\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mi-e rusine …\u00a0 Ca nu l-am mai sunat deloc in ultima vreme…Ca am scris despre el in cartea mea dar ca n-am apucat sa i-o dau…Ca am uitat lungile\u00a0ore \u00a0in care stateam impreuna de vorba si in care credeam intr-o altfel de Romanie…Ca inca ii dau „buna ziua” unui fost securist din Timisoara care mi-a sugerat prin „93 ca daca vreau sa-mi pastrez locul de munca sa nu-i mai difuzez muzica la radio…Dar mai ales mi-e atit de rusine ca am aflat despre moartea lui de la televizor.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Am fost golan cindva.\u00a0Am fost prietenul din Timisoara a lui\u00a0\u00a0Cristian Paturca\u2026Cindva…Paturca vine din cealalta viata a mea…<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Prin 92-93 faceam emisuni la radio Timisoara. Nimeni, niciunde nu difuza imnurile golanilor,posturile particulare inca nu aparusera si posturile publice erau incremenite\u2026Primeam zeci de scrisori de incurajare , deschideam si inchideam programele mele cu Paturca sau Vali Sterian\u2026 Intr-o zi, la telefon, l-am intrebat pe Sterian daca il cunoaste pe Paturca\u2026Mi-a dat imediat numarul lui. A doua zi intram pentru prima data in direct cu el\u2026imi amintesc ca dupa emisiunea aceea am primit zeci de telefoane, unele de felicitare, altele de amenintare\u2026Era prima data cind golanul Paturca vorbea in direct la radioul public\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0 Mai apoi ne-am intilnit in Timisoara. Era un paradox, muzica lui era cunoscuta peste tot, in toata tara, pe cit de multi il iubeau unii pe atit de multi l-ar fi sfisiat altii. Si totusi nimeni nu-I cunostea chipul. Era un baiat slabut,\u00a0 pletos, imbracat mereu cu o geaca de blugi si intodeauna cu chitara dupa el\u2026Era un paradox al cenzurii de atunci, toata lumea-I cunostea melodiile, nimeni nu-I cunostea chipul. Daca stau bine sa ma gindesc, Paturca a fost ultimul \u201cbeneficiar\u201d al cenzurii. Astazi e de negindit un asemenea oximoron. Pe cit de cunoscut pe\u00a0 atit de anonim\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Ne-am imprietenit. De cite ori venea in Timisoara statea la mine. Palavrageam ore in sir. Mi-l amintesc povestindu-I lui George Serban, unul din initiatorii proclamatiei de la Timisoara, cum va arata discul golanilor. Cu punctual 8 al Proclamatiei pe coperta.\u00a0 In Timisoara avea o admiratoare care-I sorbea melodiile si care-I facea placinte si prajituri din Banat. Bunica mea. Ori de cite ori vorbeam la telefon ma intreba de ea\u2026Intr-o zi am plecat impreuna la un bal studentesc la Resita. El urma sa cinte , eu sa prezint spectacolul. Am plecat cu Dacia mea, din Timisoara si tot drumul am mincat croafne si scoverzi , (placinte si gogosi) facute de bunica. La Resita, primele minute din spectacol Cristi n-a cintat deloc. Balul se tinea in amfiteatrul facultatii, plin ochi si studentii ii cintau melodiile. Vreo 2000 de studentii, in picioare \u2026Mai bine haimana decit tradator\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Apoi\u2026a urmat o lunga despartire de Cristi…Nici azi nu-I gasesc explicatia. Vorbeam tot mai rar chiar daca intre timp au aparut telefoanele mobile. Nu ne-am mai vazut deloc chiar daca intre timp ma mutasem in Bucuresti\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Tin minte vorbele lui vali Sterian cind i-am cerut numarul de telefon al lui Paturca..\u201dInsista pina-ti raspunde..Doarme mult,pina tirziu\u2026\u201d\u2026Adeseori imi vine sa pun mina pe telefon si sa sun\u2026Sa insist mult pina raspunde\u2026Mereu gasesc altvceva mai bun\u00a0 de facut. Mereu uit\u2026Cindva ,nepotii mei vor invata la scoala despre Piata Universitatii\u2026\u201dO gasca mare de golani ce au alungat sclavia\u201d\u2026Nici macar n-am apucat sa-I spun ca n-o sa mai mincam vreodata croafne si scoverzi facute de bunica\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Mi-o amintesc pe bunica spunindu-mi…”Ti-o vinit prietenu’ Cristi, aduc crofnele?” …Bunica, acum a venit Cristi la tine…Fa-i niste crofne…
\n