„Televiziunea – seara de seara romanii sunt condamnati la un nou spectacol cu rumegus pe jos, cu miros de grajd, cu tumbe, cazaturi in fund, masti, pocnitori si muzici de fanfara.”
Am gasit acum cuvintele de mai sus in „Intilnire cu un necunoscut” , cartea lui Liiceanu. M-am regasit, recunosc. Azi televizunea e aceeasi oriunde in lume. E o guma de mestecat pentru ochi. Azi analfabetismul e masiv oriunde in lume .Si nu televizunea e de vina…Rumegusul e globalizat. Cunosc persoane publice de la noi semianalfabete, care n-au citit NICIO carte. NICIUNA! Liiceanu cred ca are dreptate…Probabil inca-mi place mirosul rumegusului, probabil urechile inca-mi sunt dependente se sunetul pocnitorilor si a muzicii de fanfara…Inca…