M-am \u201csmsuit\u201d scurt aseara cu Mihaela. Ea a fost primul meu contact cu Bucurestiul cu multi ani de zile in urma. Am povestit-o si eu si si-a amintit si ea…La vreo 13 ani de la momentul ala am rugat-o sa-mi scrie citeva rinduri. A facut-o\u2026Pe Stefan il cunosc de mai bine de 15 ani. L-am rugat sa-mi deseneze citeva chipuri. A facut-o\u2026Sunt doi oameni dragi mie carora habar n-am cum sa le multumesc. E onoare ca au venit alaturi de mine intr-o carte\u2026Mihaela Radulescu si Stefan Popa Popa\u2019s\u2026Cartea cred ca a aparut d\u00e9j\u00e0 prin librarii\u2026Simbata\u00a0 o voi lansa si la Bookfest, la Romexpo. Va fi si Popa\u2019s acolo!!! Am o stinjeneala cind vine vorba de faptul ca eu am scris o \u00a0carte\u2026E mult spus carte, sunt amitiri, intimplari adunate pe citeva pagini\u2026Va imparatsesc una din ele, cuprinsa in paginile adunate in carte\u2026<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mai bine haimana\u2026<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Il cunosc bine pe Cristian Paturca\u2026 Cunpsc mai bine omul deciy fenomenul care l-a facut celebru,Piata Universitatii\u00a0\u00a0 . Atunci muzica lui va insoti amintirile golanilor. Mai bine haimana decit tradator,mai bine holigan decit dictator.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prin 92-93 faceam emisuni la radio Timisoara. Nimeni, niciunde nu difuza imnurile golanilor,posturile particulare inca nu aparusera si posturile publice erau incremenite\u2026Primeam zeci de scrisori de incurajare , deschideam si inchideam programele mele cu Paturca sau Vali Sterian\u2026Intr-o zi, la telefon, l-am intrebat pe Sterian daca il cunoaste pe Paturca\u2026Mi-a dat imediat numarul lui. A doua zi intram pentru prima data in direct cu el\u2026imi amintesc ca dupa emisiunea aceea am primit zeci de telefoane, unele de felicitare, altele de amenintare\u2026Era prima data cind golanul Paturca vorbea in direct la radioul public\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mai apoi ne-am intilnit in Timisoara. Era un paradox, muzica lui era cunoscuta peste tot, in toata tara, pe cit de multi il iubeau unii pe atit de multi l-ar fi sfisiat altii. Si totusi nimeni nu-I cunostea chipul. Era un baiat slabut,\u00a0 pletos, imbracat mereu cu o geaca de blugi si intodeauna cu chitara dupa el\u2026Era un paradox al cenzurii de atunci, toata lumea-I cunostea melodiile, nimeni nu-I cunostea chipul. Daca stau bine sa ma gindesc, Paturca a fost ultimul \u201cbeneficiar\u201d al cenzurii. Astazi e de negindit un asemenea oximoron. Pe cit de cunoscut pe\u00a0 atit de anonim\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ne-am imprietenit. De cite ori venea in Timisoara statea la mine. Palavrageam ore in sir. Mi-l amintesc povestindu-I lui George Serban, unul din initiatorii proclamatiei de la Timisoara, cum va arata discul golanilor. Cu punctual 8 al Proclamatiei pe coperta.\u00a0 In Timisoara avea o admiratoare care-I sorbea melodiile si care-I facea placinte si prajituri din Banat. Bunica mea. Ori de cite ori vorbeam la telefon ma intreba de ea\u2026Intr-o zi am plecat impreuna la un bal studentesc la Resita. El urma sa cinte , eu sa prezint spectacolul. Am plecat cu Dacia mea, din Timisoara si tot drumul am mincat croafne si scoverzi , (placinte si gogosi) facute de bunica. La Resita, primele minute din spectacol Cristi n-a cintat deloc. Balul se tinea in amfiteatrul facultatii, plin ochi si studentii ii cintau melodiile. Vreo 2000 de studentii, in picioare \u2026Mai bine haimana decit tradator\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0 Apoi\u2026a urmat o lunga despartire de Cristi…Nici azi nu-I gasesc explicatia. Vorbeam tot mai rar chiar daca intre timp au aparut telefoanele mobile. Nu ne-am mai vazut deloc chiar daca intre timp ma mutasem in Bucuresti\u2026<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0 Tin minte vorbele lui Vali Sterian cind i-am cerut numarul de telefon al lui Paturca..\u201dInsista pina-ti raspunde..Doarme mult,pina tirziu\u2026\u201d\u2026Adeseori imi vine sa pun mina pe telefon si sa sun\u2026Sa insist mult pina raspunde\u2026Mereu gasesc altvceva mai bun\u00a0 de facut. Mereu uit\u2026Cindva ,nepotii mei vor invata la scoala despre Piata Universitatii\u2026\u201dO gasca mare de golani ce au alungat sclavia\u201d\u2026Nici macar n-am apucat sa-I spun ca n-o sa mai mincam vreodata croafne si scoverzi facute de bunica\u2026”<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asta e fragmentul din carte…Ma gindeam privind de dimineata posturile de stiri ca poate azi Romania ar fi aratat altfel daca atunci, ei, ar fi cistigat. Atunci golanii au pierdut. Dar daca era invers????…
\n