Moda

Am o relatie normala cu moda, nu sunt pasionat de nume de creatori de moda, nu dau banii pe o haina doar pentru ca poarta o anumita semnatura. Vestimentar vorbind,traiesc in limite normale. Acum citeva luni colindam un mall londonez si cascam gura pe un etaj ticsit cu haine barbatesti. In paranteza fie spus mi se pare o idiotenie sa ajungi in Londra sau oriunde altundeva si sa stai prin magazine dar era momentul in care trebuiau cumparate citeva amintiri pentru cei de acasa, de asta eram in mall.

       La un moment dat privirea mi-a ramas pironita pe un sacou care mi s-a parut deosebit. Culmea, nu port deloc sacouri sau costume deci nici prin cap nu-mi trecea sa cumpar asa ceva. Mi-a placut mult…Costa ,in banii nostri, vreo 7 milioane…Brrrr…Am plecat, am colindat iar dar sacoul mi-a ramas in minte…Dupa minute bune in care am luat toate cadourile pentru cei de acasa , la plecare m-am intors la sacou. Mi-a placut atit de mult incit l-am cumparat.

       L-am regasit in Romania intr-un magazin la 42 milioane…La banii astia chiar nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa-l cumpar…Uneori urmaream pe net colectiile creatorului sacoului meu…Nu sunt deloc pasionat de moda dar eram de acord cu toti cei care spun ca e marea revelatie in lumea modei. La 40 de ani englezul a bulversat moda mondiala. Mie mi-a cazut cu tronc un sacou ce-i purta semnatura fara sa stiu ca-i apartine. L-as fi luat chiar daca pe eticheta ar fi scris „Nikita”…Era o haina care m-a cucerit la prima privire. Asa cum cel care a conceput-o a cucerit lumea modei in ultimii ani…Pe eticheta scrie Alexander McQueen…

        L-am purtat de vreo trei ori dar nu-mi pare rau nicio clipa de banii dati..Ba chiar , o data, o colega i-a vazut eticheta..uauuu…Alexander McQueen, a exclamat !!! Eu am fost fascinat de haina nu de eticheta…

        Relativ putin cunoscut, genial in munca lui, bizar spun apropiatii , la 40 de ani Alexander McQueen a incetat sa-si mai puna numele pe etichete.Si-a incheiat socotelile cu moda…si cu viata…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.