Cu ceva vreme in urma, in aeroport la Chisinau, Tudor Gheorghe mi-a povestit despre noul sau proiect, muzica pe versurile lui Mircea Micu. Un poet oarecum necunoscut publicului larg…Povestea cu atita patos incit eram convins ca proiectul va fi o izbinda. Sunt un mare fan de Tudor Gheorghe, i-am vazut multe spectacole asa ca n-aveam niciun dubiu…Eram poate putin surprins ca l-a ales pe Mircea Micu drept reper…
Ii citisem citeva poezii si uneori il urmaream la OTV…Ce paradox, OTV-ul a fost singura televiziune care l-a gazduit in ultimii ani, nu-mi amintesc sa-l fi vazut altundeva. Sunt sigur ca prea putini sunt cei care-i cunosc versurile…Poate ca l-am urmarit de departe de-a lungul anilor si pentru ca era nascut la Varsand, linga Arad adica oarecum aproape de Timisoara, de mine…
Daca Tudor Gheorghe nu mi-ar fi remintit de el, intr-un aeroport romanesc, la Chisinau, poate nu i-as fi recitit citeva versuri ajuns acasa si n-as fi tresarit din nou la emotia pe care stia sa o stirneasca…Acum am tresarit din nou citind o stire…Mircea Micu, la 73 de ani, s-a linistit…
Mircea Micu – Acasa, toamna
Nici nu mai simt, nici nu mai vad
Padurea-i toata un prapad
Mestecenii cu presimtiri
Se zbat in vant ca niste miri
Peste gradini un fum ciudat
Staruie greu ca un oftat.
Mama-ntr-un colt zambeste stins
Ca un cires de ani invins.
Durerea nu pot sa mi-o sting
Si tac si nu vorbesc nimic.
Instrainarea si-a infipt
In piept cutitu-i de argint.
Dar stiu ca taina asta grea
O intelege numai ea.
Nu-i mai simt, nici nu-i mai vad,
Padurea toata-i un prapad…
Un mare poet, necunoscut aproape publicului larg din pacate.
Ai ales bine poezia de mai sus
Sunt cativa poeti ale caror versuri ajungem sa le cunoastem datorita unor cantece si nu aflam poate vreodata cine le-a scris. Important e sa ne ajunga la inima.
Multumesc!Superba poezia,acum o sa-l caut pe Mircea Micu,mi-ai starnit curiozitatea!
“Mortii ii uitam mult prea usor.
Ce-ai sa faci iubito, daca mor?
Ai sa ma cam uiti si ai sa ma plangi
Din pleoapa ochilor prelungi.
Ai sa ma cam plangi cu roua grea
Peste simpla groapa ce-oi avea.
Si-ai sa mi te plangi ca-n general
M-am tinut de crasme si scandal.
Ca Esenin, mai demult, cel blond,
Ultimul poet si vagabond.
Mortii ii uitam mult prea usor…
Ce-ai sa faci, iubito, daca mor? ”
Poezia de mai sus mi-a placut mereu.In primavara, cand Tudor Gheorghe a avut spectacolul “Chemarea pasarii de acasa”, am fost asa de fericita,am realizat ca multi nu l-au uitat pe Mircea Micu.
Dumnezeu sa il ierte! Am auzit la stiri ca el a vrut sa fie incinerat.