Un om in loden

 

     Prin ’94 sau ’95 l-am intilnit intr-un lift din TVR, de fapt am coborit impreuna citeva etaje…Apoi am mai ramas citeva minute la parter vorbind despre Timisoara, orasul in care si el se nascuse…Il stiam bine de la televizor, cu vocea-i grava si figura mereu serioasa, il stiam bine si din filme cu o atitudine mereu sobra…Inca nu era vremea telefoanelor mobile si n-aveam niciun aparat de fotografiat la mine asa ca am ratat sansa sa facem o poza impreuna…Mi-as fi dorit…

         Astazi cred ca sunt tot mai putini cei care-si amintesc numele lui…Poate tot mai putini cei care mai au timp de „Operatiunea Autobusul” sau „Pe aici nu se trece” sau „Un om in loden” sau „Noi , cei din linia intii” sau…Spre disperarea multora din preajma mea, ma pierd adeseori in filmele romanesti , pe unele le-am vazut de vreo 20-30 de ori, cunosc replici , personajele care apar sau decorurile din spatele actorilor…

        L-am revazut zilele astea in „Un om in loden” ,un soi de thriller romanesc al epocii…Ii stiu replicile, actiunea,finalul….Si mi-am reamintit ca intr-o toamna, cu multi ani in urma, a tras cortina, definitiv…Cita lume isi mai aduce aminte de el? Silviu Stanculescu…

          

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.