Hei tramvai, cu etaj si tras de cai…

 

        Multumesc pentru gindurile din postul anterior…Multumesc tare mult…

         Ieri am stat la taclale cu un bun prieten din televiziune… S-a retras asa cum au facut-o multi. Mi-era dor de vorbele lui, nici macar la telefon nu ne-am mai auzit in ultima vreme. Vorbind,m-a lovit deodata dorul marilor showuri de televiziune. Prietenul meu m-a consolat spunindu-mi ca am fost norocosi ca am prins acele vremuri…Nu va spun numele lui, nu i-am spus ca voi scrie rindurile astea pe blog si acu , la 2 noaptea cind scriu , e tirziu sa-l sun sa-l intreb daca vrea sa-i divulg numele…Mi-e dor uneori de marile showuri de televiziune…Amicul meu mi-a trimis si un filmulet…Asta doar asa, sa invirta cutitul in rana…Priviti-l..

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.