Ochii tai…

Cu prea multi ani in urma, Gabi Dobre, un amic din TVR  , organiza in Ploiesti, orasul lui natal, un festival de muzica folk pe care l-am si prezentat.  Gabi s-a stins in 2005 dupa multi ani de lupta cu cancerul, avea 33 de ani…L-am cunoscut prin ’95 in redactia Jocuri si Concursuri din TVR, prezenta matinalul la vremea aia si sunt convins ca azi ar fi fost unul din jurnalistii de baza de la Realitatea…Cred asta pentru ca bunul lui prieten , Sebastian Ghita, l-ar fi convins sa-l urmeze, Ghita conduce azi managementul Realitatea Media…Atunci, in 2005, i-a stat aproape,  pina la final…

In pauza acelui festivalului folk , tin bine minte, a venit la mine o doamna intre doua varste, mama unei pustoaice care tocmai cantase pe scena. Pustoaica avea o chitara mare atirnata de git si doi ochi uriasi, intrebatori..Mama cauta pentru fata ei un drum in muzica…Tot ce am putut sa fac a fost sa le intermediez apropierea de Dan Popi, bossul de Cat-Music…Apoi s-o chem de citeva ori prin showurile mele televizate de la Timisoara…Apoi a fost destinul ei…Intr-o seara de vara mi-a multumit pe o scena, avea atirnata de git aceeasi chitara mare  , privea lumea cu aceiasi ochi uriasi si tinea intr-o mana trofeul festivalului Mamaia…

Am pierdut-o apoi multa vreme…Am revazut-o simbata seara in showul lui Mircea Radu…Era  femeie deja, ochii nu-i mai erau atit de mari si de mirati, chitara insa era la fel de mare…Si-a gasit un drum curat in viata…Privind-o si ascultind-o  mi-am amintit de tristetea din ochii lui Gabi Dobre din ultimii lui ani…Ar fi fost mindru s-a vada simbata seara pe Ana-Maria…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.