Inca Timisoara ….

 

    Sunt prea putini cei care-si mai amintesc asta. Incerc totusi sa le aduc aminte celor care au uitat ziua de 12 martie 1990. L-am cunoscut pe George Serban,unul dintre cei autorii Proclamatiei de la Timisoara. 

Unul dintre scopurile documentului a fost condamnarea explicită a Comunismului şi a luptei de clasă promovată de comunism.Atunci,in martie ’90 am fost in piata Operei in Timisoara impreuna cu alti zeci de mii de timisoreni. Cred ca astazi Romania ar fi aratat altfel cu punctul 8 de atunci. De fiecare data cind ajung prin Ungaria,Polonia,Cehia imi amintesc de George Serban. Am convingerea ca eram si noi acolo daca atunci, la 11 martie lucrurile luau directia data de Piata Operei din Timisoara. De fiecare data cind ajung prin satele sarace ale Moldovei sau ale Olteniei imi amintesc de isteria , de agresivitatea sloganului „Nu ne vindem tara”…

       Au trecut 20 de ani…Cine-si mai aminteste de Proclamatie? Putini, prea putini. Era o cotitura…Am ratat drumul,atunci…Un poet timisorean, drag mie, Serban Foarta, are un vers …” Ce poti sa faci in 20 de ani, decit copil fiind sa te faci mare”…

       Punctul 8 suna asa….

        8.  Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (…)”.

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.

13 răspunsuri la Inca Timisoara ….

  1. Pingback: Provocare culturală - Cel care striga in pustie

  2. Mihai spune:

    Din pacate jocurile erau deja facute in Bucuresti…
    In afara de Timisoara, toata tara a fost dusa de nas…
    Cand il vad pe TV imi vine sa vomit,
    [url]http://stirea.files.wordpress.com/2008/12/anicolaeceausescuiliesczvacanta-pentrecuta-in-moldova-1976.jpg[/url]

    Actualul presedinte este la fel de rau ca fostul presedinte, suntem dusi de nas zilnic si nu suntem in stare sa facem ceva.
    Base a facut trafic cu motorina pt Ceausescu si acum e presedintele tarii…
    Sunt deja resemnat, stau si astept sa treaca timpul…

  3. Pingback: Am iubit… « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  4. kiddo spune:

    Wow…atat am reusit sa scriu in 30 de minute..Sunt pur si simplu uimit de acest blog. L-am citit pe nerasuflate de la cap la coada. Mi-e rusine de mine in timp ce recunosc ca te credeam cu totul altfel. Ma bucur nespus ca mi-ai demonstrat contrariul. (nu ca asta te-ar incalzi cu ceva). Esti un OM extraordinar, un reprezentat al omului simplu care se regaseste in fiecare dintre cei care iti citim blogul. Ma declar un fan convins al ideilor si gandurilor expuse de tine aici. Si mai ceva, nu de alta dar sa nu uit, trebuie sa-i multumesc bebelushei Oana ca am ajuns sa-ti citesc blogul. Promit solemn sa-mi petrec mult timp pe aici. Si daca vreodata, prin absurd, vei vrea sa bei o cafea in Timisoara si nu ai cu cine, nu ezita sa ma contactezi (e o invitatie concreta). Mi-ar face o deosebita placere sa-ti fiu partener de small-talk la o cafea in Piata Unirii. Ma inclin.

  5. tasha spune:

    Frumos gestul tau,ne surprinzi mereu cu cate ceva…:)

  6. a girl spune:

    Ai dreptate. Ar trebui sa fim si noi acolo, dar nu suntem. Si-atunci, ce facem? Sa privim cu invidie de fiecare data cand iesim din tara, pe la Cenad, campurile ungurilor, arate, semanate…bibilite…? Sa ne ducem copiii la gradina zoologica din Budapesta, pentru la cea din Timisoara nu ai ce face juma’ de ora ? Sa ne crape obrazul de rusine cand in orasele din Ungaria exista urmatorul mesaj, exclusiv in limba romana:” Strada nu e cosul tau de gunoi !!!” ?
    Exemplele pot continua cu intamplari din alte tari. Ramane o singura intrebare: noi… ce facem ?

  7. timisoaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, banaaaattttt, violaaaaaaaaaaaaa!!!!!!

  8. Cantamn cantecul cat ne tineau puterile,eram copii,dar asta cantam.Acum ceva vreme am regasit cantecul pe „un caiet de cantece” vechi.
    Imi place versul,am sa caut si poezia.Multumesc.

  9. mari spune:

    daca locuiesti in timisoara nu ai cum sa nu sti.pana si primaria isi face datoria si reaminteste…
    imi place aici ca invat ceva nou de fiecare data…

  10. reactoru' spune:

    Asa e , o parte din sloganul „nu ne vindem tara ” e adevarat , in sensul ca nu au vandut-o , au demolat-o bucata cu bucata , fabrica cu fabrica si au construit locuinte. Locuinte care acum sunt executate silit de banci pentru ca nu au oamenii cu ce sa-si plateasca ratele.Pentru ca nu mai muncesc , ca fabrica la care au muncit tocmai a fost demolata.Si vin politicienii doldora de bani si neafectati de criza si le cumpara pe 2 lei…

  11. a girl spune:

    @mari

    in ceea ce te priveste, am o dilema. comentariul tau este un raspuns la intrebarea mea? „noi…ce facem?” daca da, sa-ti explic. intrebarea e retorica. prin urmare, nu ma asteptam la un raspuns concret. comentariul meu este stric legat doar de un pasaj din postare.

    dan spune : „Am convingerea ca eram si noi acolo daca atunci, la 11 martie lucrurile luau directia data de Piata Operei din Timisoara.”

    eu comentez: „Ai dreptate. Ar trebui sa fim si noi acolo, dar nu suntem.”

    dan spune : „De fiecare data cind ajung prin satele sarace ale Moldovei sau ale Olteniei imi amintesc de isteria , de agresivitatea sloganului “Nu ne vindem tara”…”

    Am preluat sloganul: „Nu ne vindem tara…” (aici vine comentariul meu), dar „privim cu invidie,…. ne ducem copiii la Budapesta,…ne crapa obrazul….bla, bla, bla. ” Asa imi exprim eu ingrijorarea fata de balacareala fara de sfarsit a societatii romanesti. Acum, ai inteles?

  12. Ema spune:

    IOAN MORARU, laureat al Premilui Nobel

    DIN PACATE, CU TOTII AM FOST CONTEMPORANI CU UN MARE ROMAN, FARA MACAR SA FI AUZIT DE EL!…

    Oare stiati ca Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din anul 1985, a fost singurul român care a câştigat un Nobel pentru ţara sa, traind aici, aproape in anonimat, toata viata ?

    În 1985 românii trăiau în deşănţata megalomanie a epocii de aur impuse de regimul Ceauşescu. Deşi în ţară sărăcia era lucie, aspiraţiile lui Nicolae Ceauşescu nu ţineau deloc cont de această stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartelă, a întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei căldurii din apartamente, Ceauşescu spera în acea perioadă să obţină nici mai mult nici mai puţin decât Premiul Nobel pentru Pace… Se făcuseră toate demersurile în acest sens. În acest context, decernarea acestui premiu era aşteptată cu mare interes de clasa consucătoare. Şi, surpriză! România câştigă, într-adevăr, Premiul Nobel ! Şi încă o surpriză: nicidecum pentru Nicolae Ceauşescu!….

    În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaţiei „International Physicians for the Prevention of Nuclear War” (în traducere, „Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear”). Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român! Nu era un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Numele său este IOAN MORARU (foto) şi, spre jena naţiunii noastre uneori nerecunoscătoare, a rămas încă (şi astăzi, după eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrioţii săi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând ierta şi trece cu vederea că alt român „i-a furat premiul lui Ceauşescu..” Câţi ati auzit de el?

    Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat, a murit în 1989, doar cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat să rămână în conştiinţa studenţilor săi şi a colegilor cu care şi-a împărţit pasiunea pentru medicină…. Domnia sa a continuat munca de cercetare începută de Victor Babeş în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologică din Bucureşti, în acest loc unul din amfiteatre purtându-i acum numele.

    Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împărţit cu doi colegi: un rus şi un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS şi Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a ştiut nimic în ţara sa în acel an, ceilalţi doi fiind, evident, ovaţionaţi de compatrioţi. Cei trei se cunoşteau din anii ’60 şi, numai LA INITIATIVA LUI MORARU, ei au decis să înfiinţeze o Organizaţie mondială pentru prevenirea războiului nuclear. Cu atât mai mare este meritul acestui savant român, ajuns la conducerea acestei Organizaţii, în condiţiile în care el nu a reuşit în România de atunci să înfiinţeze o filială a acesteia şi la Bucureşti, deşi încercase aşa ceva.

    Ioan Moraru s-a născut în 1927, La Dârlos, lângă Mediaş, cei de aici fiind printre puţinii români care ştiu că un sătean de-al lor a luat marele Premiu Nobel. Ce păcat! De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a născut şi a trăit în România. Ceilalţi laureaţi: George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, născut în România, specialist în biologia celulară, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, supravieţuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace în 1986.. Herta Muller, născută în Banat, a câştigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literatură pentru Germania .

  13. Papadia spune:

    buna dane,
    tocmai ti-am descoperit blogul…
    m-ai impresionat in mod placut. esti un om extraordinar!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.