Apel cu lichele…

            Pe cind lucram in radio am respectat un pact propus de un dj american in 1980. Acela de a nu pronunta numele asasinilor celebri, a hotilor faimosi… Asasinul lui John Lennon, spre pilda, poate asta cauta, celebritatea. Si media i-a oferit-o din plin…Apelul d.j-ului american a devenit prin anii ’90 un gest de fronda a oamenilor de radio impotriva nebunilor, a dereglatilor care cautau celebritatea cu orice pret…

               Zilele astea toata presa de la noi pronunta numele unui dement care a intrat pe teren la un meci de fotbal , lovindu-l miseleste pe stelistul Galamaz.Numele bietului om bolnav psihic trona pe ecranele televiziunilor de stiri…Dementul si-a atins scopul, s-a vorbit peste tot despre el. E atit de usor sa nu faci nimic sau si mai grav, sa faci rau, si sa apari apoi la toate televiziunile…Cu ceva vreme in urma un om labil psihic s-a aruncat de la balconul parlamentului, dupa care a devenit vedeta talk-showurilor televizate…Asasinul lui Ioan Luchian Mihalea da interviuri si pe ucigasul Mihaelei Runceanu l-am vazut la televizor ca invitat in multe showuri. O tanara educatoare,acuzata de furt, a tinut paginile ziarelor doar pentru ca a pozat goala , desi era acuzata de furt si chiar condamnata, pare-se…Haosul e generalizat…Infractorii, curvele,criminalii, huliganii sunt subiecte de breaking-news si invitati de onoare in talk-showuri. Culmea, discutia cu ei, in platourile de televizune, se poarta de la egal la egal cu moderatorul si asta pentru ca sunt tot mai rari moderatorii de forta, cei care au puterea sa ridiculizeze astfel de invitati.

          Mi-e dor de Florin Calinescu, de forta cu care-si „ucidea” un invitat care merita sa fie calcat in picioare…Stia sa o faca…Imaginati-va fauna din talk-showurile de azi intr-un dialog cu Calinescu sau Tuca…

           Sunt multe radiouri in lume care repecta codul de a nu pronuta numele asasinului lui John Lennon…Noi ii invitam in emisiuni si le scriem numele pe ecranele televizoarelor…Macar atit, nu le mai pronuntati numele…!

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.