O sa tin minte toata viata cartile Jules Verne albe, cu coperti cartonate. Zilele in care le inchiriam de la biblioteca din cartier sau cele in care ai mei mi le cumparau din librarii…Inca le am acasa in biblioteca…
Inca pastrez ” Comoara din insula” a lui Robert Louis Stevenson cu desenul unui pirat dar si cu o urma de cana de lapte pe coperta. O revad uneori prin biblioteca si inca ma trec fiori amintindu-mi cit de teama-mi era de Black Dog si cit de apropiat eram de Jim…
Tin minte vilva din clasa a noua cind am citit prima data „Decameronul” de Boccaccio, cu celebrele pasaje erotice care au bulversat toti baietii din clasa…
Nu cred ca exista o inventie mai stupida din ultimii ani decit cartile electronice. Le vad peste tot, vad ca pot fi cumparate pe net, carti citite de pe un ecran de calculator. Adeseori in drumul spre Chisinau intilnesc in avion o familie cu un pusti de vreo 12 ani pe care tatal il forteaza mereu sa citeasca , in timpul zborului, carti electronice…Sunt un mare pasionat de gadgeturi, cred ca in utilitatea netului, dovada ca suntem aici, acum… Dar mi-e mila de amintirile celor care descopera „Comoara din insula” intr-un ecran luminat…Cum sa tii minte un ecran de calculator?