I-am reascultat zilele astea discul de colinde…De putine ori am intilnit-o…Cred ca de vreo 2-3 ori…
Prima data cind am vazut-o eram pe o scena, am prezentat-o la un festival de Jazz la Timisoara si am retinut-o doar pentru ca era altfel decit toti ceilalti participanti, avea ceva ce te facea sa o urmaresti. Nu sunt un mare consumator de jazz si-mi amintesc ca dupa prezentarea artistilor fugeam in culise la o vorba cu prietenii. Recitalul ei a fost singurul pe care l-am urmarit, recunosc, nu datorita muzicii de jazz cit mai ales a felului prin care stia sa umple scena… Dansa, radea, cinta, schimba palarii, destul cat sa raman gura-casca eu, un novice intr-ale jazzului…
Stiu, poate nici un Feliz Navidad nu se compara cu varianta lui Feliciano, din ’70…Feliz Navidad e colindul pe care-l ascult la nesfarsit , de Craciun, acasa, in masina…Sekada, Celine Dion si cati altii nu l-au incercat, fiecare cu bucuria lui…De o vreme, de Craciun ma intorc la Feliz Navid-ul Ancai Parghel…Craciunul e altfel parca…cu palarii schimbate, rasete si dans…