cucerit si pe mine prima data prin 80 si ceva. Si inca mai cred  si azi, la aproape 40 de ani , ca viata e o jucarie
              ”  Nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria  vorbelor. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu-le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea si atunci le place mult; de unde un scriitor scoate invatatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului mic.“

          Poate de asta mi s-a parut bizara stirea pe care tocmai am citit-o…In Arad, un pusti care se juca cu jucarii s-a pierdut din viata asta. A lasat jocul deoparte si a ales sa-l joace pe mai departe impreuna cu tatal lui, Tudor. Pustiul avea 84 de ani si se numea Barutu.Deci tatal lui , Tudor, avea dreptate…”Viata e o jucarie “…

Peste citiva ani, in 44 am intors armele. Un general neamt spunea atunci..”Miraculos pentru voi romanii nu e ca ati dat o lovitura de palat, e felul vostru de natie sa faceti asta, miraculos e ca in 24 august nu mai era niciun roman filogerman…”

      Aproape de fiecare data cind ajung la Paris vizitez cimitirele faimoase. Mi-a luat mult timp pina sa descopar un mormant in Per Lachaise..(cind ajungeti prin Paris nu ezitati sa vizitati cimitirul) http://www.pere-lachaise.com/perelachaise.php?lang=en…L-am cautat citeva minute bune pe alei pline de pietre funerare pe care erau inscriptionate nume faimoase…Pe drum mi-am amintit de frumoasele lui case pe care le-a lasat in tara…Linga Moinesti se afla conacul de la Tescani,acolo unde Plesu a scris celebrul “Jurnal de la Tescani”, vila Luminis de la Sinaia e o casa care-i poarta amprenta, la Liveni se afla casa in care a copilarit…Le-a lasat pe toate in urma si a plecat in Franta atunci cind comunistii au preluat puterea…Mormantul lui e la doi pasi de cel al lui Georges Bizet si nu departe de Balzac…

           Un mormint pierdut printre personalitati mondiale despre care copii  japonezi invata la scoala…Am vazut citiva care se fotografiau cu cripta lui Balzac…Intr-un final l-am gasit. Unul din cei mai mari romani din toate timpurile sta pierdut, undeva, pe o alee din Pere Lachaise inconjurat de lume buna, asa cum si-ar fi dorit…

           La plecare,in metroul parisian, trei tigani romani cintau la un acorden “Valurile Dunarii” . Mi-am indesat sapca pe cap sperind sa nu ma recunoasca dar n-am reusit…M-au inconjurat ,tropaind si urlind….Zilele trecute francezii au pus la bataie 300 de euro de cap de acordeon si i-au trimis in excursie acasa, cu avionul, unde erau asteptati de televiziunile romanesti, asa cum sunt asteptate marile echipe de fotbal…Mi-am amintit de Pere Lachaise vazindu-i pe tigani filmati in aeroport …Mi-ar fi placut ca acolo, la locul  de veci al marelui roman sa se auda dintr-un mic difuzor , in surdina, “Rapsodia Romana”…Atit de in surdina incit sa acopere toate acordeoanele romanesti din Paris…Singurul  roman pe care l-am intilnit in Pere Lachaise. Despre bagheta lui se vorbeste putin, despre acordeoanele lor mult… George Enescu….(cu “u” romanesc si nu cu “o” frantuzesc…

Update-ma bucura nespus sa vad ca am pe acest blog prieteni precum Alex_L.Cititi comentariul lui si veti vedea ca lupta cu acordeoanele nu e pierduta…

          “Am plecat de la spital in Times Square in acea zi pentru ca razboiul se incheiase si unde altundeva se duce un newyorkez?”, a povestit Edith Shain in 2008. “Acest baiat din fotografie m-a prins si ne-am sarutat, apoi eu am luat-o intr-o parte si el in alta. Nu aveam cum sa stiu cine era, dar nu m-am suparat pentru ca era cineva care luptase pentru mine. Nu ne-am mai intilnit niciodata.Eu am 90 de ani azi si fotografia aceea a devenit celebra in toata lumea. Baiatul de atunci s-o fi stins de multa vreme…”

        In 2008 Edith Shain dadea acest interviu. Fotografia a fost facuta in Time Square ,New York chiar in clipa in care s-a anuntat sfirsitul razboiului. De atunci si pina azi ea simbolizeaza inceputul unei noi vieti, speranta…Imi amintesc ca am vazut-o in zeci de magazine prin New-York ,pe mii de brelocuri si pe sute de postere. Una din cele mai faimoase fotografii din lume…

      Zilele trecute Edith Shain, tinara sarutata de soldatul american , s-a stins la 91 de ani…

         Mi-era dor de Chisinau… Din toamna ma intorc acolo cu doua showuri de televiziune, unul din ele, “Deal or not deal”, un mare succes pe piata formatelor tv care sper sa devina un succes si-n Moldova,celalalt,la fel de spectaculos va fi o premiera pentru ca…Dar nu asta conteaza in postul asta…

      Altceva vreau sa spun…am vazut , spre rusinea mea, Chisinaul destul de tirziu, prima data anul trecut adica la 38 de ani. E adevarat, am vazut toata Romania, nu cred sa fie oras romanesc in care sa nu fii dormit cel putin o noapte,poate si datorita meseriei pe care o am…Am batut tara in lung si-n lat de multe ori,ba chiar am batut la pas distante ca Alba-Iulia-Sebes sau Lugj-Timisoara sau cu bicicleta ,adeseori drumuri ca Timisoara-Craiova sau Timisoara-Oradea…Adica sute de kilometrii, pe jos sau cu bicicleta…Pe aia cu masina nu-i pun la socoteala… Dar n-am trecut niciodata Prutul. Vieru spunea…”Unii viseaza sa treaca in cosmos, eu toata viata am visat sa trec Prutul”

         Aud povesti despre Grecia, Turcia, Bulgaria de la oameni care n-au vazut niciodata Voronetul…Din 10 prieteni de ai mei, 9 n-au vazut niciodata cel mai mare oras romanesc dupa Bucuresti. N-au vazut Chisinaul…Am facut sondajul zilele trecute. E al doilea mare oras din Romania Mare…E al doilea oras romanesc, ca marime…

        Incercati-l !!! Merita…Cu oameni mai blinzi si mai linistiti, cu copaci mai multi ,cuceritori toamna, cu soferi mai putin agresivi, cu vin mai bun, cu dialect moldovinesc precum bomboanele Bucuria…

       Unii viseaza cosmosul…Treceti Prutul…

      Prin 1998-1999 colaboram cu TVR-ul,faceam emisiuni muzicale,prezentam festivaluri,Mamaia,Eurovision,Cerb,eram ca si cheia franceza intr-ale muzicii… Eu le faceam pe toate…Locuiam totusi in Timisoara si faceam o naveta care ma scotea din minti.

    La vremea aia aveam un personaj preferat…Ii urmaream in fiecare simbata dupa amiaza,pe TVR2,showurile “furate” de la Bernard Pivot,recunostea mereu asta. Ii cumparam toate cartile in care-si punea interviurile de televiziune. Ii sorbeam cuvintele si scriam intr-o agenda albastra,pasajele care ma impresionau…Inca mai am agenda pe acasa, pe undeva.

      Intr-o zi,in Bucuresti fiind,la TVR, l-am intilnit in lift. Am urcat vreo 4 etaje. Doar eu si el…M-a privit indelung si mi-a spus doar atit…”Domnule Negru,cultura va invinge nu chiloteala…” Atit…In lift . M-ar fi crezut oare daca i-as fi spus despre agenda mea albastra,despre serile de simbata petrecute pe TVR2,despre cartile luate de la Humanitas? N-am spus nimic…n-am apucat sa spun nimic. Am zimbit strimb si am coborit vreo trei etaje mai tarziu,la divertisment,unde aveam o sedinta pentru o ”chiloteala” la Mamaia…

     Uneori cind vad pitipoance,nebuni,Nikite, Brailence imi amintesc vorbele acelea spuse cu o voce bubuitoare intr-un lift din TVR…A fost singura mea intilnire cu Iosif Sava…

      Tin minte ca a urmat exilul sau din TVR, inexplicabil…Va amintiti? Sava isi desfasura “seratele” pe Acasa tv…Intr-o dimineata Paul Grigoriu a spus la radio…”Iosif Sava n-a plecat Acasa , a plecat de acasa”…Casa lui, ani de zile, era TVR si totusi l-au exilat de acolo…Apoi a plecat ..pe 18 august…Cel mai bun vinzator de cultura din istoria televiziunii de la noi…

       Uneori e bine sa-ti pastrezi decenta parerilor…Tocmai m-a intrebat cineva despre drama de la Giulesti si singurul raspuns pe care-l poti da e linistea…Dara , fetita mea, s-a nascut acum 6 luni acolo…Zilele astea mi-a fost greu sa ma uit la televizor si sa vad microfoane si cameretv agresive printre mame deznadajduite…Le priveam cu ochi de tata…Decenta parerilor, a microfoanelor, a camerelor tv…

       Si liniste…putina liniste…Pot doar sa ma alatur celor care astazi la 22,00 vor stinge lumina pret de un minut in amintirea celor ce n-au apucat sa fie…Poate intunericul ala ne-o lumina noua, ramasilor, decenta…

       Ma bucur ca blogul asta e colindat de colegi de pe la ziare, poate astfel vor scrie despre noua vedeta mondiala ,Kazimir Popkonstantinov , prezent pe coperti de revista si in interviurile televiziunilor. Nu am citit nimic despre el la noi… A devenit vedeta  fara sa fi aparut pe linga vreo fufa dezbracata , fara sa fie creator de moda sau cintaret. Ba dimpotriva, are o meserie deloc promovata. E arheolog…

     Kazimir Popkonstantinov a facut o descoperire care are loc o data la citeva sute de ani si care a bulversat atit lumea religioasa cit si lumea atee…A descoperit pe insula Sf.Ivan din Marea Neagra moastele Sfintului Ioan Botezatorul. Cercetatorii Vaticanului care ajuta la autentificarea relicvelor religioase au declarat deja ca sansele sunt mari ca ele sa fie intr-adevar moastele Sf.Ioan Botezatorul…

          Una din marile figuri ale crestinismului dar si ale islamismului , Ioan s-a nascut cu citeva luni inaintea lui Iisus si este cel care l-a botezat pe Mintuitor in Iordan.

             La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea (14-15 ani), fiica Herodiei, ar fi dansat în fața tatălui său vitreg Herodes Antipas, solicitându-i capul lui Ioan Botezătorul, în schimbul favorului de a-i deveni amantă. Ioan Botezătorul ar fi fost ucis în aceeași seară, prin decapitare, capul fiind adus Salomeei pe o tavă.

          Dupa 2000 de ani, femeile dezbracate, tirfele, desfrinatele tin primele pagini de ziare. Cautati numele lui Kazimir Popkonstantinov intr-un astfel de ziar…Nu-l veti gasi…

           Pe 29 august se praznuieste taierea capului Sf.Ioan Botezatorul…

     „Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.” Asa incepe Anna Karenina a lui Tolstoi. Imi place Tolstoi, cu toata tristetea lui, cu Invierea, cu Razboi si Pace sau Ivan cel prost. Dar mai ales cu Karenina.

          Ziele trecute am avut curiozitatea sa citesc primul roman scris de un calculator, rusii au reusit “performanta”. Romanul se numeste “Dragoste adevarata” si copiaza stilul, limbajul si tehnicile narative a 13 scriitori rusi si straini din secolele 19 si 20 dar povestea are la baza viata eroilor din Anna Karenina. Asta m-a si atras sa-l citesc. O mare porcarie, cu happy-end…Calculatoarele rusesti s-au molipsit de la Bill Gates si isi ignora rude precum Tolstoi sau Puskin…Un amestec de film american cu cintece indiene, asa e prima carte scrisa de un calculator. Habar n-am cum au facut, varianta oficiala e ca o echipa de programatori si filologi au introdus in program tipuri de personaje si situatii si programul a generat cartea in doar trei zile…O mare timpenie…

       Mi-am dorit mereu sa ajung sa vad Iasnaia Poliana, e locul in care s-a nascut Tolstoi, la vreo 200 km de Moscova. In rusa inseamna poiana luminoasa. Dupa 82 de ani de viata tumultoasa Tolstoi se retrage definitiv in acelasi loc in care a si aparut vremelnic. La Iasnaia Poliana….Acolo unde si astazi e inmormintat…Acolo unde sper sa nu fi ajuns inca niciun calculator….

        Inca mai cred in forta televiziunii chiar daca la noi, azi, doar asocierea cu televiziunea ii face pe unii sa strimbe din nas. Sincer,adeseori pe buna dreptate…

        Televiziunea e cea care in 1956 a aratat prima data lumii un tinar necunoscut la vremea aia intr-un show numit “Stage Show “la CBS. Televizunea e cea care i-a anuntat moartea peste ani cind devenise rege…In 16 august 1977…Intre anii astia televizunea i-a slefuit numele si publicul i-a pus coroana…Elvis…Priviti un breaking news din august ’77…

      Tocmai am vazut pe mai multe siteuri clasamentul celor mai vindute carti din toate timpurile.. “Biblia” continua sa fie cea mai raspindita carte. Pe urmatoarele doua pozitii  , la egalitatea, stau “Coranul” si “Micuta carte rosie” ,ultima e o colecţie de citate ale preşedintelui Mao Zedong, apăruta în 1964 şi  vândută în toată lumea în peste 800 de milioane de copii. Era lectura obligatorie in China comunista deci tirajul e justificat. In 1957 tot in China a aparut “Dictionarul englezesc”, un fel de DEX al nostru, care s-a vandut in 400 milioane de exemplare.

       Apoi urmeaza in clasament  Harry Poter, The Lord of the Rings sau Codurile lui Dan Brown, carti vindute in zeci de milioane de exemplare . Discret s-a mai strecurat in top 10 Cartea lui Mormon” scrisă de Joseph Smith Jr. si publicată în 1830 şi  vândută în peste 120 de milioane de copii în toată lumea. Joseph Smith Jr. susţinea că a fost personal vizitat de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Fiul care i-au spus că toate bisericile şi religiile existente erau false. Joseph a creat astfel o religie nouă care se autoproclama “singura biserică adevărată de pe Pămânat”.

        Un clasament pln de religie, chinezi si vrajitori…Dar mai ales un top bestselles fara Shakespere, Balzac, Dostoiveski…Asistentele tv (dan brown, j,k rowling) au aparut si-n clasamentele cartilor…

    Uluitoare stire !!! Citiva romani au incercat sa fure moastele lui Padre Pio din Italia…

     Padre Pio a fost omul sperantei pentru crestini…Pe 20 septembrie 1918, pe un munte golas si sterp din Italia, s-a petrecut unul din cele mai importante evenimente mistice din toate timpurile: imprimarea stigmatelor lui Isus Cristos pe trupulul calugarului capucin. In istoria crestina, prin termenul de stigmare se intelegere fenomenul de reproducere totala sau partiala a celor 5 rani a lui Cristos pe trupul unor sfinti sau a unor personaje mistice.
        In Padre Pio se regasesc toate fenomenele  yoga, ale doctrinelor orientale, ale lumii paranormale: bilocatia, levitatia, citirea gandurilor, premonitia, clarviziunea.
        Prietenului sau Angelo Battisti, care il intreba in legatura cu aceste fapte, intr-o zi i-a spus:” Eu sunt un mister pentru mine insumi”

         Intr-o zi, un discipol de-al sau, Cecil Hunpherey-Smith, cunoscut fiu spiritual al lui Padre Pio, in timp ce se afla in Italia, a avut un accident de automobil si a fost ranit grav. Un prieten, gasindu-l intr-o stare foarte critica, s-a dus la un oficiu postal sa ii trimita o telegrama lui Padre Pio, in care ii cerea sa se roage pentru Cecil. Cand a dat telegrama oficiantului postal, acesta i-a inmanat o alta telegrama care tocmai sosise pe adresa sa si care venea de la San Giovanni Rotondo. In aceasta, Padre Pio il asigura ca se va ruga pentru vindecarea lui Cecil Hunpherey-Smith…

         Viata lui a fost ireprosabila, misterul stigmatelor lui Padre Pio e subiect aprig disputat si-n ziua de azi. Exista sute de monumete care-l venereaza si invataturile lui sunt cautate in toata lumea…In 1968 Padre Pio s-a stins…

        In 2010 unii au incercat sa-i sparga moarmintul si sa-i fure moastele..Cei care au incercat au pasaport romanesc…

        De cite ori nu i-ati vazut la televizor pe arhitectul lui Ceausescu, prietenii lui Nicu Ceausescu, fostii lui ministrii…?

        De cite ori ati auzit vorbindu-se despre Ioan Ianolide?NICIODATA! Nimeni nu spune nimic despre astfel de oameni…Va reproduc un text pe care Ioan Ianolide l-a scris in 1963. M-a impresionat…

        “Sunt în vârstă de 64 de ani. Din 1941 până în 1964 am fost în închisoare, torturat şi batjocorit – mai întâi sub dictatura lui Antonescu, apoi sub cea comunistă….
          L-am mărturisit pe Hristos întreaga mea viaţă, iar în 1944 m-am închinat cu totul Lui. M-am confruntat mereu cu materialismul, fie el burghez, fie comunist. Am comparat şi confruntat credinţa creştină cu islamul, budismul, confucianismul şi, fireşte, cu iudaismul talmudic. Am comparat Ortodoxia cu Romano-Catolicismul, Protestantismul şi neo-Protestantismul. Am dat o luptă mare cu ateismul…
          Aproximativ 5 ani de zile m-am aflat în izolare totală, înfometat şi dezbrăcat. Mai mult de 15 ani am stat în încăperi comune -unele mai mici, altele mai mari; am trăit acolo, zi şi noapte, silit, ca şi toţi ceilalţi, să folosesc „ tineta “pentru necesităţile fizice (un fel de hârdău). Uneori eram îngrămădiţi opt deţinuţi într-o celulă de 2 metri patrati , dormind câte doi, trei sau patru într-un pat. Trupurile şi sufletele ni se frecau unele de altele în fiecare clipă. Teroarea exercitată de gardieni, foamea, frigul şi bolile păreau de-a dreptul suportabile în comparaţie cu oroarea care se instala între oameni diferiţi, disperaţi şi adeseori decăzuţi, descompuşi.

         Am fost la munci agricole timp de doi ani. Era o muncă de sclav, iar noi eram înfometaţi şi dezbrăcaţi. Lucram în vii şi grădini de legume, dar muream de foame, pentru că ne era strict interzis să gustăm un pic din fructe sau zarzavaturi. Timp de peste 20 de ani mi-a fost mereu foame şi adeseori eram distrofic din cauza malnutriţiei. Mi-a fost frig în toţi anii aceia de închisoare. Am fost bătut, chinuit şi torturat ani de zile, pentru distrugerea rezistenţei fizice şi psihice [spirituale].

          Am cunoscut direct înspăimântătorul domeniu al trăirii sub limitele suportabilului. Ani întregi am fost ameninţat cu moartea. Mi se cerea mereu „ sufletul” din mine. Mi-au oferit adesea viaţa, preferând perspectiva morţii tocmai pentru a-mi salva sufletul, conştiinţa, integritatea -şi numai Dumnezeu m-a ferit de prăbuşire. Nu există om care să poată rezista tuturor acestor chinuri. Mulţi – mulţi ani, cam 15, am fost terorizat cu spectrul „ re-educării” în scopul „restructurării” mele şi „spălării creierului”. Doar purtarea de grijă a lui Dumnezeu m-a salvat. Am îndurat teroarea din partea temnicerilor, dar şi una şi mai feroce din partea informatorilor şi asasinilor din chiar rândurile deţinuţilor, care trecuseră de partea puterii politice. Am cunoscut fiinţe omeneşti dezamăgite, cu expresii diavoleşti pe chipurile lor şi care săvârşeau fapte demonice. Am fost înconjurat de o atmosferă de tovărăşie de demoni, care pendula între răutate şi criminalitate. Am purtat de grijă unor oameni pe moarte: unii deznădăjduiţi, alţii în stare de revoltă, alţii calmi. Am văzut „sfinţi” care radiau lumină, murind într-o atmosferă cerească. Am ascultat vorbind profesori, savanţi, oameni de litere — şi am învăţat mai mult decât într-o universitate. Am cunoscut comunişti şi am cunoscut evrei în închisoare, am cunoscut de asemenea din cei care fuseseră la putere. Am îngrijit chiar pe generalul care fusese preşedintele curţii militare care a pronunţat condamnarea mea. Mi-a fost dat ca să-i închid ochii. După ce îi servise pe stăpâni, fusese azvârlit şi el în temniţă.

      Şi pe toţi i-am cernut prin Duhul lui Hristos în Care m-am străduit toată viaţa mea să trăiesc. La capătul acestei amare experienţe numai Hristos rămâne în mine viu, întreg şi veşnic…”

       Deseara o sa-i revedeti in talk-showuri pe arhitectii, ministrii, avocatii sau prietenii lui Ceausescu. Atunci amintiti-va de IOAN IANOLIDE…