Duran Duran

 

      L-am vazut zilele trecute pe Moise Guran la televizor si mi-am amintit ca povestea cindva, nu mai tin minte cind, ca in liceu colegii il porecleau Moise Duran Duran…Si asa m-a luat dorul de Duran – Duran…

       Habar n-am daca mai exista sau nu moda posterelor pe pereti dar stiu ca  aveam acasa, in camera mea, un perete plin cu postere Duran_Duran…In liceu incercam sa-l imit la freza pe Roger Taylor ,aratam infiorator dar Taylor era preferatul meu…La vremea aia aveau deja vreo 18 hituri in Billboard top 100 si eu le prindeam noutatile la Radio Novi Sad sau la „By Request” a lui Andrei Voiculescu la Europa Libera…

       Habar n-am ce mai fac Duran Duran azi…Nici n-as vrea sa aflu, zau…Ii prefer pe cei de atunci, din vremea in care imi acopereau peretii camerei…Datorita lor am revazut de vreo 2 ori „Barbarella”, filmul lui Roger Vadim din 1968, de unde trupa si-a luat numele…Sincer, nu mi-a placut nici filmul si nici Jane Fonda, actrita principala…

       Am prea multi prieteni care mi-au spus ca n-au mai ascultat de mult timp un disc, un album in liniste…Si au am cam pierdut parfumul unei ore in care sa stau si sa ascult un disc , de la cap la coada…

        Ascultati-i…Merita ! E trupa care a definit curentul New-Wave…E trupa care mi-a acoperit peretii camerei toata adolescenta…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.