Am mai scris-o aici…Cindva George Pruteanu mi-a spus ca suntem ” in zorii internetului”…Am descoperit la un post de-al meu dedicat Reginei Maria un comentariu care m-a impresionat. Nu atit comentariul cit autorul lui…Un domn de 80 de ani pasionat de net. Primul impuls al meu a fost sa cred ca e un comentariu fake, ca cineva a inventat virsta, vorbe etc…Dupa citeva minute mi-am dat seama cit de mult au reusit, ei toti, sa-mi perverteasca mintea, increderea. Am ajuns sa pun totul sub semnul intrebarii…Traiesc in impresia ca orice citesc , orice aud, orice vad e pervertit. Poate pentru ca bombardamentul mediatic e alcatuit din minciuni, ziarele publica interviuri false cu Madalina Manole si autorului interviului e in continuare ziarist, in televiziuni totul s-a transformat in exagerari greu digerabile, ca sa-ti iei o informatie reala ai nevoie de minte limpede si putere de cautare. Nu mai cred in nimic….Va redau mesajul domnului de 80 de ani…Il puteti gasi si la postul meu “Majestate”…Va multumesc, domnule ! Sunteti un om fericit, ati prins zorii netului…
”De cand V-am descoperit “blogul” nu pot sa-mi scot din programul zilnic articolele Dumneavoastra.Nu am gasit nici un singur articol ca eu , un varstnic de 80 de ani, sa nu am emotii, care ma fac sa cred ca inca mai avem OAMENI dela care Romania mai poate spera o noua inviere. Oare de ce sunteti atat de putini!? Unde sunt intelectualii Romaniei, de ce tac, de ce le este frica? De la 16 ani am fost detinut politic pana la 20 de ani: Ce OAMENI se gaseau acolo!Acolo ne temeam toti, dar teama era mai mica decat demnitatea, decat intelectul nostru, decat cinstea noastra; iar eliberati fiind prietenii si lumea cunoscuta ne trata ca pe niste eroi.Of! Doamne!”
Ce sa spun? “Multumesc”? Sau “Cu placere”?
Acelasi lucru ti-l scrisesem si eu alaltaieri, ca si comentariu la postul tau “Langa Tabara !!!!”.
Eu chiar cred ca a venit vremea pentru o noua revolutie. Insa de data aceasta, de una realizata si mental si nu doar de dragul schimbarii. Cred ca am avut destul doua orientari gresite pana acum: un comunism sortit oricum, prin structura ideologiei sale utopice, esecului si o democratie dusa de rapa si prost inteleasa. Si ma intreb din nou: chiar nu am invatat nimic din toate acestea? Ma scuzati, dar inseamna atunci ca am ramas repetenti la materia “Umanitate”, la lectiile “Demnitate”, “Tel”, “Cultura” si “Viata”. Drept urmare, fiindca nu mai avem ce astepta, nu putem promova la treapta urmatoare: “Viitor”.
Ce mai asteptam?
Daca ai sti cati bunici de acest fel se duc fara sa mai apuce sa-si spuna povestile, spre pilda nepotilor!!!!!
Si daca este masluit mesajul, el a reusit sa trezeasca un soi de revolta impotriva “jumatatzismelor”….
Perfect de acord Dane! Am ajuns sa devenim niste paranoici in tot ce ne inconjoara.
Felicitari stimabilului domn si multa sanatate!
Mona
In weekend am vazut un reportaj destul de amplu despre Gavril Vatamaniuc si cartea lui Ultimul partizan – Ar trebui sa ne doara inima ascultand acest om cu cate sacrificii a aparat ideea de libertate… cum au stat ierni in padure fara foc fara hrana – si ce idealuri aveau.
E o confirmare a calitatii!
Salut Dan!Daca vei urmari emisiunea aceasta online n-o sa regreti.Asteptam sa ne spui parerea in calitate de om de televiziune.Pentru a vedea mai multe emisiuni si articole intra pe blogatu.ro.Multumim!
http://blogatu.ro/2010/07/blogatu-livetv-despre-televiziune-cu-gabriela-zanfir.html
Sunt bucuroasa! Tocmai am obligat un prieten sa citeasca cateva articole de pe blogul tau. Mentionez ca i-am mai povestit despre blog dar nici nu vroia sa auda de tine. Dupa ce a citit ce i-am aratat a reusit – cu greu – sa recunoasca: “imi place de Dan Negru, … dar numai pe blog”. M-am declarat multumita si l-am lasat sa plece.
Cand traia bunicul meu ne mai povestea amintiri din prizonierat, dar atunci nu prea ma interesa subiectul. Acum mi-as dori sa mai ascult povesti, dar nu mai are cine sa mi le spuna…
la tv nu-mi placi,in scris da
Acum cateva luni, cand am descoperit blogul tau, am stat pana tarziu in noapte si am citit din scoarta in scoarta. De atunci, intru cu o frecventa de cateva zile, in speranta ca sa vor aduna mai multe articole, pentru ca , sincer, nu ma mai satur de citit. Este de fiecare data o sursa de emotii . In iuresul acesta al vietii de zi cu zi, blogul tau ma imi da cate un “ghiont” de multe ori, amintindu-mi sa ma gandesc la mine, la lucrurile cu adevarat importante. Cu alte cuvinte, un sincer multumesc pentru ca-ti pui sufletul pe tava si asta m-ajuta uneori sa-mi redescopar strafunduri dintr-al meu.