Cea mai grea zi (comentarii)

 

        Inca mai primesc comentarii la postul meu…”Cea mai grea zi…”. Cred ca e postul cu cele mai multe comentarii…   Tocmai ce am primit unul care m-a impresionat…Ii respect dorinta si nu-i voi da numele sau mailul celui care mi-a scris aceste rinduri…

„Cea mai grea zi…A fost o zi de toamna.Ziua in care am intrat in camera tatalui meu.Desi era bolnav de cateva luni,speranta ca se va face bine si ne va creste mari…era si ea mare.Speram si eu asta in fiecare zi.Si am sperat pana in ziua care am intrat din nou in camera lui si l-am auzit cerandu-i mamei ajutorul sa se intoarca pe cealalta parte.Mi-am dat seama ca viata se scurge cu repeziciune din el…si asa a fost.La miezul noptii am auzit-o pe mama plangand…tata nu mai era…si a luat cu el toate povestile cu care ne adormea in fiecare seara.De atunci nimeni nu mi-a mai spus o poveste!Imi este dor …desi au trecut 30 de ani.”

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cea mai grea zi (comentarii)

  1. eLeNa spune:

    Sunt triste toate povestile… 🙁
    …imi pare rau pt tatal tau 🙁

  2. Crocodila spune:

    Cand am citit comentariul asta acum cateva saptamani,m-am gandit sa ma autopropun sa-i citesc cate o poveste,stiu ca nu se va intampla asta,dar e tot ce mi-a venit in minte.

  3. sulfy spune:

    Multi suntem cei care plang dupa batrani nostri , e dureros , mai ales cand treci pe langa fotoliul pe care ii placea sa leneveasca dupa 10 ore de munca seara cand venea acasa

  4. Madalina spune:

    Buna ziua,
    si eu mi-am pierdut tatal si am suferit enorm, am aflat ca nu mai are nicio sansa de ziua mea(ascultand la usa) ca nu voiau sa-mi dea vestea atunci, am suferit ca un caine si am sperat pana in ziua cand a cazut trasnetul si am fost anuntata ca el nu mai era, se dusese si nu mai asteptase o zi sa ajung sa-l vad.
    Niciodata nu om sti sa apreciem persoanele de langa noi si ce inseamna ele intradevar in viata noastra pana nu le pierdem, din pacate.
    Ar trebui sa ne bucuram mai mult de toate clipele in care suntem alaturi de cei pe care ii iubim si sa nu ne fie teama sa le-o spunem si mai ales sa le-o aratam de cate ori simtim sau avem ocazia…
    Va pup!

  5. Bianca spune:

    Foarte frumos ai scris!In doar cateva cuvinte,ai reusit sa transmiti durerea si suferinta ta.

  6. anonim spune:

    stiu ce simte…

  7. anonim spune:

    numai ca la mine nu au trecut 30 de ani….ci decat 5 luni..:(..

  8. Angy spune:

    Era un ger cumplit. Ti se lipeau narile, inghetau lacrimile pe obraji. Alergam desculta , faceam carare de lumanari,mi se lipeau talpile de zapada dar nu simteam nimic. Daca tatei nu-i era frig acolo, in sicriu, neacoperit, mie de ce sa-mi fie? Privdu-i ochii albastri de sub pleoapele inchise, am rupt o bucata de hartie de la lumanari si am scris:

    Ce iei din viata asta
    Cand tu pleci?
    Ce iei, ce duci
    Acolo unde ai sa locuiesti
    In veci?

    Nimic din tot ce ai
    Sau ce-ai facut.
    Si nu mai scoti
    Nici un cuvant…
    Devii pamant.

    Cand vii pe lume
    Esti micut
    Ca sa vorbesti
    Sau sa pasesti.
    Cand pleci
    Nu spui nimic.
    Si te duc altii
    Lacrimand,
    La locul sfant.

    Si vei avea la cap
    Doar un simbol
    Si-un trandafir,
    Sau doar un spin
    Adus de vant
    De pe alt mormant.

    Si nu mai ceri nimic…
    Nu mai oferi nimic…
    Doar taci
    Si taci…

    Cine o sa-mi mai deschida poarta cand vin acasa, tata?

  9. any spune:

    Nichifor Crainic
    ——————————————————————————–
    Unde sunt cei care nu mai sunt?

    Intrebat-am vantul, zburatorul
    Bidiviu pe care-alearga norul
    Catre-albastre margini de pământ:
    Unde sunt cei care nu mai sunt?
    Unde sunt cei care nu mai sunt?

    Zis-a vantul: Aripile lor
    Mă doboara nevazute-n zbor.

    Intrebat-am luminata ciocarlie,
    Candela ce legana-n tarie
    Untdelemnul cantecului sfant:
    Unde sunt cei care nu mai sunt?
    Unde sunt cei care nu mai sunt?

    Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
    In lumina celui nepatruns.

    Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
    Oarba care vede-n intuneric
    Tainele necuprinse de cuvant:
    Unde sunt cei care nu mai sunt?
    Unde sunt cei care nu mai sunt?

    Zis-a bufnita: Când va cadea
    Marele-ntuneric, vei vedea.

    Unde sunt cei care nu mai sunt…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.