Sunt prea putini cei care-si mai amintesc asta. Incerc totusi sa le aduc aminte celor care au uitat ziua de 12 martie 1990. L-am cunoscut pe George Serban,unul dintre cei autorii Proclamatiei de la Timisoara.
Unul dintre scopurile documentului a fost condamnarea explicită a Comunismului şi a luptei de clasă promovată de comunism.Atunci,in martie ’90 am fost in piata Operei in Timisoara impreuna cu alti zeci de mii de timisoreni. Cred ca astazi Romania ar fi aratat altfel cu punctul 8 de atunci. De fiecare data cind ajung prin Ungaria,Polonia,Cehia imi amintesc de George Serban. Am convingerea ca eram si noi acolo daca atunci, la 11 martie lucrurile luau directia data de Piata Operei din Timisoara. De fiecare data cind ajung prin satele sarace ale Moldovei sau ale Olteniei imi amintesc de isteria , de agresivitatea sloganului „Nu ne vindem tara”…
Au trecut 20 de ani…Cine-si mai aminteste de Proclamatie? Putini, prea putini. Era o cotitura…Am ratat drumul,atunci…Un poet timisorean, drag mie, Serban Foarta, are un vers …” Ce poti sa faci in 20 de ani, decit copil fiind sa te faci mare”…
Punctul 8 suna asa….
8. Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (…)”.