Magia

Toate ziarele dar mai ales TOATE televizunile din Romania vorbesc de cateva zile despre magicieni. Pro-ul si-a desemnat castigator un magician intr-un talent show , urmand intocmai manualul de televizune, pentru ca magia creeaza rumoare, discutii si implicit promovare. Atunci cand si alte televizuni iti preiau subiectul, promovarea gratuita e asigurata. Nu la fel s-ar fi intamplat cu un cantaret sau dansator. Una din legile de baza intr-o filmare a unui moment de iluzionism e ca acel moment sa fie filmat cu o singura camera tv, tocmai pentru a nu da impresia ca totul e asamblat in montaj. Nimeni nu mai tine cont de regula asta …Intodeauna insa magia a creat rumoare si controverse…

Cel mai faimos si controversat ramane HARRY HOUDINI, un evreu ungur, nascut la Budapesta si devenit legenda iluzionismului. Houdini a petrecut ani intregi invatand cum functioneaza mecanismele lacatelor si catuselor. Maestru in deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, era un adevarat show-man, avea un fel aparte de a-si prezenta numerele, multe dintre ele inexplicabile si-n ziua de azi.

Numele lui real a fost Erik Weisz si-n adolescenta a fost fascinat de un mare magician francez, Jean Eugene Houdin. Atit de fascinat incit a adaugat doar un -i numelui…Houdini…

Unul dintre numerele cu care a ramas in legenda este cel in care, pe hipodromul din Londra, a reusit sa faca sa dispara un elefant impreuna cu dresorul sau….

Impresionant este ca , inainte de a muri, i-a promis sotiei sale ca-i va trimite un mesaj de dincolo. 10 ani sotia lui Houdini a organizat sedinte de spiritism sperind intr-o legatura . O zi mai frumoasa pentru disparitia lui definitiva nici ca se putea…Houdini a murit pe 31 oct…de Halloween.. De dincolo, n-a mai dat niciun semn,asa cum i-a promis sotiei…Una din cele mai frumoase povesti de dragoste din toate timpurile este cea dintre Houdini si sotia sa…10 ani a asteptat un semn de dincolo…

Speranta sotiei lui Houdini e considerata de multi una din cele mai frumoase declaratii de dragoste dincolo de moarte. O moarte in care Erik Weisz n-a prea crezut niciodata…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.