Impacarea

            L-am revazut ieri acasa, in Timisoara si in timp ce vorbeam, mi-am dat seama cit de strimbi totusi suntem…Cind eram adolescent nu ratam niciun concert Pro Musica , habar n-aveam pe atunci ca mai tirziu, cindva, o sa am bucuria sa-l si cunosc…Trecut-au anii in care Timisoara m-a legat de Ilie Stepan…In anii din urma ceva in plus m-a vrajit la Ilie…Impacarea , linistea cu care priveste lumea strimba pe care noi toti (ma includ aici !) o aratam zilnic in ziare , la televizor…Niciodata n-a aruncat cu pietre in mascarada de zi cu zi…Si cit de multi artisti de valoare o fac !

            Cred ca Stepan are dreptate, mascarada trebuie tratata cu indiferenta, cred ca cei mari , cei valorosi gresesc ponegrind-o si dindu-i astfel importanta…Vad artisti „de istorie” care n-au forta sau linistea de a sta deasupra mascaradei, se ciondanesc cu ea dindu-i astfel importanta. E un public pentru fiecare si Ilie Stepan m-a invatat asta…
            Ascultati-l ca sa va dati seama de ce Ilie Stepan e impacat si implinit…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.