Extraordinara initiativa „Noaptea Bibliotecilor”, cu discutii, intilniri si bliblioteci deschise toata noaptea trecuta… Mi-am amintit de biblioteca prapadita din coltul strazii mele din Timisoara. Acum cladirea bibliotecii s-a retrocedat si in cladire e un soi de restaurant ieftin. Nici nu mai stiu daca mai exista biblioteci prin tara asta. Mai exista? Ma intreb cit poate cistiga o bibliotecara azi? Exista biblioteci private? Or fi rentabile?… Cindva asta era visul meu, sa ajung bibliotecar, sa nu fac nimic, doar sa stau pe un scaun si sa citesc carti.
O tin minte pe bibliotecara din colt, o nemtoaica zdravana, tanti Mula (cu ”u” moale) care mereu ne atentiona cind sa aducem cartile inapoi…Ma luam la intrecere cu Plettner Emil, prietenul meu de clasa, tot neamt care termina primul cartea…Emil e prin Munchen acum si tanti Mula avea pe atunci, prin 85-86 vreo 60 de ani….Nu citeam niciodata ce trebuia sa citim, „La Medeleni” sau „Neamul Soimarestilor”, eram blocati in „filme de actiune” de tip Jules Verne , Dumas, Winnetou sau super seria Sven Hassel…Le citeam repede de frica sa nu treaca termenul cind trebuie sa duc cartile inapoi dar si de frica sa nu ma bata Plettner. Mi-e dor de teama aia, de a nu reusi sa citesc o carte in termenul primit…
Zilele trecute am avut imboldul sa cumpar Rahan, l-am revazut la chioscuri . L-am citit de mii de ori pe Rahan, era eroul meu dar Rahanurile mele erau prafuite, rupte ca dupa lungi batalii. Cel din chiosc era curat, colorat frumos in tipla. Nu l-am luat. Era un alt Rahan decit cel al copilariei mele, ce sa fi facut cu el? Era un Rahan-Botezatu…Am descoperit si un Sven Hassel cu un SS-ist pe coperta, dubios de metrosexual. Am vrut sa cumar o editie de „Dupa 20 de ani” dar pe coperta cartii trona un soi de Monica Columbeanu imbracata intr-o rochie eleganta cu muuulte volanase si in spatele ei un macho-muschetar ce o privea voluptos…Ori s-au timpit editorii ori m-am dilit eu…
Teama mi-e ca-n noaptea de ieri, a bibliotecilor, cei mai multi cautau pe net noul model Iphone5…Intr-o lume in care tanti Mula ( cu „u” moale) nu si-ar mai gasi un scaun…