\u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am vazut-o ieri pe Sandra Bullock \u00een\u201cThe Blind Side”. Film super misto inspirat din fapte reale, fara rasturnari de situatie, fapt care-i confera si credibilitate. Daca apucati, nu-l ratati, merita…<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0 Mai mult chiar, la „Blind Side” mi-a mijit un inceput de lacrima , emotionant cu adevarat…Am o curiozitate…mai tineti minte cind v-a mijit o lacrima pe obraz privind, ascultind sau citind ceva?<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Eu, chiar si acum, la 38 de ani, daca recitesc, spre pilda,\u00a0Puiul lui Bratescu Voinesti mi se pune un nod in git…Mai tineti minte?…Merita sa o recititi, citeva minute doar si o sa aveti o alta stare, promit…Incercati…<\/p>\n
| \n \nIntr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala \u2014 ca \nvenea de departe, tocmai din Africa \u2014 s-a lasat din zbor intr-un lan \nverde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva \nzile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a \nfacut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece \nploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte \noua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum \nsta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta \nafara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva \nsa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit \nniste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca \npuii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput \nsa umble prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica, \nori cate o lacusta, le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu \ncioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si \nascultatori; se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: \n\u201cPitpalac!\u201d repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit \ntaranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la \nchemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau sub \ncaciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului, numai \nel a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut \nnoroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el: \n\u2014 Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de- \nabia e cat luleaua?! \nCand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. \nEa l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus: \n\u2014 Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa \nfaci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba \nmea, ca poti sa patesti si mai rau. \nSi asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din \nridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care \nse hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau \nde sete, ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, \ncand era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se \npotolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se \nadunau gramada, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. \nIncet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu ajutorul \nmamei lor au inceput sa zboare. Lectiile de zbor se faceau dimineata \nspre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea, si seara in \namurg, caci ziua era primejdios din pricina heretilor, care dadeau \ntarcoale pe deasupra miristii. \nMama lor ii aseza la rand si ii intreba: \u201cGata?\u201d \u201cDa\u201d, raspundeau \nei. \u201cUna, doua, trei!\u201d Si cand zicea \u201ctrei\u201d, frrr! zburau cu totii de la \nmarginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa \nindarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie \nlunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o trece vara. \u201cSi o sa \nzburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul nostru \norase mari si rauri, si marea.\u201d \nIntr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau \nfrumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o caruta venind si oprindu- \nse in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus \ncapetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. \n\u201cNero! inapoi!\u201d s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar \nmama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. \nScaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa \no clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu paman- \ntul, si cu nici un pret sa nu se miste. \n\u2014 Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. \nAti inteles? \nPuii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. \nSe auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in \ncand glasul omului: \n\u2014 Unde fugi? inapoi, Nero! \nFasaitul se apropie \u2014 uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in \nsus, cu ochii tinta inspre ei. \n\u2014 Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai \ndeparte. Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. \nUite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca \no furnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe \nprepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care \no urmareste; vanatorul se departeaza strigand: \u201cInapoi! inapoi!\u201d Nu \npoate trage, de frica sa nu-si impuste cainele; dar prepelita se preface \nasa de bine ca e ranita, incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar \ncand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repede spre \nlastar. \nIn vremea asta puiul<\/strong> al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii \nlui, dupa cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul \nzborului, se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns \nla aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscarea \naripii, osul \u2014 la inceput numai plesnit \u2014 s-a crapat de tot, si puiul<\/strong> a \ncazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea lastarului si \nvazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nu \nface truda de a-l cauta prin lastar. \nAilalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ascultau \nin tacere. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul \nvanatorului strigand \u201cApporte!\u201d Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre \nvanator pe drumeagul lastarului; incet-incet pocnetele si strigatele s-au \npierdut, s-au stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat \ncantecul greierilor; iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre \nCornatel, au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul \nmiristii: \u201cPitpalac! pitpalac!\u201d \nRepede au zburat inspre ea si au gasit-o. Ea i-a numarat: lipsea \nunul. \n\u2014 Unde e nenea? \n\u2014 Nu stim, a zburat. \nAtunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare, \nascultand din toate partile. Din lastar i-a raspuns un glas stins: \u201cPiu! \npiu!\u201d… \nCand l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, a inteles ca era pierdut; \ndar si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznadajduiasca pe el… \nD-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui; se uita cu ochii \nplansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara; iar noaptea, \ncand ailalti adormeau sub aripa mamei, el o intreba cu spaima: \n\u2014 Mama, nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu \nsa-mi arati cetati mari si rauri, si marea? \n\u2014 Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga. \nSi a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea; \nprepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi; dar peste \ncatava vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii \nsi au intors locul; atunci s-a mutat in niste parloage din marginea \nlastarului. \nIn locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate, \na inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. Pe inserate \nse vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri \nde alte pasari calatoare, iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau \nstrigatele cocorilor, mergand toate in aceeasi parte, catre miazazi. \nIn inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa \nin doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul \ntoamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul<\/strong> schilod, care se \nagata de ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita \nfara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine \nnumai unul \u2014 si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, \na zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit striga cu deznadejde: \n\u2014 Nu ma lasati! Nu ma lasati! \nA incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc, \nurmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miazazi. \nPeste trei zile, toata preajma era imbracata in haina alba si rece a \niernii. Dupa o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu \ndansul un ger aprig. \n* \nLa marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta \nzgribulit de frig. \nDupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piro- \nteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii… miriste… \nun caramb de cizma pe care se urca o furnica… aripa calda a mamei. \nSe clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei \nimpreunate ca pentru inchinaciune. \n<\/div>\n<\/td>\n<\/tr>\n \u00a0<\/td>\n<\/tr>\n<\/tbody>\n<\/table>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" | \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am vazut-o ieri pe Sandra Bullock \u00een\u201cThe Blind Side”. Film super misto inspirat din fapte reale, fara rasturnari de situatie, fapt care-i confera si credibilitate. Daca apucati, nu-l ratati, merita… \u00a0\u00a0\u00a0 Mai mult chiar, la „Blind Side” mi-a … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti |