Cindva, o casa…

 

      In 1994 impreuna cu bunul meu prieten Dodo Munteanu am venit din Timisoara in Bucuresti ca sa filmam pentru Expres Muzical, emisiunea pe care o aveam pe atunci la TVR…Veneam, filmam si ne intorceam cit puteam de repede in Timisoara…Una dintre filmari ne-a fost aranjata de Titus Munteanu, fratele lui Dodo, el facuse diligentele ca sa filmam casa unui artist, azi e o obisnuinta, complicat pe atunci, prin ’94…M-a impresionat casa, cu un living sobru, impunator si cu o familie linistita si primitoare. Pustiul familie, Vladut avea vreo 7 anisori , era deja o mica vedeta si tin bine minte ca oriunde as fi dus dialogul , intr-un final parintii se intorceau in discutie la Vladut…Am auzit atunci prima data, pe o caseta audio imnul Nationalei de Fotbal a Romaniei dinn’94…”Sa fii cel mai bun” se numea imnul si cintau, daca bine tin minte, Temisan, Enache, Monica Anghel si pustiul, Vladut…Ce bizara e viata uneori, asta pentru ca ieri la prinz tocmai filmam ceva cu Aurelian Temisan , chiar in minutele in care  toate televiziunile si radiourile anuntau plecarea lui Fugaru…Pe Vladut nu l-am mai vazut de multi ani dar ii doresc  putere in orele si-n zilele astea…Atunci, cind i-am cunoscut eu, el, pustiul de 7 anisori era miezul oricarei discutii si bucuria oricarui minut dintr-o casa care m-a impresionat..Casa Fugaru…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.