De viata…

 

    M-a impresionat povestea unui prieten de-al blogului spusa aici…Am gasit-o in comentarii la postul ‘Toate intr-o zi…” Iat-o…

     ” Cand eram mic am stat in frig iarna, invatam la lumanare cand se „lua curentul”, tanjeam dupa banane, luam paine cu cartela, ma uitam cu jind la un ambalaj mai colorat. Ai mei parinti il injurau pe Ceausescu si il acuzau pentru toate astea. Imi spuneau cu frica sa nu spun ce aud in casa pentru ca il aresteaza pe tata, si in sufletul meu de atunci spaima mai mare nu era si Ceausescu era cel mai mare om de pe pamant.
Ani mai tarziu am ajuns sa am in fata pe masa de operatie unul din fii dictatorului si eu sa fiu medicul curant.
Am realizat cat de repede au trecut anii. Spaima inca imi ramasese in suflet…”

         Mi-am amintit cum pe la 20 de ani imi cautam de lucru pe la radiourile sau televiziunile nou aparute in Timisoara. Colaboram cu postul public dar priveam aspirational spre posturile private. Aveau echipamente, marketing, studiouri…Intr-o zi am stat in anticamera unui stab de la o televiziune locala vreo 4 ore…Nu m-a primit…Parea important, cu pager la briu, mereu ocupat si afectat de importanta functiei. Peste citeva luni am inceput colaborarea cu TVR… Aroganta si pagerul lui sclipicios au fost sansa mea in profesie. Daca se apleca atunci asupra mea, putin doar, poate ca azi altul era drumul meu…L-am reintilnit dupa ani de zile. Habar n-a avut ca mi-a schimbat viata. Televizunea la care lucra pe atunci s-a prabusit demult…Si nici pager la briu parca nu mai avea…

              Vi le amintiti? Povestile care v-au marcat? Oameni de atunci pe care i-ati reintilnit apoi? Uneori cei mari ni se par mari doar pentru ca stam noi in genunchi…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.

12 răspunsuri la De viata…

  1. Ioana spune:

    Dane, in scurta mea viata de 20 ani nu prea am intalnit oameni mari si aici ma refer la functii……dar in schimb am intalnit oameni simpli care mi-au marcat viata…..si una din acele persoane este invatatoarea mea…..ea a fost cea care mi-a insuflat placerea cititului…..a fost cea care, pe langa parinti, mi-a aratat ce inseamna respectul, increderea in oameni si in tine insuti…..mi-a aratat ca desi putem cadea de unde suntem, intotdeauna poti sa te ridici indiferent de durerea pe care o simti…..in ziua de astazi putini sunt oamenii care sa te faca sa te gandesti la aceste lucruri…..viata de astazi este plina de ura, nepotism si nu in cele din urma de lupta ptr bani, putere…..am uitat ce inseamna sa iubim, sa respectam si mai ales sa fim oameni….dane, sper sa citesti acest post…

  2. claudiu spune:

    salut dane!!!sper sa citesti comm-ul asta.sa stii ca demult m-am gandit ca ar fi frumos sa il inviti la emisiunea ta cu blondele pe dan fintescu de la prima tv(cred ca asa il cheama) si pe Sorin Lucian Ionescu(cel care este realizatorul emisiunii “noroc ca stii” de pe neptuntv)mi se par oameni foarte inteligenti.
    p.s. incearca sa il convingi si pe mircea badea sa participe si mai ales participa si tu.sunt foarte curios sa vad daca ai elimina blondele…mult succes mai departe.am sa copiez comm-ul meu in caz ca nu ai sa il citesti am sa fiu atent la postarile tale pe blog si am sa fac tot posibilul sa il citesti…salut!!!

  3. Ildiko spune:

    Eu l-am intilnit pe Florin Piersic cind eram in liceu,dupa spectacol mi-a dat autograf pe care il pastrez si acum,atunci era cu Ana Szeles!Nu erau tel.mobile si mergea la posta s-o sune din cabina,in pauzele pe care le avea! …Si am dat mina cu Nicolae Ceausescu!

  4. VirtualKid spune:

    Ani la rand am avut o relatie extraordinara cu fratele vitreg. Ne-am ajutat unul pe celalalt si am reusit sa realizam foarte multe lucruri importante pentru fiecare dintre noi.

    La un moment dat si-a schimbat atitudinea, incet, incet, incepand sa traga spuza pe turta lui. A intrat in complicatii financiare care l-au facut sa piarda masura. Chiar a fost nevoit sa plece din tara, amenintat de niste dosare penale si de camatarii cu care se incurcase. Sunt mai bine de zece ani de cand imi datoreaza o suma foarte mare de bani, insa nu asta m-a durut cel mai mult. L-am cautat atunci cand s-a imbolnavit tata, omul care l-a ajutat enorm si care a avut multe de indurat dupa plecarea lui din tara. Avea nevoie de un tratament foarte costisitor. Abia atunci l-am rugat sa ma ajute si el, nici macar nu am cerut toata suma. Nu mi-a mai raspuns. Intre timp tata a murit.
    Acum cateva zile am vazut o fotografie a lui, pe internet. Viata l-a pedepsit mai mult decat orice razbunare. Imbatranit inainte de vreme, pana si in fotografie se vede ca tanjeste dupa „iarba de acasa”. Trista fundatura a vietii!

  5. Sorina Ivascu spune:

    Ai cristalizat intreaga esenta intr-o singura fraza: „Uneori cei mari ni se par mari doar pentru ca stam noi in genunchi…”. Asa este! Doar ca vin momente in viata in care acesti „mari” ne devin semnul masurii noastre reale.

  6. alex spune:

    observ ca de ceva vreme inviti numai vedete.ai cumva o intelegere cu ele.ele nu iti iau banii si tu le faci reclama prin faptul ca le inviti in emisiune.era mai interesant cu oameni obisnuiti

  7. Cristi spune:

    Imi pare rau sa-ti spun dar emisiunea ta cu farse este penibila. Un copil de 8 ani mi-a spus ca ceea ce a vazut e o facatura..Evident ca este ! Acum stau si ma intreb chiar asa de mult s-a ajuns incat sa prostim oamenii si cu divertismentul?

  8. Pingback: povesti care ne-au schimbat drumul « Iulicika's Blog

  9. bogdan b spune:

    Dane esti foarte bun in ceea ce faci,mi-as dori ca intr-o zi sa am ocazia sa te cunosc.Esti un om inteligent nu multe persoane din televizune sunt asa,acum multi sunt luati de pe strada si sunt facuti vedete mai e nou e moda asistentelor,sau poate au si ei vreo scoala facuta dar in fata camerei dovedesc contrariul.Ceea ce spui mai sus este foarte adevarat „Uneori cei „mari” ni se par „mari” doar pentru ca stam noi in genunchi”,dar imi permit sa pun mari in ghilimele pentru ca aceea ce ne trateaza asa cum ai spus tu sunt de parere ca nu ii poti numi oameni mari ci persoane care cred ca in jurul lor se invarte totul ca doar ei pot detine controlul si puterea.A fi un om mare in viziunea mea inseamna sa il ajuti si pe cel ce „sta in genunchi” sa il inveti ,sa ii arati calea succesului sa reuseasca sa se ridice,si abia atunci vei demonstra ca esti un om mare ca ai deschis usa tuturor ,dar iai ales pe cei ce dovedeau ca pot sa reuseasca ,cei mai buni,cred ca in acel moment esti o persoana de apreciat si toata lumea v-a zice e un om”mare” .Nu pagerul, nu hainele, nu masinile nu aceste lucruri ne construiesc ,ci caracterul si gandirea ,daca ai aceste lucruri poti sa le ai si pe restul care sunt doar accesorii de care te folosesti .Dane succes in continuare si sper sa am sansa sa te cunosc personal intr-o zi.

  10. DBlack spune:

    un citat fain:) .. pacat ca i-am uitat autorul

    Prefer sa mor in picioare,decat sa traiesc o viata intreaga in genunchi..

  11. Ema spune:

    As putea sa spun ca tu esti unul dintre oamenii care m-au marcat intr-un fel… nu spun ca intr-un mare fel, sau ca tu esti persoana care mi-a schimbat mie viata. Stiu doar ca mi-ai schimbat unele conceptii, mi-ai dat cateva repere si mai ales m-ai facut sa vad pentru o vreme viata altfel… Aveam o parere buna despre tine si despre emisiunile pe care le faceai inca de cand erai la Timisoara… te-am urmarit de-a lungul anilor, dar a fost ceva firesc, pentru ca imi dadeai o stare de bine… am incercat sa iti vad calitatile in timp ce altii din jurul meu iti evidentiau doar defectele… am stiut sa vad dincolo de ele omul care esti… apoi ti-am descoperit blogul iar viata mea a capatat un nou mic reper cu care imi incepeam fiecare dimineata… te-am descoperit aici si ti-am redescoperit calitati stiute sau doar intuite… in timp ce altii continuiau sa te huiduie… te-am sustinut si am incercat pe toate caile sa le schimb parerea… De veghe in lanul de secara… am citit-o datorita tie… multe alte lucruri le-am aflat de la tine… aici am aflat ca tu esti chiar destept… si nu citesti doar de pe foaie raspunsurile de la Te pui cu blondele… aici am aflat ca tu ai suflet bun… ca esti un adevarat profesionist… ca pui multa pasiune in tot ce faci… multe lucruri am aflat aici despre tine… o vizita pe blogul tau in fiecare zi imi facea viata mai frumoasa… pana intr-o zi cand m-ai alungat fara sa-mi spui de ce… nu inteleg nici acum… as fi vrut sa insist sa aflu… apoi m-am gandit ca e mai bine sa plec… dar ceva in sufletul meu s-a rupt… as vrea sa te regasesc intr-un fel… ajuta-ma sa te regasesc… spune-mi ca nu m-am inselat in privinta ta atatia ani… vreau sa ma uit din nou cu drag la emisiunile tale… imi lipsesc…

  12. Andrei spune:

    Dane!Am si eu o itrebare!Sunt adevarate zvonurile cum ca tu vezi alb negru?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.