Tristete…Bucurie…

       Cindva, aici pe blog v-am povestit despre prietena mea, Cezara…Va reamintesc de ea si apoi ,mai jos, va spun de ce ma reintorc azi la Cezara…Deci… 

         Intimplarea cu Cezara m-a marcat puternic…E o intimplare care a schimbat vieti. Dintr-o data. Acum 5 ani,prin 2005, eram la mare, cautam o plaja libera si am gasit-o in apropiere de Eforie Sud. Mi-am parcat masina le vreo 300 m de plaja si am intrat in mare. La iesire din apa s-a apropiat de mine o fetita de vreo 12 ani. Era timida,avea un aparat foto in mina si un carnetel…Tata ei era la citiva pasi in spate…S-a prezentat politicos,o chema Cezara. Am facut impreuna o fotografie si i-am scris citeva rinduri pe carnetel. Fireste, am stat de vorba citeva minute. Erau din Roman,niste moldoveni cumsecade care mai aveau de stat la mare inca 2 saptamini…Am glumit la plecare…”Ohoo,Cezara,in 2 saptamini ii iei si lui Michael Jackson un autograf”.   Am plecat apoi…

         A doua zi dimineata am primit un telefon din secretariatul Antenei…Mi s-a spus ca cineva vroia cu insistenta numarul meu de telefon…Ok…Habar n-aveam de ce dar n-am dat mare importanta…Peste citeva minute, mi-a sunat telefonul…Un numar necunoscut,nu-l aveam in agenda…Era o voce blinda ,de moldovean…Tatal Cezarei…Dupa ce am plecat de pe plaja fetita a intrat sa faca o baie in mare…Era pe o saltea pneumatica si un val i-a rasturnat salteaua.Cezara a disparut sub valuri. Au gasit-o dupa 5 minute. Traia…5 minute sub apa , fara aer. Deajuns pentru asfixiere prin inec. Deajuns ca toate functiile sa-I paralizeze…5 minute!!!…Au trecut 5 ani…Cezara continua sa fie paralizata intr-un scaun cu rotile. Toata viata familiei s-a schimbat. Pentru ei nimic nu mai e ca inainte. Pentru ei greul e inainte. Cezara clipeste cind mama ei ii vorbeste,constientizeaza vorbe…Se incerca recuperarea ei in multe feluri…Caietelul cu autografe a ramas gol…Avea 12 anisori…Mi-am amintit de gluma mea de pe plaja cu autograful lui Michael Jackson atunci cind am vazut la stiri ca Michael nu mai e…Acum are 17 ani…Probabil ar fi purtat citeva luni un tricou cu Michael Jackson asa cum au facut toti adolescentii. Probabil avea , acolo in Roman,  un baiat care-I facea curte, probabil isi gasea prieteni pe facebook , probabil ar fi venit la Bucuresti s-o vada pe Madonna, probabil…5 ani…Cezara clipeste doar dintr-un scaun cu rotile…

         Si acum sa va spun de ce ma reintorc la Cezara…Un prieten care are un blog media, Tibi Lovin, are un concurs cu povesti despre Mamaia…Cel care trimite cea mai interesanta poveste cistiga un sejur la mare de 7 zile…Eu lupt pentru Cezara,daca o sa cistigam o trimitem din nou pe Cezara la mare,  marea care cindva a vrut s-o ia dar n-a reusit…Asa ca ma inscriu cu o povestioara despre Mamaia pe care am cules-o din cartea mea…Iata povestioara pentru concurs… 

                      Mamaia-concurs pentru Cezara-

 

       „Multe veri le-am trait la mare, fie la microfoane de radio fie sub lumini de televiziune. De primavara tirziu pina toamna devreme…N-o sa pot uita priviriile diperate ale parintilor care-si pierdeau copiii pe plaja si ale caror singura sansa eram noi, Radio Vacanta. Aveau ochii iumezi, mamele erau plingacioase si tatii incremeniti. Noi eram linistiti si pusi pe glume pentru ca stiam ca intodeauna ii gaseau. Niciodata nu s-a intimplat altfel. Dupa vreo jumatate de ora se intorceau cu plozii de mina sa ne multumeasca si sa ne lase un kg de mere sau de struguri. Intr-o astfel de vara,prezentam Festivalul Mamaia, eram in gala finala, si paznicii teatrului de vara mi-au spus ca cineva vrea cu disperare sa ma vada. Am fugit pina la intrare unde ma astepta o familie, un pusti de clasa 1-a , tatal dolofan si mama, o blonda spalacita cu ochii mari si fata bronzata. Aveau in mina o galeata plina cu piersici. „Nu ne mai stiti, he,he, au trecut anii, mi l-ati gasit pe Relus, a scapat pe plaja si ati dat anunt atunci la radio…V-am adus niste piersici ca stim ca v-au placut „..Cind s-a pierdut Relus avea vreo 2 ani. Dar patania de neuitat am trait-o cu Rufus. Stapinul sau,un oltean mic dar bine facut,la vreo 50 de ani, l-a pierdut pe plaja, era un pui de ciine lup si stapinul nu stia ce sa faca, cum sa-l gaseasca. Au venit doar ei doi la mare, el ,omul si prietenul, ciinele.Oltenul era singur, sotia i s-a prapadit si copii n-aveu. Cum sa gasesc un ciine, fie si el unul de rasa?  M-a pus si pe mine in incurcatura, omul fiind convins ca cineva i l-a furat. Si atunci mi-a venit o idee. Pe atunci plaja era impinzita cu  stipli cu megafoane unde se auzea Radio Vacanta, turistii statea la plaja pe cearcefuri si ascultau , vrind-nevrind, radioul. L-am chemat pe om in cabina de emisie rugindu-l sa-si strige si sa-si fluiere ciinele asa cum stie el. Olteanul a inceput sa-l strige pe Rufus de parca ar fi fost in preajma si sa-l fluiere. Dupa vreo 5 minute la telefonul din redactie a sunat o femeie spunindu-ne ca linga un stilp cu megafon un ciine lup sta si latra. Rufus si-a auzit stapinul , ii auzea vocea,fluieratul si s-a dus dupa auz, asa ca s-a lipit de stilp de unde l-a recuperat olteanul…”http://www.reportervirtual.ro/2010/06/concurs-start-spre-mamaia-2.html

              Mi-e dor de Cezara…Cu tatal ei n-am mai vorbit de ceva vreme, nu mai stiu cum e, ce face, cum se simte…Cindva i-am dat nr de telefon aici, pe blog, convins fiind ca se va bucura de incurajarile voastre…M-a sunat apoi  bucuros de zecile de mesaje de incurajare…De ce n-am face-o din nou?…Sunati-l, trimite-ti un sms…O bucurie in ochii unui parinte intristat…0766424226-tata cezara-

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.