Breaking-news

          Intr-o farmacie am vazut o doamna, intre doua varste, care a cerut pastile cu iod impotriva radiatilor. Asta in Bucuresti…Doamna vrea pastile cu iod doar pentru ca spaima i-a fost transmisa de televizor.

         Mi-am amimtit atunci de Barbara Walters care crede ca toate canalele specializate pe stiri au luat-o razna in intreaga lume… Panica, spaima, drama sunt cele mai bine vindute marfuri in lume, acum.

         Barbara Walters este personajul veteran al televiziunii americane, lansata de NBC in anii ’50 , a fost prima femeie coprezentatoare a unui buletin de stiri…D-na Walters a transmis un mesaj interesant colegilor de breasla care azi traiesc doar din breaking-news.

        Criza nucleara din Japonia e infima in comparatie cu cea mai puternica criza nucleara din istorie. In 1961 Statele Unite au amplasat in Italia si Turcia rachete nucleare capabile sa atinga Moscova. Uniunea Sovietica, simtindu-se amenintata de aceste actiuni, decide sa construiasca baze de lansare a propriilor rachete nucleare in Cuba. Criza internationala ce a urmat a dus lumea in pragul unui razboi nuclear, nicicand in intreaga istorie omenirea nu s-a aflat mai aproape de propriul sfarsit.

         Cel mai sumbru scenariu japonez e departe de posibilul razboi nuclear ruso-american din acele vremuri…

         Decenta , imbarbatare si liniste sunt cuvintele pe care Maureen Steve O’Sullivan , faimosul producator American News de atunci le impunea buletinelor de stiri…Imaginati-va azi un colaps nuclear veritabil transmis la televizor. CNN-ul are adeseori breaking-news-uri despre viata amorosa a lui Charlie Sheen la fel cum ai nostri alearga cu microfoanele dupa limuzina lui Iri.

         Traim intre Iri si sfirsitul nuclear al lumii…Decenta, imbarbatare, liniste? In 2002 Maureen Steve O’ Sulivan a fost subiect de breaking-news in America. Acele breaking-news-uri pe care le-a detestat mereu…ecranul televizorului era brazdat de litere mari, colorate…”O’Sullivan has died”

                 

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.