Bibliotecar de-as fi…

     L-am citit si recitit adeseori pe Mark Twain, mi-a linistit adolescenta si mi-a pregatit maturitatea. Imi amintesc ca-i luam cartile de la o biblioteca prapadita din coltul strazii mele din Timisoara. Acum cladirea bibliotecii s-a retrocedat si in cladire e un soi de restaurant ieftin. Nici nu mai stiu daca mai exista biblioteci prin tara asta. Mai exista? Ma intreb cit poate cistiga o bibliotecara azi? E bugetara? Exista biblioteci private? Or fi rentabile?… Cindva asta era visul meu, sa ajung bibliotecar, sa nu fac nimic, doar sa stau pe un scaun si sa citesc carti.

        O tin minte pe bibliotecara din colt, o nemtoaica zdravana, tanti Mula (cu „u” moale)  care mereu ne atentiona cind sa aducem cartile inapoi…Jules Verne , Saint-Exupery, Winnetou sau super seria Sven Hassel…Le citeam repede de frica sa nu treaca termenul cind trebuie sa duc cartile inapoi. Mi-e dor de teama aia, de a nu reusi sa citesc o carte in termenul primit…

        Zilele trecute am avut imboldul sa cumpar Rahan, l-am revazut la chioscuri . L-am citit de mii de ori pe Rahan, era eroul meu dar Rahanurile mele erau prafuite, rupte ca dupa lungi batalii. Cel din chiosc era curat, colorat frumos in tipla. Nu l-am luat. Era un alt Rahan decit cel al copilariei mele, ce sa fi facut cu el? Era un Rahan-Botezatu…

       De la Mark Twain m-am pornit…Tocmai citeam o stire interesanta…Un manuscris al scriitorului Mark Twain dedicat memoriei fiicei sale Olivia, decedată la vârsta de 24 de ani din cauza unei meningite, a fost vândut, joi, la o licitaţie în New York pentru suma de 242.500 de dolari.

      Mark Twain şi-a petrecut ultimii patru ani din viaţă scriindu-şi biografia, însă a specificat o serie de clauze foarte stricte, cerând ca o parte din textele sale să nu fie publicate înainte de împlinirea a 100 de ani de la moartea sa. Mark Twain a murit in 1910…Suntem in 2010…

      Aventurile lui Huckleberry Finn”, „Prinţ şi cerşetor” sau „Aventurile lui Tom Sawyer”…Pentru ele mi-as fi dorit cindva sa ma fac bibliotecar , asa ca tanti Mula (cu „u” moale)…Poate azi eram furios pe guvern ca mi-a taiat 25%, poate aveam cu vreo 20 kg mai mult din cauza statului pe scaun…Cu toate astea, zau ca as incerca jobul de-ar fi s-o iau de la capat…!!!

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.

32 răspunsuri la Bibliotecar de-as fi…

  1. Paul Pista spune:

    Cu totii avem un vis cand suntem mici, sa devenim cev a imposibil in cele mai multe cazuri. Dar mai exista oameni(cum esti si tu), care ar fi multumiti cu o slujba prost platita dar placuta totodata. Te apreciez ca vrei sa scapi cateodata de nebunia asta numita televiziune (cel putin asta imi dau seama), dar din pacate nu putem da timpul inapoi asa cum am vrea…
    Mai astept si alte postari 🙂
    Nu stiam ca Mark Twain a avut o fiica decedata 😐

  2. Ruta spune:

    Exista…Sigur ca mai exista bibliotecile. Si ele vor exista atata timp cat vor mai fi editate cartile. Si tu, Dane, ai contribuit deja la continuitatea bibliotecilor prin aparitia cartii tale. E putin platit lucrul de bibliotecar dar e interesant. Si cel mai important e ca nu uiti romanele citite in timpul liceului. Cum obisnuiesc majoritate odata cu primirea atestatului. Bibliotecile sunt memoria unui popor si odata cu disparitia lor va disparea si poporul. Noile tehnologii sunt bune dar cum s-ar spune „Fa-ti prieteni noi dar nu-i uita pe cei vechi”. Sunt bibliotecar!

  3. Alina spune:

    Dane, eu nu aveam acest vis cind am inceput sa buchisesc literele, din contra vroiam sa ma fac model, mai ales ca toata lumea imi spunea ca sint frumoasa si as face o cariera buna in acest domeniu, asta deja cind crescusem mai mare, din pacate in R.Moldova aceasta „industrie” nu prea este dezvoltata, ba chiar deloc asa ca visul meu s-a spulberat in timp.Cind am ajuns la admiterea pentru facultate am aplicat la Biblioteconomie si Asistenta Informationala, nici nu stiam cu ce se maninca aceasta profesie, aici toti imi spuneau ca am incurcat profesia si trebuia sa fac scoala de modele,eram cea mai inalta din grupa. Anul acesta am terminat facultatea si nu-mi pare rau ca am studiat aceasta facultate, sint angajata la o biblioteca iar salariile lasa de dorit, totusi ma mir de fiecare data cind vad cite un bibliotecar care munceste cu mult devotament pentru aceasta profesie….aici am invatat multe, sa pretuiesc arta si am invatat sa citesc mai mult….

  4. Ciprian spune:

    Mai sunt biblioteci si unele dintre ele chiar au un fond de carte destul de bogat, variat. Stiu ca odata ma chinuiam la fel sa termin niste volume ale unui autor francez si se incheia termenul de predare, vreo 5 luni le-am tot cautat in biblioteca orasului si mereu erau la imprumut. Am preferat sa iau amenda, numai sa pot sa termin cartile. Erau 5 volume si nici cei de la biblioteca nu ma lasau sa le imprumut pe rand de frica sa nu le piarda urma. Am luat toata colectia si stiu ca am platit vreo 10 lei amenda, dar asta acum 8 ani. Pentru mine ca licean, banii aia erau aproape juma de alocatie. A fost un efort financiar.

  5. VirtualKid spune:

    Dan, cu fiecare zi in care te citesc, realizez ca oamenii pot sa semene intre ei si daca nu sunt pe aceeasi treapta a recunoasterii publice. Sa nu intelegi ca as fi complexat, insa, subiectul de astazi m-a facut sa ma intorc la sentimentul de frustrare viscerala pe care l-am trait cu vreo doua luni in urma, atunci cand m-am intors in orasul natal. Libraria adolescentei mele a disparut. Parca nici nu a fost.

    Atunci am scris despre „libraria care a murit”.

    Si totusi, in mintea mea, ea inca se mai zbate sa isi spuna povestea! Poate ca ar fi avut un raft pe care sa astepte si cartea ta sa vina liceanul pletos sa-si cheltuiasca jumatate din banii de tigari….

  6. pepe spune:

    Hihihihihihihi, sau portar (nu la fotbal). Sa stai pe un scaun , sa citesti si sa-ti vina banutii. Asa visam eu !

  7. adrianna spune:

    stii ca si eu ma gandeam la acest lucru cand eram mica?si la fel mi se intampla si mie…eu sunt dintr-o comuna din teleorman si aveam o bibliotecara in varsta care-si pierduse,din pacate,interesul pentru ceea ce insemna munca de biblioteca,tot ceea ce o interesa era sa-si ia salariul si sa treaca cat mai repede timpul pentru a ajunge la pensie.ea nu iti recomanda nimic corespunzator varstei,iar eu la 8 ani chiar nu prea stiam ce sa imi aleg din rafturile mari si batrane care parca ma intimidau.La inceput imi alegeam dupa coperta cartea pana la un moment dat cand am ajuns acasa cu carte care nu avea nicio legatura cu varsta mea.mi-aduc aminte de o alta intamplare,intr-o vineri, cand am ajuns acasa si am observat ca acelei carti ii lipseau cateva pagini si m-am dus intr-un suflet inapoi ca in curand se termina programul,destul de scurt de la 13 la 15,iar doamna acea in varsta m-a certat,spunandu-mi ca puteam sa astept pana luni.Am plans mult acasa din aceasta cauza si ajunsesem sa-mi fie frica sa ma mai duc la biblioteca.Am avut noroc ca in anul urmator a fost inlocuita si a venit o doamna mult mai tanara cu care m-am imprietenit si asa am ramas pana in ziua de azi,desi rar mai iau carti de acolo…Dar nu voi uita ca in incaperea acea,nu foarte mare,nu foarte dotata in carti,friguroasa iarna,calduroasa vara,mi-am dezvoltat dragostea pentru citit.
    P.S.sper ca nu te-am plictisit cu povestea mea…doar ca randurile tale mi-au trezit nostalgia…

  8. maria spune:

    Mai exista (inca) biblioteci si bibliotecare, d-na M(coincidenta „initiala” doar:))ne povesteste, de cate ori are ocazia, ca atunci cand era mica isi dorea sa devina bibliotecara si ca , la un moment dat, chiar a avut o previziune cu ea lucrand intr-o biblioteca mica, luminoasa. Amu, cand se apropie de pensie, regreta ca viziunea de acum 50 de ani nu i-a aratat si fluturasul de salariu.

  9. polar spune:

    Mi te si imaginez: un soricel de biblioteca, prafuit si timid, privind cu suspine pe fereastra la o mama Natura total inaccesibila lui…
    Apoi, cu nostalgie, te vad cum asezi pe raft Steaua fara nume a lui Sebastian. Cu naduf,dupa ce iti scuturi mainile de praf,iti spui ca de-ar fi sa o iei de la capat,ti-ar placea sa fi faimosul prezentator de TV, Dan Albu.
    … cat despre cum am fi fost daca am fi ales altceva in viata, de vazut filmul Mr. Nobody. Garantat ca iti va placea.

  10. Stela spune:

    Mi-am aminitit si eu de momentele cind citeam cu mult entuziasm deosebitele aventuri ale strengarilor lui Twain. Gaseam multe asemanari intre copilaria mea si a personajelor din cartile Domniei Sale, inca o dovada a faptului cat de bine stia autorul sa redea sufletul unui copil. Micutii sai eroi isi traiau copilaria cu atita intensitate si emotie, incit ma tineau in suspans de la prima pina la ultima fila.

  11. Ema spune:

    Candva ma batuse si pe mine gandul asta, apoi am aflat cu uimire ca pentru a fi bibliotecar trebuie sa ai studii superioare de specialitate sau macar filologia, ceea ce nu mi se pare normal…

  12. Ema spune:

    O alta problema pe care mi-am pus-o in ultimul timp e daca are rost sa pastrezi anumite carti pe care le-ai cumparat odata si le-ai citit deja. Pe vremuri mi se parea normal ca in orice casa sa existe o biblioteca cu cat mai multe carti si multi se uitau de sus la cei care nu puneau accent prea mare pe asta, mai ales la cei tineri. Acum ma uit la biblioteca mamei mele plina de carti de toate felurile in timp ce ea citeste carti imprumutate… de la biblioteca, unde merge in fiecare luna. Cateodata isi termina de citit cartile de la biblioteca si imi spune ca nu mai are ce citi… in fata bibliotecii doldora de carti… Si sunt sigura ca nu a citit toate cartile pe care le are. Dar cred ca unele carti se cumpara pentru ca trebuie sa le ai chiar daca nu le vei citi niciodata.
    Apoi mai sunt cartile pe care le-ai citit o data sau de doua ori, ti-au placut si le pastrezi pentru a le reciti intr-o zi dar eu stiu din proprie experienta ca nu voi mai reciti vreo carte decat daca a insemnat ceva pentru mine, altfel ma gandesc ca in timpul in care as reciti-o as putea citi altceva pentru ca oricum n-o sa apuci niciodata sa citesti toate cartile pe care ti le-ai dori.
    Eu m-am hotarat sa renunt la ideea de a avea o biblioteca cat mai mare, voi pastra doar un raft sau doua cu cartile mele de suflet.

  13. cineva spune:

    da… inca exista biblioteci, bibliotecari. intrebarea este: pentru cat timp? si nu pentru ca ar disparea cartile, ci pentru ca salariile sunt la limita posibilitatilor de a-ti cumpara o paine, cerintele sunt exteme (asta neinsemnand ca nu sunt si rebuturi care isi fac meseria se ras)! din afara pare ca ai timp sa faci orice, sa citesti, sa visezi, dar nu prea e asa. munca este multa, si intelectuala, dar si fizica, si istovitoare. din pacate, ca peste tot, exista si bibliotecari care sunt unde sunt doar ca nu au putut merge in alta parte! asta e! traim in era cunoasterii, in tara ignorantei!

  14. Monica spune:

    Putine biblioteci mai exista…deoarece putini oameni le mai calca pragurile…spun asta pt ca mi-am facut un obicei din a petrece timp considerabil pe sapt. la biblioteca judeteana,lecturand,documentandu-ma,pregatindu-mi proiectele pt scoala…si desi e o biblioteca superba…cu sala de lectura…si toate cele…poti sa numeri pe degetele de la o mana cati oameni ii calca pragul zilnic…si vorbim de o biblioteca judeteana!!pe de alta parte,imi amintesc cu drag de biblioteca din comuna in care am crescut:o cladire mica…cu camere intunecoase si neincapatoare…insa care a avut o influenta decisiva asupra dragostei mele fata de lectura…citeam tot ce-mi pica la mana…de la Mark Twain la Defoe…de la Jules Verne la Dumas si pt ca era o biblioteca mica,de la tara abia asteptam sa primeasca carti noi….acum s-a ales praful de ea…totul e in paragina din lipsa de fonduri iar tanti Maria,bibliotecara,o doamna inalta,sfatoasa si extrem de citita a plecat la lucru in Italia…obligata de greutatile vietii..meseria de bibliotecar nu e prost platita…spunea o prietena de-a mea,directorul unei biblioteci:”daca vrei sa te imbogatesti..nu te face bibliotecar pt ca nu ai sanse”,insa e o meserie frumoasa….mi-ar placea si mie!!….

  15. Monica spune:

    Erata:(meseria de bibliotecar) E prost platita…

  16. Cristian spune:

    Am inteles ideea cu tanti Mula (cu „u” moale)!

  17. SIMONA MILENA spune:

    Da….era o competitie intre noi ,fostii liceeni de atunci, prin anii 1985-1987 care citeste cel mai mult si are fisa cea mai plina la biblioteca!!!! Din pacate , astazi copiii si tinerii nu mai au inclinatie srpre lectura…..
    Imi amintesc ca „mancam pe paine” romanele lui Rodica Ojog Brasoveanu , Agatha Christie …
    A fost odata…..

  18. Ema spune:

    Ai prezentat acum cativa ani o emisiune in care aparea un soarece imens pe un ecran, spune-mi te rog cum se numea emisiunea si soarecele.

  19. Dan Negru spune:

    ema- ma bucur ca-ti amintesti…batem palma era emisunea si mausica era soarecele

  20. tasha spune:

    Sunt convinsda ca tot atat de mult ai fi citit chiar daca erai bibliotecar,se vede clar ca patima cititului nu te-a parasit nici acum dupa felul cum scrii.
    Zile spornice sa ai si mult timp in continuare pentru lectura!

  21. PrIzA spune:

    Bibliotecar nu te mai poti face…dar sa ajuti niste biblioteci…

  22. Ema spune:

    Multumesc! 🙂 Mi-e dor de unele emisiuni care nu mai exista. Ar fi frumos sa pui pe blogul tau o arhiva cu toate emisiunile tale, sa le putem revedea cateodata.

  23. Ralu spune:

    Subscriu la rugamintea Emei. Cel mai mult mi-ar placea sa revad Academia Vedetelor. A fost singura emisiune care ma tinea lipita de tv indiferent de orice. 🙂
    Apropo de meseria de bibliotecar, zilele trecute mi s-a spus foarte sec : daca nu poti face fata emotilor nu ai ce cauta la Drept, trebuia sa te faci bibliotecara. M-am gandit mult de ce a ales tocmai aceasta meserie, ca sa imi dau seama, citind articolul tau ce dreptate avea!

  24. Anca spune:

    Da, Dane, mai există biblioteci. Însă nu e chiar aşa cum îşi imaginează sau crede lumea. Eu lucrez la cea mai mare filială a Bibliotecii Judeţene din Braşov. Are un fond de 42.000 volume, un profil enciclopedic şi deserveşte toate categoriile socio-profesionale şi de vârstă ale comunităţii braşovene (cca. 2.000 utilizatori).
    Din păcate nu dispune de un sediu propriu şi de-a lungul timpului a funcţionat în mai multe locaţii: a fost înfiinţată în 1960 în cartierul Astra, după care s-a mutat în 1985 pe Str. Zizinului, iar în anul 1991 pe Str. Verii nr.1, împreună cu Secţia de copii a Bibliotecii Judeţene. Acest sediu, construit special pentru bibliotecă, s-a pierdut, mai întâi etajul (2004), iar în 2007 şi parterul. Din septembrie 2007, Filiala s-a deschis în incinta Lic. „N. Titulescu” din Cartierul Tractorul. Însă convenţia de închiriere a spaţiului s-a încheiat şi nu s-a mai prelungit, iar situaţia este incertă. Unde şi când ne mutăm – încă nu se ştie.
    Se pare că din 3 în 3 ani Filiala 2 se mută – trebuie să precizez că o mutare implică un efort enorm, atât fizic, dar şi psihic (numai cine a trecut prin asta înţelege). Plus că se deteriorează cărţile, se strică mobilierul…Când am plecat de pe Verii am plâns, de neputinţă şi de ciudă că nu pot face nimic. Era biblioteca de care mă îndrăgostisem pe vremea când făceam practică la facultate. Până la urmă, şi în Cartierul Tractorul am reuşit să amenajăm f. frumos, iar spaţiul generos şi luminos a compensat distanţa mare faţă de oraş. Cititorii s-au învăţat să vină şi aici, cititorii fideli erau f. mulţumiţi. Nu înţeleg cine nu are loc de noi.
    Pe lângă mutări şi reorganizări ale fondului, am mai întâmpinat şi alte greutăţi: diverse lucrări de amenajare a spaţiului, probleme cu punctele sanitare, 2 ierni fără sursă de căldură şi apă. Am stat în frig, la o temperatură între 2 şi 10 grade, pentru cititori. Se pare că tot efortul şi toată munca sunt în zadar. Nu îmi vine să cred ce se întâmplă. Ştiu că trăim în România, dar totuşi nu e o scuză pt. ce se întâmplă.
    Aşa ca, Dane, nu am timp să citesc cărţi la bibliotecă, pt. că trebuie să serveşti utilizatorii, să prelucrezi cărţi, să întocmeşti statistici şi rapoarte, să organizezi acţiuni ş.a. Asta în mod normal. În cazul meu, am de legat cărţile în pachete (acum am în jur de 6.000 de pachete- 42.000 de volume) şi nu oricum, ci organizat, pe domenii şi în ordine alfabetică, pt. a încerca cât de cât să evit amestecarea cărţilor. Pe lângă cărţi, mai sunt şi rafturi, birouri, mese, scaune etc. Nici nu vreau să mă gândesc la ce muncă şi haos va fi la mutare. Iar în bibliotecă lucrează în general femei, nu prea avem bărbaţi, iar care sunt, nu sunt cu muşchii pe ei. Plus că salariile sunt mici, iar acum le mai şi taie. Din iulie anul trecut sunt singură pe toată gestiunea, colega mea s-a pensionat pt. a avea grijă de nepoţică (fiica ei e colegă cu tine).
    Mi-aş dori ca filiala la care lucrez de 10 ani (şi pt. care nu am mai primit sporul de fidelitate pt. că s-a schimbat legea – dar cei care îl aveau îl primesc în continuare!) să poată ieşi din starea de incertitudine în care e acum, să se rezolve veşnica problemă a spaţiului, lucrurile să se desfăşoare firesc, să nu ne mai lovim de birocraţie şi de orgolii politice. Cred că e greu, mai ales cu criza asta – nu s-au găsit bani pt. nişte amărâte de markere sau scotch, aşa că situaţia e cam „albastră”… Probabil că sunt şi bibliotecari care nu pun suflet şi vin la serviciu doar pt. un salariu. Bănuiesc că o fi mai bine, ce să zic…
    Dacă are cumva, cineva vreo sugestie sau soluţie, să-mi spună şi mie!

  25. bibi in the sky with diamonds spune:

    Domnule, abia acum am descoperit blogu` lu` mătăluţă şi spre surprinderea mea am constatat că dumneata poţi fi chiar şi sensibil. Cu biblioteca de la colţul străzii şi cu Rahan-ul de tip Botezatu m-ai dat pe spate. Şi eu sunt un fan al cărţilor şi vinilulilor şi îţi înţeleg perfect nostalgia. Hai sa trăieşti ca ne trebuieşti!

  26. Pingback: Bibliotecar de-aş fi… « Clubul Tinerilor Bibliotecari. Blog de opinii al tinerilor de la Biblioteca Naţională

  27. Pingback: Imaginea bibliotecarului in societate « Blog de biblioteconomie şi ştiinţa informării

  28. Bibliotecara spune:

    Am ajuns din intamplare sa citesc blogul…si comentariile la articolul despre biblioteci si bibliotecari:). Sunt bibliotecara la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” Baia Mare(www.bibliotecamm.ro).
    Eu mi-am indeplinit visul din copilarie de a fi printre carti si am descoperit ca meseria de bibliotecar presupune mai mult decat a sta pe scaun si a citi :). Desi e prost platita si de cand cu reducerile la bugetari si mai prost platita daca se poate asa ceva, e frumoasa.
    Eu si colegii mei din aceasta biblioteca suntem privilegiati de soarta pentru ca avem un sediu frumos si modern, un fond de carte bogat si actualizat in concordanta cu interesele cititori si putem oferi servicii de calitate numerosilor utilizatori care ne trec pragul zilnic.
    Deci da nu prea poti trai dintr-un salar de bibliotecar dar sunt unii (ca mine) care considera ca meseria de bibliotecar si a face ce-ti place in viata conteaza mai mult decat remuneratia financiara.

  29. camelia spune:

    Am descoperit cam tarziu ceeace ai scric aici.Eu sunt bibliotecara intr-un orasel din Teleorman.Poate parea ridicol la ora asta sa spun ca imi iubesc meseria si ca nu am nici un fel de asteptari financiare.Dar imi place ……….Poate ca sunt o fire prea romantica si astept ca si bibliotecile romanesti sa aiba insemnatatea pe care o au suratele lor europene.Ce parere aveti de faptul ca in tarile nodice 90%din populatie sunt utilizatori de bibliotca? Și nu toti biblotecarii au 20kg mai mult datorita statului pe scaun…În ziua de azi chiar nu ar mai trbui sa avem timp sa stam pa scaun.Colegii mei stiu ce spun.
    Nu mi te pot imagina bibliotecar Dane,desi eu pot spune cu mana pe inima ca ai avut de pierdut…

  30. Nina Munteanu,Basarabia spune:

    Mi-a plăcut Dane articolul tău.L-am citit cu mare interes.Ai perfectă dreptate.Intueşti o nostalgie după nişte timpuri frumoase cu lecturile copilăriei şi adolescenţei,pe care nu le poţi uita,amintiri chiar impuse de regulile unei biblioteci cu o bibliotecară sobră,supărată,grija supremă a căreia era liniştea din jur. Lucrez de 37 de ani bibliotecară şi pot să spun că,bibliotecarul a avut întotdeauna funcţia de a citi şi de a recomanda cărţile cele mai bune de lectura cărora să se bucure cu adevărat cei care apelează la serviciile bibliotecii. Imaginea bibliotecarului de multe ori este profanată de societate,Guvern.Probabil de la imagine ni se trage şi remunerarea, care este la cote valorice nepermise penteru o muncă de intelectual.Bibliotecarii se consideră a fi printre ultimii profesionişti de formaţiune enciclopedică,care trebuie să cunoască câte puţin din orice domeniu pentru a face faţă in faţa utilizatorilor/cititorilor.La facultate noi asa şi am învăţat,pe lângă specialitatea propriu zisă,am învăţat şi istorie,matematică superioară,diferite literaturi,limbi străine,filozofie,psihologie,pedagogie,sociologie ,logică etc.În comună la noi imaginea bibliotecarului e pozitivă,mult depinde de el cum şi-a format imaginea în localitate .
    În privinţa salariului.Am un salariu mizer de 1200 lei,în condiţiile actuale de criză economică şi politică greu de supraveţuit.Deaceia Dane la emisiunea ta din Moldova ,,Da sau Nu!”n-am văzut ca invitat să fie un bibliotecar.Deaceia aştept invitaţia ta,poate la bătrâneţe mă îmbogăţesc şi eu material…Bogăţie spirituală cred eu,că am,acumulând-o pe parcursul vieţii.

  31. Nina Munteanu,Basarabia spune:

    Adres mea de email zaimnina@mail.ru
    adresa de acasă c.Zaim,rn Căuşeni, str.MEminescu 2.

  32. Livia spune:

    exista, da exista biblioteci atat publice cat si private!! Ha, ha, ha … un bibliotecar sta pe scaun si citeste!! cel putin in secolul nostru nu stiu cati bibliotecari stau pe scaune si mai au timp sa citeasca toate cartile preferate!?? (depinde de tipul de biblioteca, eu lucrez intr-o biblioteca dar … di pacate… nu reusesc sa citesc toate cartile care imi plac).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.