O spun arareori…Nu-mi plac oamenii mari, maturii…Ma enerveaza, ma irita, au mereu raspunsuri la toate. Cind eram pusti , pe la 14 ani, am fost prima data fascinat de „Micul Print”. De atunci aproape in fiecare an, de ziua mea, imi testez mintea . Caut sa aflu daca vad un sarpe boa sau o palarie…Daca deja cititi mirati cuvintele astea , nestiind despre ce vorbesc, inseamna ca aveti deja o problema. Ca ati crescut prea mult…Sau , mai rau, ca nu-l cunoasteti pe micul print…Azi, 23 febuarie, s-au facut 40 de ani de cind tot intilnesc oameni mari, maturi incruntati, seriosi care nu inteleg deosebirea dintre un boa si o palarie…Incercati-va norocul…
” Odata, pe vremea cand aveam eu 6 ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre padurile virgine, numita „Intamplari traite”. Infatisa un sarpe boa, care inghitea o fiara salbatica. Iata copia acelui desen.
In cartea, aceea se spunea: „Serpii boa isi inghit prada dintr-o data, fara s-o mai mestece. Pe urma, nu mai sunt in stare sa se miste si dorm intr-una, timp de sase luni, cat tine mistuitul”.
M-am gandit atunci indelung la peripetiile din jungla si am izbutit sa fac la randu-mi, cu un creion colorat, primul meu desen. Desenul meu numarul 1. Era asa :
Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul acesta ii sperie.
Ei mi-au raspuns:
– De ce sa te sperii de-o palarie?
Desenul meu nu infatisa o palarie. Infatisa un sarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci sarpele boa pe dinauntru, pentru ca astfel sa poata pricepe si oamenii mari.Ei au intotdeauna nevoie de lamuriri. Desenul meu numarul 2 era asa:
Oamenii mari m-au sfatuit sa le las incolo de desene cu serpi boa, fie intregi, fie spintecati, si sa-mi vad mai degraba de geografie, istorie, de aritmetica si de gramatica. Asa s-a facut ca am parasit, la varsta de 6 ani, o stralucita cariera de pictor. Nereusita cu desenul meu numarul 1 si cu desenul meu numarul 2 imi taiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri.
Astfel ca a trebuit sa-mi aleg alta meserie si am invatat sa conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni in lume. Iar geografia, ce e drept, mi-a fost de mare ajtor. Puteam, dintr-o data, sa deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, daca te-ai ratacit in timpul noptii.
Asa ca eu, de-a lungul vietii mele, am avut o sumedenie de legaturi cu o sumedenie de oameni seriosi. Mi-am petrecut multa vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte indeaproape. Ceea ce nu mi-a prea imbunatatit parerea despre ei.
Cand intalneam pe cate cineva, care-mi parea mai dezghetat la minte, il puneam la incercare cu ajutorul desenului meu numarul 1, de care niciodata nu m-am despartit. Voiam sa stiu daca avea o minte intr-adevar patrunzatoare. Numai ca raspunsul era mereu acelasi: „E o palarie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nimic de serpii boa, nici de padurile virgine, nici de stele. Cautam sa fiu pe intelesul lui. Stateam cu el de vorba despre bridge, despre golf, despre politica si despre cravate. Iar el era incantat ca facuse cunostinta cu un om atat de asezat”- ANTOINE DE SAINT EXUPERY-
Incercati testul asta de fiecare data cind mai puneti cite un an….Daca vedeti palarii in loc de serpi, totul e pierdut…Eu , la 40 de ani, inca mai vad un sarpe boa…