\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De putine ori am intilnit-o…Cred ca de vreo 2-3 ori…Ieri i-am ascultat discul de colinde…<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prima data cind am vazut-o eram pe o scena, am prezentat-o\u00a0 la un festival de Jazz la Timisoara si am retinut-o doar pentru ca era altfel decit toti ceilalti participanti, avea ceva ce te facea sa o urmaresti.\u00a0 Nu sunt un mare consumator de jazz si-mi amintesc ca dupa prezentarea artistilor fugeam in culise la o vorba cu prietenii. Recitalul ei a fost singurul pe care l-am urmarit, recunosc, nu datorita muzicii de jazz cit mai ales a felului prin care stia sa umple scena… Dansa, radea, cinta, schimba palarii, destul cat sa raman gura-casca eu, un novice intr-ale jazzului…<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ultima data am vazut-o pe un platou de televiziune… Filmam „O seara de vis”, un show pe care-l prezentam cu Mihaela Radulescu.\u00a0 Era un format-eveniment, in perioada Pastelui si faceam o multime de bucurii, surprize, cadouri invitatilor. Un caz tulburator era al unei\u00a0tinere invatatoare\u00a0de vreo 20 de ani, absolventa de liceu Pedagogic, care se incapatana sa\u00a0\u00a0predea la o scoala\u00a0dintr-un sat din varf de munte. Surprinzator era faptul ca fata era dintr-o familie instarita din oras deci preda la scoala din\u00a0satul uitat de lume\u00a0din pura pasiune. Avea o clasa de 15 pitici, toti topiti dupa ea, si un sat intreg care o diviniza… Satul NU avea curent !!! In sec 21 un sat din Romania era total lipsit de curent. In emisiune i-am adus pe toti, invatatoare, pitici, sateni…La final le-am oferit sponzorizare pentru racordarea la curent a intregului sat…<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A urmarit toata povestea din culise… Dupa acest moment, urma sa cinte… Avea o mirare mare in ochi, era vizibil emotionata. „Chiar ii ajutati pe oamenii astia?”. A cintat si din nou m-a uimit… De data asta si prin muzica, nu mai era jazz, avea un hit comercial difuzat pe toate radiourile… Dar fireste, si-a pastrat obiceiul…Fatza mare, zimbitoare, o rochie colorata, o palarie in forma de ciorchine de banane… Exact ca prima data, atunci la jazzul de la Timisoara, cind m-a cucerit cu prezenta ei…<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Uneori joc baschet cu citiva prieteni, saptamanal inchiriem o sala si aruncam la cos… Intr-o seara de baschet a venit si Tom Boxer… Ne-am amintit de ea. \u00a0Au cantat impreuna… Intr-o alta seara, la Bacau, prezentam premiile industriei muzicale si in piata orasului erau adunati peste 10.000 de oameni… Mi-a venit asa, pur si simplu, sa le reamintesc de ea… Au tacut 1 minut. Toti ! Apoi au aplaudat…\u00a0Am rostit aceleasi vorbe la interval de citiva ani.\u00a0Atunci, candva , la Timisoara la un\u00a0festival de jazz, si acum, peste ani, la Bacau. Atunci cu ea pe scena… Acum, doar eu… vorbele insa erau aceleasi…” Dati-i aplauze…Anca Parghel ”<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0 Ascultati colindul Ancai…Un Feliz care merita ascultat<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De putine ori am intilnit-o…Cred ca de vreo 2-3 ori…Ieri i-am ascultat discul de colinde… \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prima data cind am vazut-o eram pe o scena, am prezentat-o\u00a0 la un festival de Jazz la Timisoara si am retinut-o … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti