Aproape…

          Pe calugarul Veniamin il intilnesc adeseori cind ajung la Cozia , un munte de om intodeauna plin de bucurie…De o bucata de vreme Veniamin urca in munte, nu departe de Cozia, in satul Berislavesti, incercind sa puna stilpi unui lacas pierdut de multi ani. Manastirea Berislavesti a fost ctitorita la 1753 si azi, in 2011  e uitata…I-am promis lui Veniamin ca o sa folosesc blogul asta si nu numai ca lumina sa se reintoarca acolo…

           Daca ajungeti la Cozia urcati pina la Berislavesti, e o alta lume, e o alta liniste.. cautati-l pe Veniamin, o sa va povesteasca multe … Indraznesc chiar sa-i dau si numarul de telefon aici…Incurajarile pentru ce face l-ar ajuta…0744956477…

          Manastirile pierdute in munti sunt impresionante…Poate va amintiti povestirea lui Noica…

          “Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, o mănăstire de maici  a fost ocupată de trupele sovietice biruitoare. Comunistii darimau biserici, ucideau calugari , preoti, copii… Maicile au căutat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor au găsit în altar un bilet pe care stătea scris :
‘Comandantul trupelor care au ocupat mănăstirea vă declară că a lăsat-o neatinsă şi vă cere să vă rugaţi pentru sufletul său’.
De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!



Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.