Un veac de celebritate…

 

    La intoarcere spre Bucuresti,din Chisinau, am vazut un individ cu fata de luptator sumo,cu ceafa mare,groasa,cu o haina de piele de pe vremea lui Brejnev…Mi-a facut o impresie (proasta) si gata. In avion s-a asezat linga mine.A inceput sa citeasca …Marquez. Dupa vreo 10 minute am inceput sa vorbim pe tema asta. Am tinut-o tot intr-o vorba pina la Otopeni.Era profesor de fizica si venise intr-un schimb de experienta din Kiev. Prima impresie e uneori gresita…

    Cit despre Marquez…. Imi place , e adevarat nu in mod deosebit si trebuie sa recunosc ca nu i-am citit multe carti…”Un veac de singuratate” insa m-a bucurat, intristat, mirat…mi-a stirnit reactii. Nu asta e meritul artei? Sa stirneasca reactii? Macondo…

          La Marquez insa m-a impresionat viata,viata lui. Prieten cu Guevara, mutat apoi in polul opus la New-York, negociator de pace, amenintat de CIA o adevarat poveste. Sigur vor aparea filme despre tumultoasa-i viata…

          Acum citiva ani  a fost depistat cu cancer limfatic. In 2008 ziarele din Mexic au scris ca e in agonie. In 2009 o publicatie din Columbia i-a scris necrologul declarindu-l mort. Marquez inca traieste. Are 83 de ani…Dupa ce a aflat care-i este boala s-a retras definitiv din viata publica…A facut-o printr-o scrisoare care a facut deja inconjurul planetei, o planeta care-l va pune alaturi de Shakespere, Tolstoi sau Voltaire…Scrisoarea lui de ramas bun e tulburatoare…Cititi-o sau recititi-o…

 

  

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune „te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

       

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Un veac de celebritate…

  1. mihai spune:

    nu judeca un om,dupa aperente 😀

  2. Diana O spune:

    Impresionanta intradevar scrisoarea..te pune putin pe gânduri si te face sa te intrebi câte din lucrurile esentiale pt cei din jur ai făcut azi sau in fiecare zi..te face sa te gandesti de 2 ori inainte sa spui niste cuvinte doar asa. O zi buna,ciao

  3. Aliceea spune:

    Foarte frumos! Nu stiam de existenta acestei scrisori:(.Iti multumesc.Am mai aflat ceva de la tine…mereu aflu cate ceva nou.

  4. Monica spune:

    cuvintele lui Marquez te fac sa reflectezi…uneori avem tendinta sa privim in mod superficial lucruri marunte,lucruri banale dar care in realitate sunt importante…ar trebui sa nu uitam sa ii multumim in fiecare zi lui Dumnezeu chiar si pentru faptul ca traim…ca suntem in viata si sa profitam de orice clipa,ora,zi pentru a ne exprima sentimentele fata de cei dragi noua pana nu e prea tarziu. Dan,cum a fost la Chisinau??

  5. Luiza spune:

    În momentul în care citeşti asemenea rânduri îţi dai seama cât de mic eşti, cât de puţin însemni pentru lume sau doar pentru cei din jur. Realizezi că ai trăit până acum fără să conştientizezi că un minut în care ai zis ce ai gândit cu adevărat poate să conteze mai mult decât o zi în care ai vorbit cu cuvintele altora; faptul că o persoană ştie că o iubeşti nu e îndeajuns, cel puţin nu ar trebui să fie îndeajuns pentru tine. La urma urmei trebuie să fii împăcat cu tine însuţi. Dar e cam greu…
    Regretele se adună inconştient, iar în momentul în care am citit scrisoarea mi-am dat seama cât regret faptul că nu am urmat multe din sfaturile de mai sus. Deocamdată. Mai am o speranţă pentru că, nu-i aşa, „întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine”. 🙂

  6. Pingback: Iubirea naşte legende « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  7. viki spune:

    Am mai citit o data scrisoarea aceasta si mi-au dat lacrimile. Acum am citit-o aici si sentimentul a fost acelasi. Scrisoarea asta cuprinde atatea adevaruri, atatea sfaturi pe care ar trebui sa le urmam, nu pentru ca sunt spuse de catre un nume important in literatura, ci pentru ca apartin unui om care stie ca se apropie de final. Nu avem certitudinea zilei de maine, dar exista „astazi” cand putem sa urmam sfaturile din scrisoarea de mai sus, cand putem face lucrurile sa fie mai bune, mai frumoase, cand putem fi alaturi de cei dragi. Ar trebui sa-l folosim pe „astazi” deoarece „maine” poate fi prea tarziu…. si prea dureros. Va spun lucrul acesta din experienta.

  8. Ema spune:

    13 ganduri despre viata de Gabriel Garcia Marquez:

    http://www.youtube.com/watch?v=17b0vb9w_0k&feature=related

  9. tasha spune:

    Impresionante randurile…ultimele randuri ar trebui sa ne puna pe ganduri,uneori uitam si cand ei dispar ,abia atunci ne dam seama ca ar mai fi fost multe de spus…de ce oare ne zgarcim cu vorbele?:(

  10. adrianna spune:

    fara cuvinte…daca am reflecta cu totii la radurile acestei scrisori,cu siguranta am avea mult de castigat si am fi mai fericiti…am fi mai fericiti daca nu ne-ar fi teama de gandurile si de sentimentele noastre.

  11. Crocodila spune:

    Dan tu pentru mine ai devenit un fel de ‘stiati ca..’,in fiecare zi verific blogul tau pentru ca stiu sigur ca voi mai afla ceva :).Mi-esti tare drag.

  12. funnygirl_amy spune:

    Impresionante cu adevarat.Ar trebui intotdeauna traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima si sa nu ne planuim noi destinul caci el nu e in mainile noastre.Dumnezeu se amuza cel mai tare atunci cand noi ne facem planuri.

  13. Cristina spune:

    Dane, te descopar mai mult si mai mult pe zi ce trece…. Invat multe de la tine, sper sa ma ajute si pe mine cindva in viitoarea cariera…. Esti un model pt mine… Sa stii ca Republica Moldova te IUBESTE si te apreciaza mult pt tot ceea ce esti… Imi esti foarte drag…. :)…

  14. mihai spune:

    pff, nu-mi place sa fiu gica contra dar se pare ca NU E poezia lui marquez!!!!
    http://www.museumofhoaxes.com/marquez.html

  15. babbytes spune:

    Am crezut mereu ca este mai important sa-i arati unui om cat de mult il iubesti decat sa-i spui in fiecare zi… ca sentimentele se oglindesc in actiuni si ca cei pe care ii iubesti stiu asta pentru ca le-o arati. Zilnic! Si totusi… daca isi doresc sa te auda spunand acele cuvinte…? Daca persoana care inseamna intreaga lume pentru tine dispare intr-o zi si tu ramai cu regretul ca nu i-ai spus „te iubesc”, „mi-e dor de tine”…?
    Ingrozitor text… al unui om care isi impartaseste experienta dar care stie (cred eu) ca nimeni nu o sa-l asculte. Pentru ca nu cred ca eu, desi am citi scrisoarea sa, desi sunt de acord cu ea, o sa-i spun vreodata iubitului meu „te iubesc” dupa ce am avut o cearta ingrozitoare cu el. Si nu o sa-i spun poate pentru ca as fi prea preocupata sa il acuz pe el pentru toate lucrurile rele din viata mea, poate pentru ca mi-ar fi teama ca ar suna … deplasat, poate de teama ca ar arunaca cu primul lucru care i-ar cadea in mana dupa mine :D… „Imi pare rau” s-a mai intamplat sa-i spun… dar uneori orgoliul e mai mare decat ar trebui…
    P.S @ funnygirl_amy: Mi-a placut „Dumnezeu se amuza cel mai tare cand noi ne facem planuri”!!! Pot sa te citez…? 😛

  16. mihai spune:

    nu-mi place sa fiu gica contra dar se pare ca nu e scrisa de marquez
    http://www.museumofhoaxes.com/marquez.html

  17. flavius spune:

    salut..cum ti s-a parut chisinaul..? mii de scuze ca pun aceasta intrebare acu dar abia acu am ajuns si eu la bucuresti. am fost si eu la fabrica de staruri.te-am vazut acolo la repetie vineri.. !am montat luminile dupa scena 🙂

  18. reactoru' spune:

    Un gand frumos ca un martisor pentru toate vizitatoarele blogului tau . La multi ani !

  19. Alexandra spune:

    WOW foarte misto ce scrie aici.
    Imi place mult.

  20. Cuvintele sunt de prisos…totul a fost spus deja…

  21. Maria spune:

    Bla bla bla..
    Of…asa o fi, dar mie mi se pare exagerat!

  22. dana spune:

    Am citit pe nerasuflate tot ce ai postat pana acum…frumos,foarte frumos…m-au ravasit putin articolele tale , trebuie sa recunosc…suflet sensibil, reusesti sa transmiti din trairile tale..iar asta conteaza mai mult decat toate calitatile din lume…

  23. adrianna spune:

    dan,sa ai parte de o primavara frumoasa alaturi de fetele tale!

  24. Maria,nu este nimic exagerat…ma intreb ce inseamna pentru tine neexagerat?daca asta e exagerat,oare ce este neexagerat?

  25. Madalina spune:

    Buna ziua Primavara!
    Frumos-f. frumos ce scrii mereu!!!
    Cred ca nu ne doare gura sa spunem „te iubesc” sau sa zambim(chiar daca zambim amar) cand ne e greu sau sa spunem „imi pare rau” cand putem sa o facem, deoarece ne va durea gura(dar in zadar) cand nu vom mai avea cui sa spunem aceste lucruri, cand pierdem persoane importante in viata noastra. Si atunci, deabia atunci ne dam seama ca nu am spus ce trebuia cand am avut ocazia, ca nu am aratat celor de langa noi ca ne pasa!

  26. Maya spune:

    Scrisoarea imi aminteste de Florin Piersic-senior, care a citit-o cu binecunoscutu-i talent la o televiziune intr-o amisiune culturala cu cativa ani in urma, atunci am plans…iar acum m-ai rascolit amintindu-mi de ea!

  27. Ella spune:

    Cu scrisoarea asta Dan.. m-ai facut sa ma gandesc de 2 ori la ce sa imi doresc de acum incolo… si in afara de asta…. citind zi de zi aproape blogul tau, invat defapt ca inca nu stiu nimic. Sincer esti un om cred ca mai mult decat placut sa stai de vb cu el. Ai multe de povestit vad, imi place modul tau impresionat cu care povesteti, astfel incat ma captezi in fiecare subiect, desi n`am avut pana atunci curiozitatea sa-i aflu istoria. Mi-ar placea sa te cunosc, sa ma mandresc ca de la tine cunosc fiecare istorie a fiecarui lucru pe care il cunosti! 🙂

  28. Mirela TM spune:

    Cateva zile nu mi-a mers netul, si abia asteptam sa vad ce ai mai postat. Frumos!!!!!! Urmatoarea carte pe care o voi citi va fi „Un veac de singuratate”. Recunosc ca nu am citit nimic de Marquez, dar din „scrisoarea” lui imi dau seama ca este un om intelept. Ma bucur ca aici mereu aflu cate ceva frumos, nou, folositor.

  29. Zdeto spune:

    Am gasit textul asta pe net, scris in romaneste, si m-a impresionat. In 15 minute, cat am sapat mai departe pentru a-i afla originile, am descoperit ca i-a fost atribuit lui Marquez, si apoi am aflat ca de fapt este vorba de „La Marioneta” scrisa de un ventriloc mexican pe nume Johnny Welch. http://elshowdejohnnywelch.com/lamarioneta.html

    Partea a doua, de la „Spune intotdeauna ce simti…” e a lui Marquez.
    Nu contest frumusetea cuvintelor acestui text, dar ma amuza cat de usor oamenii preiau ceva… si dau mai departe, fara a avea un minim de curiozitate in ce priveste originea lucrurilor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.