Tristete…Bucurie…

       Cindva, aici pe blog v-am povestit despre prietena mea, Cezara…Va reamintesc de ea si apoi ,mai jos, va spun de ce ma reintorc azi la Cezara…Deci… 

         Intimplarea cu Cezara m-a marcat puternic…E o intimplare care a schimbat vieti. Dintr-o data. Acum 5 ani,prin 2005, eram la mare, cautam o plaja libera si am gasit-o in apropiere de Eforie Sud. Mi-am parcat masina le vreo 300 m de plaja si am intrat in mare. La iesire din apa s-a apropiat de mine o fetita de vreo 12 ani. Era timida,avea un aparat foto in mina si un carnetel…Tata ei era la citiva pasi in spate…S-a prezentat politicos,o chema Cezara. Am facut impreuna o fotografie si i-am scris citeva rinduri pe carnetel. Fireste, am stat de vorba citeva minute. Erau din Roman,niste moldoveni cumsecade care mai aveau de stat la mare inca 2 saptamini…Am glumit la plecare…”Ohoo,Cezara,in 2 saptamini ii iei si lui Michael Jackson un autograf”.   Am plecat apoi…

         A doua zi dimineata am primit un telefon din secretariatul Antenei…Mi s-a spus ca cineva vroia cu insistenta numarul meu de telefon…Ok…Habar n-aveam de ce dar n-am dat mare importanta…Peste citeva minute, mi-a sunat telefonul…Un numar necunoscut,nu-l aveam in agenda…Era o voce blinda ,de moldovean…Tatal Cezarei…Dupa ce am plecat de pe plaja fetita a intrat sa faca o baie in mare…Era pe o saltea pneumatica si un val i-a rasturnat salteaua.Cezara a disparut sub valuri. Au gasit-o dupa 5 minute. Traia…5 minute sub apa , fara aer. Deajuns pentru asfixiere prin inec. Deajuns ca toate functiile sa-I paralizeze…5 minute!!!…Au trecut 5 ani…Cezara continua sa fie paralizata intr-un scaun cu rotile. Toata viata familiei s-a schimbat. Pentru ei nimic nu mai e ca inainte. Pentru ei greul e inainte. Cezara clipeste cind mama ei ii vorbeste,constientizeaza vorbe…Se incerca recuperarea ei in multe feluri…Caietelul cu autografe a ramas gol…Avea 12 anisori…Mi-am amintit de gluma mea de pe plaja cu autograful lui Michael Jackson atunci cind am vazut la stiri ca Michael nu mai e…Acum are 17 ani…Probabil ar fi purtat citeva luni un tricou cu Michael Jackson asa cum au facut toti adolescentii. Probabil avea , acolo in Roman,  un baiat care-I facea curte, probabil isi gasea prieteni pe facebook , probabil ar fi venit la Bucuresti s-o vada pe Madonna, probabil…5 ani…Cezara clipeste doar dintr-un scaun cu rotile…

         Si acum sa va spun de ce ma reintorc la Cezara…Un prieten care are un blog media, Tibi Lovin, are un concurs cu povesti despre Mamaia…Cel care trimite cea mai interesanta poveste cistiga un sejur la mare de 7 zile…Eu lupt pentru Cezara,daca o sa cistigam o trimitem din nou pe Cezara la mare,  marea care cindva a vrut s-o ia dar n-a reusit…Asa ca ma inscriu cu o povestioara despre Mamaia pe care am cules-o din cartea mea…Iata povestioara pentru concurs… 

                      Mamaia-concurs pentru Cezara-

 

       „Multe veri le-am trait la mare, fie la microfoane de radio fie sub lumini de televiziune. De primavara tirziu pina toamna devreme…N-o sa pot uita priviriile diperate ale parintilor care-si pierdeau copiii pe plaja si ale caror singura sansa eram noi, Radio Vacanta. Aveau ochii iumezi, mamele erau plingacioase si tatii incremeniti. Noi eram linistiti si pusi pe glume pentru ca stiam ca intodeauna ii gaseau. Niciodata nu s-a intimplat altfel. Dupa vreo jumatate de ora se intorceau cu plozii de mina sa ne multumeasca si sa ne lase un kg de mere sau de struguri. Intr-o astfel de vara,prezentam Festivalul Mamaia, eram in gala finala, si paznicii teatrului de vara mi-au spus ca cineva vrea cu disperare sa ma vada. Am fugit pina la intrare unde ma astepta o familie, un pusti de clasa 1-a , tatal dolofan si mama, o blonda spalacita cu ochii mari si fata bronzata. Aveau in mina o galeata plina cu piersici. „Nu ne mai stiti, he,he, au trecut anii, mi l-ati gasit pe Relus, a scapat pe plaja si ati dat anunt atunci la radio…V-am adus niste piersici ca stim ca v-au placut „..Cind s-a pierdut Relus avea vreo 2 ani. Dar patania de neuitat am trait-o cu Rufus. Stapinul sau,un oltean mic dar bine facut,la vreo 50 de ani, l-a pierdut pe plaja, era un pui de ciine lup si stapinul nu stia ce sa faca, cum sa-l gaseasca. Au venit doar ei doi la mare, el ,omul si prietenul, ciinele.Oltenul era singur, sotia i s-a prapadit si copii n-aveu. Cum sa gasesc un ciine, fie si el unul de rasa?  M-a pus si pe mine in incurcatura, omul fiind convins ca cineva i l-a furat. Si atunci mi-a venit o idee. Pe atunci plaja era impinzita cu  stipli cu megafoane unde se auzea Radio Vacanta, turistii statea la plaja pe cearcefuri si ascultau , vrind-nevrind, radioul. L-am chemat pe om in cabina de emisie rugindu-l sa-si strige si sa-si fluiere ciinele asa cum stie el. Olteanul a inceput sa-l strige pe Rufus de parca ar fi fost in preajma si sa-l fluiere. Dupa vreo 5 minute la telefonul din redactie a sunat o femeie spunindu-ne ca linga un stilp cu megafon un ciine lup sta si latra. Rufus si-a auzit stapinul , ii auzea vocea,fluieratul si s-a dus dupa auz, asa ca s-a lipit de stilp de unde l-a recuperat olteanul…”http://www.reportervirtual.ro/2010/06/concurs-start-spre-mamaia-2.html

              Mi-e dor de Cezara…Cu tatal ei n-am mai vorbit de ceva vreme, nu mai stiu cum e, ce face, cum se simte…Cindva i-am dat nr de telefon aici, pe blog, convins fiind ca se va bucura de incurajarile voastre…M-a sunat apoi  bucuros de zecile de mesaje de incurajare…De ce n-am face-o din nou?…Sunati-l, trimite-ti un sms…O bucurie in ochii unui parinte intristat…0766424226-tata cezara-

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Tristete…Bucurie…

  1. luminita spune:

    Sa dea Dumnezeu sa castigi! Pentru Cezara, pentru tatal ei, pentru omenia din noi! E prea tarzie ora, maine insa am sa-i trimit un mesaj tatalui Cezarei.

  2. Simina spune:

    A ramane om, cand exemplu te ispiteste si-ti aduce stirbiri, e o frumusete…(Arghezi)

  3. Ema spune:

    Viata fiecaruia dintre noi se poate schimba intr-o clipa… in bine sau in rau. Eu as vrea ca binele sa invinga mereu…

  4. Dorina Bucuri spune:

    Eu tocmai ce am citit aceasta poveste din cartea ta…este absolut…este ceva care ma lasa fara cuvinte…este un gest foarte frumos ca ai |inclus-o” in cartea ta..pe blogul tau…Imi doresc ca intr-o zi sa poata merge la mare si sa inceapa viata ei exact de unde l-a lasat…dupa ce i-ai oferit autograful si poza….ar fi minunat?!!

  5. relansat spune:

    o intrebare: de ce nu ii platesti tu un sejur la mare? 🙂

  6. Paul Pista spune:

    Lupta Cezara in continuare, nu te lasa 😉

  7. VirtualKid spune:

    Tulburatoare povestea Cezarei. Ma intreb ce poate sa simta un copil prizonier in propriul corp. Oare gandurile ii sunt libere?

  8. deacord cu relansat spune:

    desigur dan pentru tine e un nimic sa-i dai banii necesari cezarei, mai ales ca nu intamplatoare e intalnirea cu ea, destinul v-a legat cumva, esti dator sa o ajuti, nu pe toti copii in starea ei care vor la mare, pe ea care ti-a ramas in memorie si nu o mai poti scoate nicicum de acolo, desigur gestul tau este admirabil dar ai puterea sa faci mult mai mult ;

  9. Monica spune:

    mda….asta era una din povestirile care mi-a starnit zambetul cand ti-am citit cartea!!
    frumoasa intentia ta…succes..sper sa castigi!!
    (am trimis si eu un sms…)

  10. PrIzA spune:

    Superba povestea…emotionanta chiar…dar absurd este faptul ca tu ai nevoie de un concurs…pentru a trimite o copila la mare…cred ca o puteai trimite in fiecare an…fara probleme…fara concursuri…

  11. Til spune:

    Frumoasa povestea, Dan. Nu m-am prins cum se alege castigatorul si daca putem noi cumva vota pentru asta. Sper sa castigi tu, si sper ca Cezara sa fie intr-o stare fizica buna ca sa poata merge la mare. Cat despre cei care comenteaza ca ar trebui sa ii platesti tu vacanta – ignora-i. N-au priceput nimic din postul tau. Ei nu inteleg ca e o mare diferenta intre a da de pomana (si sunt convinsa ca parintii Cezarei nu sunt niste pomanagii) si a da o mana de ajutor.

  12. relansat spune:

    til, tu ce ai inteles din postarea lui Dan? 🙂

  13. PrIzA spune:

    Til esti foarte inteligenta…sunt sigur ca pt micutza conteaza mult daca i-a platit cineva excursia la mare sau daca a castigat un concurs cineva pentru ea…n-ai inteles nimic…e vorba de putinta…daca eu as avea banii i-as plati eu fara niciun concurs cat o sa o coste 20-30 de mil 7 zile la mare…dar nu…hai sa facem un concurs…hai sa…de ce ? …cand pentru Dan banii astia erau un mizilic…cam asta era esenta…si nu o zic cu rautate…vorbesc cat de cat logic…sau poate ma insel…

  14. Sorin Gazi spune:

    Bai ce spuneti voi lui Dan ca poate sa o trimita el.Putea sa nu zica nimic intr-un final.Daca am face un cont sa donati nu ati trimite nici unul dintre voi.Dar romanul asa a fost intodeauna ,sa se uite in ograda vecinului si sa zica „Ia uite ba ce bine ii merge lu asta” Nu e prima persoana din media care participa intr-un concurs iar premiul este folosit intr-o cauza nobila.Sunt multe vedete,chair din afara care participa in concursuri pentru premii ce vor fi donate. Va place sa vorbiti in necunostinta de cauza atat de mult….

  15. Madalush spune:

    E uimitoare aceasta schimbare drastica a unei vieti in doar cateva secunde! Iti da de gandit!

  16. Madalina spune:

    Buna Dan!
    In primul rand sa ne spui cum putem vota povestea ta pentru a putea castiga concursul.
    Ma adresez tie in primul rand ca deobicei, cu toate ca si ceilalti de aici au fost alaturi de mine candva, sper sa castigi concursul-sunt sigura ca ai fi putut sa-i cumperi tu excursia si fara sa ne anunti pe noi dar e mult mai frumos sa incercam sa fim alaturi si sa participam si noi cumva la asta, mai ales ca peste tot, aici nu este vorba de bani(de costurile excursiei in sine) ci de solidaritate si de bunatatea noastra. Nu inteleg de ce trebuie sa gandim mereu prin prisma banilor, chiar nu putem face ceva fara sa ne gandim ca Dan sau oricine altcineva putea sa-i plateasca excursia.
    Viata mi-a aratat ca firul ei este f. fraged si subtire si se poate rupe intr-o fractiune de secunda fara sa mai poti face nimic sa impiedici asta. Cred ca la asta ar trebui sa ne gandim mereu si sa incercam sa traim fiecare clipa si sa ne bucuram de ea ca si cum ar fi ultima, iar daca sta in puterea noastra sa incurajam alte vieti sa mearga mai departe de ce s anu o facem, ce ne costa? In niciun caz bani!
    Asa ca dragilor haideti sa fim mai buni!
    P.S.: Dan in octobrie o sa am o fetita(sper sa fie sanatoasa) si pe aceasta cale eu iti multumesc tie si tuturor celor de aici, pentru tot ce ati facut pentru mine si sunt sigura ca impreuna putem face mult bine si pentru altii!

  17. PrIzA spune:

    Si daca nu castiga concursul ? eh asta e…alta data…nu ?…eu cred ca Dan o trimite oricum la mare…refuz sa cred ca daca nu castiga concursul…asta e…asa ca d asta nu vedeam rostul concursului…din toate ineptiile debitate de Sorin…treaba cu contul e de bun augur !

  18. Judy spune:

    Daca as fi fost in locul ei mi-as fi dorit sa ma inec decat sa traiesc ca o leguma…

  19. Dispecerul spune:

    Sper sa castigi si sa va intalniti la mare sa ii mai dai un autograf

  20. Anastasia spune:

    E foarte greu sa pierzi un copil.O prietena a mea si-a ingropat copilul de 3 ani acum citeva saptamini.Stia ca baetelul ei IONUT sufera de cancer,aflase cind el avea 11 luni.Isi da bine seama ce inseamna asta,este medic.Fiecare noua zi insemna lupta pentru ca IONUT sa mai fie cu ea inca o zi.A facut tot ce ea stat in putere, a sperat pina in ultimul moment.A plecat de la ea,dar cred ca daca iar fi dat cineva de ales, si iar fi spus ca poate sal aiba pe IONUT alaturi, dar va fi pe scaunul de rotile,ca va putea doar sai clipeasca ,cred ca ar fi acceptat fara sa se gindeasca.E ingrozitor sa te duci sati ingropi copilul. Chiar daca nu cistigi ,sunt sigura ca o trimiti la mare.MULTA SANATATE PENTRU CEZARA,SI MULTA RABDARE PARINTILOR. Mult succes DANE!!!

  21. emil spune:

    Din pacate viata este asa de cruda uneori…sper sa mai auzim vesti despre CEZARA iar din partea mea :MULTA SANATATE SI PUTERE PARINTILOR!

  22. Ema spune:

    Asa se intampla de obicei: vrea omul sa faca o fapta buna si un gest frumos si toti ii sar in cap. Daca tacea si nu zicea nimic era mai bine? Pentru unii nu e bine nicicum. Asa a patit si mama: ne-a cumparat inghetata de vanilie si toata lumea comenta ca de ce nu e de ciocolata, chiar daca nimeni altcineva nu se gandise sa cumpere o inghetata…
    Dan imi pare rau pentru rautatea celor din jur si sper sa nu te afecteze prea tare. Ai facut un gest foarte frumos iar daca cineva ar vrea s-o ajute cu ceva pe Cezara stie unde sa ia legatura cu familia ei datorita tie. Si de altii depinde nu esti tu singurul om de pe Pamant.

  23. Ildiko spune:

    sper sa cistigi,povestea e adevarata!succes,Dan!

  24. relansat spune:

    ema, imi pare rau sa te anunt ca nu prea te ajuta capul. te-ai gandit vreodata ca dan o poate trimite pe fata la mare din banii lui, iar un alt copil, poate la fel de chinuit de soarta, poate beneficia de o vacanta la mare. sau o persoana care nu a mai fost niciodata pe acolo … tu gandesti sau spui telenovelisme pe aici? 🙂
    p.s: da, am participat si eu la concursul acesta … 🙂

  25. Ema spune:

    Relansat: probabil ai aflat de concursul ala de pe acest blog asa ca … cel mai bun text va castiga. Dan nu e obligat sa trimita pe nimeni nicaieri.

  26. Ema spune:

    relansat: dupa ce tampenii ai scris pe blogul tau nici nu meriti sa castigi.

  27. relansat spune:

    ema, aici nu era vorba de mine si de rahatul ala de concurs. e vorba de principii, ai auzit de ele? :))
    hai ca nu mai am chef sa ma cert cu tine. vad ca si dan s-a suparat nitel, desi nu vad motivul … ma rog.

  28. Ema spune:

    Imi pare rau ca nu a castigat povestea ta, oricum gestul tau a fost frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.