L-am reintilnit zilele trecute pe Duckadam…Nu-l mai vazusem de multa vreme si mi-era dor de calmul lui adus de la malul Muresului…
Privindu-l mi-am reamintit de ziua in care, liceean fiind, am desenat mare pe tabla stema Stelei. De atunci Steaua a ramas in inima mea si e greu s-o scot de acolo poate si pentru ca Steaua lui Duckadam, Lacatus, Bumbescu, Majearu…insemna o parte din adolescenta mea…Atunci cind il vad pe Duckadam vad in fata ochilor o tabla mare, dintr-o clasa de liceu…Tin minte ca o zi intreaga, stema Stelei, desenata de mine, a ramas acolo pe tabla…
Scriu rar despre fotbal aici…Fotbalul romanesc s-a stins, incet-incet…Ma deprima sa vad un meci de Champions League intre Arsenal si Barcelona si apoi un Gaz Metan-Otelul…
Azi insa simt nevoia sa scriu…Simt nevoia sa fiu din nou liceean. Atunci cind am vazut tricourile ros-albastre ingenuncheate in fata galeriei…Pe tabela eu n-am vazut scorul, n-am vazut niciunde 0-3…Am revazut doar o tabla neagra, veche dintr-o clasa de liceu…Si mi-am reamintit ce am promis atunci, cindva…Cind o fi nevoie, or cum as putea , voi fi alaturi…
Pentru anii mei de liceu, pentru bucuria mea de atunci, pentru Majearu, Helmuth, Marius sau Belo , azi, la greu, am redevenit liceean. As redesena oricind stema Stelei pe orice tabla…