Minti luminate (2)

 

       Am stat cu ei de vorba vreo 2 ore pe o terasa…Despre toate, de la televiziune la Hollywood pentru ca ei le cunosc pe ambele foarte bine. Doi tineri la vreo 30 de ani, imbracati sport, dar sportul scump, Ralph Lauren, fiecare cu masina lui, Range Rover dar fara nicio  fita, cu bunul simt al omului care munceste pentru banii lui. Si banii pe care ei ii cistiga nu sunt putini deloc…

       Fac animatie pe calculator pentru Warner Bros, Tristar, au lucrat la grafica finalei Superbowl de pe NBC fiind totodata si co-realizatorii a doua din cele 70 de reclamele difuzate de NBC in timpul finalei. Fac naveta intre continente pentru ca lucreaza mult si pentru canale europene de televiziune de televiziune…

            M-a uimit maturitatea lor, calmul si bunul simt. Nu incercau sa epateze deloc sau sa faca pe grozavii…Stiam de toate realizarile lor din America si Rusia,din Italia ,Spania sau Japonia de la niste prieteni comuni. Despre televizunea de la noi am vorbit citeva minute doar…Ei urmaresc de la distanta , fara sa-i intereseze in vreun fel dar m-a surpins observatia lor…  „La voi televizunea e inca in cautare de baieti si fete frumoase, de manechini”.  Italienii, americanii sau oricare altii nu au obsesia asta,ba chiar si rusii au depasit-o. Stirile si divertismentul de succes sunt prezentate de oameni maturi fie la RTL sau RAI fie la NBC.  Am zimbit amintindu-mi ca la noi toti ai lu’ Bote au emisiuni…N-am aprofundat subiectul…

           Au lucrat anul trecut pentru Mediaset si mi-au spus ca indiferent de bani nu s-ar mai intoarce acolo…Mi-au povestit apoi de ce. La 30 de ani isi permiteau sa refuze banii Mediasetului…Vreo 10 minute am povestit despre Pacino, au lucrat cu el in vreo doua proiecte dar povesteau despre relatia lor profesionala fara pic de aroganta, cu normalitate.

           In Los Angeles firma lor are 78 de angajati, de la nigerieni la rusi, toti experti in I.T.  Au rezistat tentatiei Apple vreo citiva ani si acum nu regreta deloc. Erau relaxati si am observat ca telefonul lor suna de mai putine ori decit al meu. „Am invatat sa primim doar telefoane la care merita sa raspunzi, ceilalti nu ne mai suna”.

           M-a bucurat si uimit altceva…Tineau minte emsiunile mele de la TVR de acum 12-13 ani, vag cele de acum…Unul mi-a povestit chiar emisia in care i-am avut invitati pe BUG Mafia, eu o uitasem definitiv…

       Dupa vreo doua ore de ceaiuri si prajituri ne-am luat ramas bun…Vlad si Iura au urcat in Roverurile lor pierzindu-se pe b-dul Stefan cel Mare din Chisnau.  Pe drum mi-am amintit de citiva „destepti” suficenti de pe la noi , angajati  prin televiziuni sau firme de publicitate care i-ar fi privit de sus, cu aroganta, pe cei doi moldoveni…Roverurile lor nu se mai vedeau…

          Am ajuns acasa si mi-a venit pofta de Pacino…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.