\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M-a provocat un comentariu…Sa-mi amintesc cea mai grea zi…si cum am trecut peste ea…O sa incerc daca-mi promiteti ca-mi dati in comentarii alte povesti, si alte sfaturi despre cum ati trecut peste ele…Deci…<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0Pregateam un nou format de televiziune pentru Antena 1, se numea Secret Talent… Cu o saptamina inaintea premierei, in weekend am fost acasa, la Timisoara. Bunica avea 80 de ani si tocmai o internasera in spital…Simteam nevoia sa o revad, bunica m-a crescut\u00a0 ba chiar am crescut linga ea pina cind am plecat spre Bucuresti…Cind plecam din Timisoara, in ultima vreme, avea un fel al ei de a ma privi, ca si cind m-ar privi ultima data. Vorbeam zilnic la telefon, matur fiind ma dadacea si avea o vorba cu care incheia orice discutie…\u201dlas ca-i bine tuca-te bunica\u201d…In Banat oamenii se tuca nu se pupa…Weekendul ala mi l-am petrecut intre schimburile de sms-uri cu cei din echipa de productie si schimburile de priviri cu bunica. Era in spital, slabita dar cu aceiasi incredere, cu aceleasi vorbe, \u201elas ca-i bine\u201d…Am plecat spre casa si am ajuns in Bucuresti duminica seara…Marti si miercuri urma sa filmez…Cind suna,priveam de fiecare data speriat telefonul, asteptam parca un semn…Semnul a venit, luni seara…A fost una din cele mai grele cumpene din viata mea…Trebuia sa aleg…Intre a pune o echipa intreaga in imposibilitatea de a continua un show pe care l-am pregatit de citeva luni sau intre a ajunge in Timisoara, la bunica…A fost ziua in care am simtit, din nou\u00a0 ca familia e singura care-ti sta in preajma…S-au ocupat de tot, acolo,acasa…Am ajuns la timp ca sa merg cu bunica spre odihna dar am pierdut ore bune in care ii puteam veghea somnul. Au fost cele mai grele ore de filmare…A fost cea mai grea filmare din viata mea…Am terminat filmarile tirziu, in noapte si aveam un tren spre Timisoara…Mi-a stat atunci aproape un prieten…Razvan Popescu…A venit la filmari,imi purta de grija ,eram singur atunci in Bucuresti,Codruta plecase deja spre Timisoara.\u00a0Nu puteam sa nu trec si cu Razvan printr-o intimplare atunci, in orele alea. Dupa filmare m-a dus cu masina la gara unde am ajuns pe ultimele minute. Razvan e \u00a0omul care strica orice atinge, e atehnic si lipsit de practica. Ajungem in gara,in vreo 7 minute pleca trenul,urcam,ajungem in cuseta,Popescu \u00a0ma ajuta la bagaje. Cit sa ma intorc sa-mi pun geanta in plasa de bagaje,adica vreo citeva secunde,face ce face si….blocheaza usa cusetei pe dinauntru. Noi doi,blocati in cuseta in timp ce in difuzoare se auzea…”Trenul accelerat Bucuresti-Timisoara pleaca de la linia…” Asta e Razvan…Am batut in usa,a venit un impegat,a sarit din tren pe ultimile secunde…Nu l-as mai intelege daca s-ar schimba…<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0 Bunica era tare mindra ori de cite ori aparea cite ceva prin ziare despre mine…Tatal lui Razvan,imi amintesc,facea colectie cu articolele in care-i aparea baiatul. Acum citiva ani a fost rindul meu sa stau in prejma lui…Noi inca mai aparem prin ziare…<\/p>\n
\u00a0\u00a0 Bunica era poate singurul meu telespectator care nu rata nicio emisiune, ba chiar le privea mereu si pe cele date in reluare…Intodeauna…Atunci, am filmat prima emisiune din viata mea pe care bunica n-a mai vazut-o…Sau asa am crezut eu pentru ca noaptea, tirziu, dormind am auzit …\u201dLas ca-i bine, tuca-te bunica\u201d…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M-a provocat un comentariu…Sa-mi amintesc cea mai grea zi…si cum am trecut peste ea…O sa incerc daca-mi promiteti ca-mi dati in comentarii alte povesti, si alte sfaturi despre cum ati trecut peste ele…Deci… \u00a0 \u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0Pregateam un nou … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti