La a doua editie a showului „Academia Vedetelor”, afland ca primul episod a fost un mare succes care a ingenunchiat Pro-ul, am intrat in platoul de televiziune si primul meu impuls a fost sa sterg pe jos cu concurenta, sa ma laud cu proprile audiente…Asa ca discursul meu de inceput era o lauda de sine…Mi-e rusine si acum , amintindu-mi…Lazarov era in regia de emisie si m-a lasat sa-mi fac jocul…Apoi, dupa minute bune, la prima pauza de inregistrare, s-a apropiat de mine si mi-a sugerat ca ar trebui sa reluam inceputul pentru ca cravata imi statea stramb si aratam neingrijit…Am fugit imediat la machiaj, eram inca in perioada in care credeam ca e bine sa arati bine la televizor…M-a insotit la machiaj si pe drum mi-a explicat ca nu e deloc fair-play , ba chiar e marlanesc pentru lumea buna a televizunii sa-ti lovesti adversarii…Mi-a dat citeva exemple si mi-a sugerat ca , reluand momentul de inceput, sa nu-mi mai dau atitia pumni in piept dar mai ales sa nu-mi lovesc adversarii…
Important era insa altceva…Cravata mea n-avea nimic, machiajul era perfect doar ca, oprindu-ma atunci, brusc, a intuit ca m-as fi revoltat , ca nu i-as fi ascultat sfatul, tinar fiind si imbatat de ratingurile uriase…Asa ca m-a lasat sa-mi fac numarul si apoi, mi-a sugerat sa reiau totul sub pretextul ca ceva nu e in regula la tinuta mea…
Au trecut multi ani…Azi ma uit cu amuzament la colegi de brealsa care-si lauda audientele , adeseori marunte si incomensurabile, lovind in ceilalti…In toti anii astia am avut sansa multor formate lider, a multor showuri care au zdrobit orice concurenta dar de fiecare data cand simteam imboldul, poate firesc, al umflarii in pene, aratindu-i cu degetul pe ceilalti, imi aminteam de nodul de cravata pe care Lazarov mi-a sugerat sa mi-l aranjez, candva…
UPDATE- mi-am aranjat nodul cravatei mele imaginare si cand am citit textul lui Iulian Comanescu…http://www.comanescu.ro/