Am vazut-o ieri pe Sandra Bullock în“The Blind Side”. Film super misto inspirat din fapte reale, fara rasturnari de situatie, fapt care-i confera si credibilitate. Daca apucati, nu-l ratati, merita…
Mai mult chiar, la “Blind Side” mi-a mijit un inceput de lacrima , emotionant cu adevarat…Am o curiozitate…mai tineti minte cind v-a mijit o lacrima pe obraz privind, ascultind sau citind ceva?
Eu, chiar si acum, la 38 de ani, daca recitesc, spre pilda, Puiul lui Bratescu Voinesti mi se pune un nod in git…Mai tineti minte?…Merita sa o recititi, citeva minute doar si o sa aveti o alta stare, promit…Incercati…
|
Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca
venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta, le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: “Pitpalac!” repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului, numai el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de- abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, cand era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea, si seara in amurg, caci ziua era primejdios din pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: “Gata?” “Da”, raspundeau ei. “Una, doua, trei!” Si cand zicea “trei”, frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o trece vara. “Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri, si marea.” Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o caruta venind si oprindu- se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. “Nero! inapoi!” s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. Scaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu paman- tul, si cu nici un pret sa nu se miste. — Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi, Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus, cu ochii tinta inspre ei. — Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul se departeaza strigand: “Inapoi! inapoi!” Nu poate trage, de frica sa nu-si impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscarea aripii, osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ascultau in tacere. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand “Apporte!” Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe drumeagul lastarului; incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut, s-au stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor; iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel, au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: “Pitpalac! pitpalac!” Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. Ea i-a numarat: lipsea unul. — Unde e nenea? — Nu stim, a zburat. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare, ascultand din toate partile. Din lastar i-a raspuns un glas stins: “Piu! piu!”… Cand l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, a inteles ca era pierdut; dar si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznadajduiasca pe el… D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui; se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara; iar noaptea, cand ailalti adormeau sub aripa mamei, el o intreba cu spaima: — Mama, nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri, si marea? — Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga. Si a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea; prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi; dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii si au intors locul; atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate, a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor, mergand toate in aceeasi parte, catre miazazi. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul — si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc, urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miazazi. Peste trei zile, toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dansul un ger aprig. * La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piro- teala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii… miriste… un caramb de cizma pe care se urca o furnica… aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. |
Pai, sunt eu clasa aIX-a acum dar cum sa uit din clasa aV-a si pana acum I-ul meu subiect pentru o teza? (Prima teza din viata mea a fost la lb.romana si tin minte si acum ca a fost din “Puiul”. Prin Abecedar era o poezie- replica a acestei povestiri.Intr-adevar, emotionanta!
Am citit de foarte multe ori, in copilarie , aceasta povestioara…intr-adevar este foarte trista:(.Cand ai zis de filme din cauza carora ti se pune un nod in gat, m-am gandit la un film pe care l-am vazut demult dar nu mai stiu cum se numeste.Poate imi aduceti aminte voi.Este vorba despre un tata(un tip de culoare)care incearca cu disperare sa ii salveze viata fiului care are nevoie de un transplant.Si am mai vazut pe youtube un videoclip la o melodie in coreana(cred), se numeste in traducere in limba engleza”Because i`m a girl”-Kiss, m-a impresionat foarte tare, desi nu inteleg nimic din ce spun ei, videoclipul spune tot.Cat despre Sandra Bullock…o ador, este actrita mea preferata.Am vazut zilele astea “All about Steve”, si ea este o dulce ca intotdeauna.Bineinteles, ca “The Blind Side” este urmatorul in lista mea de “Trebuie vazut”.
Tie, vreau sa iti spun ca esti suuuper!!!Mie oricum imi placea de tine dinainte sa aflu de blog-ul tau.Eu ma uit la emisiunea cu blondele(cand dau peste ea, ca nu stiu niciodata cand este difuzata:P,)pentru ca de fiecare data mai invat cate ceva….si asta nu strica niciodata:P.
cand mi a citit mama prima data Puiul… [ tin minte ca eram micuta taree si mi placea sa mi se spuna/citeasca multe povesti si poezii...] am inceput sa plang….pt ca mi era mila de pui…si nu mi se parea corect ce patea bietul…
de mica am fost mai revoltata..:D
Dane,e multa tristete in povestioara,si pe mine m-a impresionat mult cand am citit-o prima oara,mi se pare firesc sa ne stea un nod in gat…eu am azi mai multe,si e groaznic,acum doua ore mi-a murit cumnatul,fratele sotului meu D-zeu sa-i ierte,ascum sunt impreuna acolo sus intr-o stea,e trist si pentru cei care pleaca de tineri de langa noi dar mai trist este pentru cei care raman…:(
Am revenit sa iti spun si de o carte pe care am citit-o si mi-a trezit tot felul de sentimente, printre care si furie….furie fata de cei care desparteau familii, sotii de soti, mame de copii, frate de sora, doar pentru ca acestia au avut ghinonul de a se naste cu o culoare a pielii diferita de a lor.”Coliba Unchiului Tom” se numeste cartea si este scrisa de Harriet Beecher-Stowe.Este una din cartile care s-au lipit de sufletul meu.
Mie imi spui.. De fiecare data cand mi-o citea mama, cand eram mica..Plangeam..Nu ma putean abtine..Si..parca si pe ea o vedeam suspinand..
De fiecare data cand vad “Love story”..sau filme asemanatoare ma apuca plansul..si filmul “Seven pounds” m-a impresionat.
- I’ve never had one before.
-Your own room?
-A bed…
Senzațional film. Sper să ia Oscar.
Eu tocmai ce-am terminat de vazut un film, la care am plans ca niciodata
) Hachiko a dog’s story ; cu richard gere, vi-l recomand, este…. superb
aceasta poveste cred ca face pe oricine sa planga ,iar pe mine ca , copil ,ma facuse vre-o doua saptamani mai cuminte .Eu de felul meu sunt mai plangaciosa, plang si cand vad oameni pe strada care sunt amariti ,plang si cand mi se povesteste durerea sau amintirea cuiva , plang la filme si plang chiar si atunci cand citesc. De exemplu am plans si la una din ultimele carti pe care am citit-o Pianista scrisa de Elfriede Jelinek.
in primul rand , Sandra Bullock este actrita mea preferata…pur si simplu ador felul ei de a juca in orice film…
“The Blind Side” este un film genial…din cate am inteles Sandra Bullock a luat un premiu pentru filmul asta..
am vazut si “All About Steve”…filmul nu mi s-a parut chiar foarte ok…insa din nou, felul ei de a juca e nemaipomenit
si chiar ieri sau acum 2 zile am vazut iar un film cu ea pe pro tv…femeia asta poate juca in orice gen de film…e bestiala
cat despre lacrimile de pe obraz…hmmm…aici e o poveste mai complicata:)…ori sunt eu sensibila , ori nu stiu care e treaba , dar imi dau lacrimile atunci cand cant anumite melodii (imi place foate mult sa cant si am si voce
)..chiar nu stiu de ce mi se intampla asta…prietenele mele tot timpul se mira cand ma apuca pe mine….:)
am plans la filmul Armaghedon , cand bruce i-a salvat viata lui ben affleck inlocuindu-i sarcina de a distruge asteroidul…muzica si felul in care a jucat senzationalul bruce willis mi-au pus capac…
un film care il mai tin si acum minte si va recomand sa il vedeti e Save The Private Ryann (Salvati soldatul ryann) cu tom hanks , e vechi si tine in jur de 2 ore dar merita , e fenomenal…
“Succesuri”
Am vazut si eu filmul, Dan!!! Pot spune ca m-a sensibilizat Sandra… cat priveste povestea de mai sus…trist, dar sa dam vietii o cu totul alta fragmentare. Esti un om viu, solar…ma bucur ca vad si partea grey:)). Te pup
Sa lasam putin povestile si sa ne indreptam privirile catre sufletele cateilor nevinovati din adapostul de la Glina care au murit ori de ger , ori acoperiti de zapada ori morti de foame pentru ca nimeni nu a putut ajunge cu mancare si apa la ei. Asta nu e poveste , e realitate.Si cand animalele de oameni isi maltrateaza caii , ii bat in drum pana ii omoara tot realitate e. Si cand un cacacios de 16 ani , matador cica , infige sabii in tauri omorandu-i lent in aplauzele retarzilor din public tot realitate e .Da, plang cand vad toate astea si constat ca omul e mai animal decat animalele…
Aliceea, filmul de care zici tu e John Q.
Incearca The Bucket List. E absolut emotionant!
Emotionant intredevar. Dar lasa “misto”-ul tocmai ne spusesei sa-l evitam. Te-a marcat un pic Bucurestiul…se vede.
. Emotionant mi s-a parut “Schindler’s List”. Ma mai emotioneaza reportajele de la Tv despre suferintele oamenilor.. asa..in general.
Zilele trecute mi s-a parut revoltator cum au putut sa-i dea drumul baiatului de politai care a impuscat o fata in cap (3 ani cu suspendare). Daca il gaseam vinovat il executatam pe loc, fara pic de mila….Cum au facut chinezii cu aia cu laptele cu melamina.
In copilarie bunicul imi citea “Puiul” si de fiecare data plangeam pentru el.Ajunsesem sa refuz sa mai aud poemul.”Pianistul” m-a emotionat intr-adevar,un film fascinant…
Da…ai dreptate…”Puiul” mi-a marcat copilaria…tin minte ca atunci cand am invatat povestea la scoala, jumatate din clasa plangea….Trista si emotionanta mai este si Moartea caprioarei sau Lassie;-(
@ Serban, multumesc, chiar voiam sa il revad dar oricat mi-am stors creierii nu imi aduceam aminte cum se numeste:P.
AM CITIT DE FOARTE MULTE ORI “PUIUL” CAND ERAM MICA SI INTOTDEAUNA M-A IMPRESIONAT-MAI ALES LUPTA MAMEI-E FOARTE GREU PENTRU EA SA DECIDA ASUPRA VIETII COPILULUI.REFEERITOR LA FILME CARE M-AU FACUT SA PLANG,AM VAZUT O SCENA INTR-UN FILM DESPRE UN TATA,CARE LUPTA PENTRU REBELI,SI DE DRAGUL FIULUI SAU-CARE FUSESE RAPIT SI SE CERUSE PREDAREA TATAULUI DREPT RECONMPENSA-A ACCEPTAT SA SE PREDEA,STIIND CA VA FI OMORAT.M-A IMPRESIONAT SCENA IN CARE ISI LUA ADIO DE LA FIUL SAU,PENTRU CARE SE SACRIIFICASE.
TOT ASA,IMI AMINTESC CA AM PLANS ATUNCI CAND AM AFLAT DE MOARTEA LUI MARIAN COZMA-PASARILA-.NU URMAISEM NICIUN MECI DE-AL LUI,NU AUZISEM DE EL,DAR CEEA CE I S-A INTAMPLAT MI S-A PARUT FOARTE NEDREPT.PENTRU ACEI CRIMINALI EU A-SI FI INSTITUIT PEDEAPSA CAPITALA.
M-a facut sa plang, chiar si mai mult, “Cel mai iubit dintre pamanteni”, care ilustreaza genial desertaciunea.
Nici mie nu-mi placea povestea asta. Asta, “Balada unui greier mic” a lui Toparceanu si “Catelusul schiop” de Elena Farago. Trist…
Si “Gandacelul” de Elena Farago e la fel de emotionant.
intotdeauna am plans la poezia asta:
Gândăcelul
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de Elena Farago [Elena_Farago ]
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
cand eram mica ma amenintau ca imi citesc poezia ca sa stau cominte… surprinzator, inca ma emotioneaza…
si “Moartea caprioarei” m-a impresionat in copilarie, pe langa “Puiul”
sau “Catelusul schiop”.
Am aflat de-atunci, prin prisma acestor scrieri, cata nedreptate si durere e in lume…
Autoportet intr-o oglinda sparta, de Octavian Paler; Biblia de neon, de J.K Toole; Apa pentru elefanti, de Sara Gruen. Acestea sunt carti care m-au facut sa lacrimez serios! Cititi-le.
Nu cred ca exista o persoana care vede filmul The blind side si sa nu fie emotionat si cand te gandesti ca exista in realitate personajele. Mi s-a facut pielea de gaina!
Un film care merita vazut si la care am plans la sfarsit este Seven Pounds, superb film
Mai facut curioasa,asa ca am vazut “The blind side”.Filmul e superb
Sandra Bullock e geniala in toate filmele
ciao. Am putut retine comentariul la Puiul (pt bac) doar pentru ca m-a impresionat extrem de mult povestea. Chiar am si incercat sa o povestesc iubitului meu care nu este roman. Si a ramas si el impresionat.
Alta poezie ce m-a marcat este “3 doamne si toti 3″ de Cosbuc…imi vin noduri in gat si imi tremura coltul stang al buzei de jos numai cand ma gandesc. Si mai era una a lui Cosbuc…sau o fi a lui Alexandri? (scuza-mi incultura) despre un soldat care se intoarce ranit de pe front. Nu stiu cum se numeste poezia. Mi-o recita bunica mea (Dumnezeu sa o ierte)…era una dintre favoritele ei. O stia pe de rost!
http://www.youtube.com/watch?v=UsCJWZYy9Rk
Asta mi-a pus un nod in gat astazi..de fapt m-a facut sa plang.. sunt lucruri pe care le-ati mai citit sau le stiati..dar merita reamintite!
Mai tineti minte povestea asta? Eu o stiu si acum pe de rost:
PRIVIGHETOAREA
de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti:
— Ce ai, nene Iorgule? Parca ai fi suparat.
— E!…
— Ba nu zau, ti s-a intamplat ceva?
— Mi s-a intamplat o ticalosie… Nici nu stiu cum sa-ti spui… Stiti
ca prin fundul curtii mele trece iazul morilor. Cand n-am ce face, dau
cu undita la peste. Am acolo, in stanga scarii (c-am facut o scara pentru
scaldat), o adancatura, in care arunc in toate serile cate o bucata de
mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste… Si uneori,
cand e apa merie, mai ales acuma primavara, se da bine si prinz… nu
cine stie ce pesti mari, dar in sfarsit: cleni, mrene… Am prins de multe
ori si mai maricei — asa, cat un cutit de masa obisnuit… Tu nu esti
pescar; n-ai dat cu undita niciodata… E pacat… La mine, acolo, e
frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa, si apa aia care curge lin
printre salcii pletoase… Sa vii o data sa vezi… Acum, eu am undite
sistematice, de se strang, se fac baston; dar aici in iaz nu le intrebuin-
tez, ca prea sunt lungi… Iau cate o nuia de alun, ii pun ata, plumb si
carlig, si gata; iar cand plec de acolo, infasor ata pe nuia si o bag intr-
un tufis de rachita. In tufisurile astea si in salciile de pe marginea
iazului vin privighetori si canta toata noaptea… Foarte de multe ori,
cand stau linistit la pescuit, vin saracele pana langa mine, aproape de
tot, sa le prinzi cu mana, parca ar fi oarbe: umbla dupa oua de furnici
si dupa rame… Ce e azi? Joi. Alaltaseara, marti, a venit pe la noi
capitanul Delescu cu nevasta-sa si am stat cu totii in pridvor sa le
ascultam. Nu canta una, cantau zece, cincisprezece; rasuna tot zavo-
iul… Si cum era o luna ca ziua si mirosea liliacul… am petrecut o
seara… sa-l intrebi pe el… Mai ales una, chiar in gradina la mine, intr-o
salcie pletoasa, canta… Doamne, Dumnezeule!… De cate ori incepea,
facea intr-un fel nou. Inca Victorita, nevasta capitanului, luase un
condei sa insemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea.
Uneori facea: fi, fi, fi, tiha! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau! clings!…
iar cand ispravea intr-o cascada de triluri, zau daca nu-ti venea s-o
aplauzi ca pe-o primadona… Si din crina ii raspundeau altele si altele…
Frumoasa seara am petrecut, n-am s-o uit niciodata! Si ne intrebam
cu totii, daca o fi adevarat ca toate vietuitoarele de pe pamant se trag
dintr-o tulpina si ca s-au deosebit unele de altele numai silite de
imprejurarile deosebite prin care au trecut — ce fel de imprejurari au
fost alea, care au putut sili privighetoarea sa ajunga sa cante asa, iar
carsteiul bunaoara sa haraie, ca un ceasornic de buzunar cand il
intorci? Mare taina! E!… Pe la douasprezece ne-au plecat musafirii,
iar nevasta capitanului, dupa ce ne-a zis noua “Buna-seara”, a facut
bezele inspre salcia pletoasa, strigand: “La revedere, puica, pe mane
seara!”
Si au venit si aseara; dar in salcie nu mai canta privighetoarea…
Se auzea in zavoi, dincolo peste iaz, o multime; aici insa nu… Ne
gandeam ca poate si-a gasit sotia si s-o fi dus dupa ea in zavoi; si ne
sileam s-o recunoastem de pe cantec; dar, ori ca era prea departe si
nu puteam deosebi toate sunetele, ori ca nu canta toate la fel; dar lucru
hotarat, lipsea un sunet; n-auzeam pe niciuna facand: clings! Nu-l
auzeam si sa vezi de ce… Azi-dimineata, neavand treaba, ma cobor la
garla. Lasasem in ajun undita acolo intr-un tufis… O caut: nimic. Zic:
sa stii ca mi-a furat-o cineva. Cand ma uit mai bine, o vaz mai departe
pe jos. Dau s-o ridic: ata desirata de pe bat si incurcata in rachita. Ma
iau dupa fir si ce sa vaz? Parca si acuma mi se sfasie inima… Lasasem
rama in carligul unditei; si biata privighetoare, umbland dupa deman-
care, a inghitit carligul!… Saracuta! Cat trebuie sa se fi zbatut, cat
trebuie sa se fi chinuit!… Acum sta moarta, cu aripioarele intinse, iar
pe ochisorii ei, ca doua margele negre, napadisera furnicile… Pre legea
mea! Sunt asa intamplari absurde care-ti tulbura mintea, iti zdruncina
credinta… Auzi dumneata moarta: cu carligul infipt in gusulita aia,
care scotea sunetele alea dumnezeiesti! Auzi dumneata cum am
rasplatit eu pasarica nevinovata, pentru ca ne desfatase cu viersul ei!
Cand ma gandesc, imi vine nebunie; dar ce nebunie!… Ah! ochisorii
aia negri pe care napadisera furnicile!…
Mda,imi amintesc ca la scoala cand am trecut poezia asta,invatatoarea ne-a impartit in 2 tabere:o tabara erau “procurorii” prepelitei,iar alta tabara “avocatii” ei…Eu faceam parte din tabara care apara prepelita.Tin minte ca m-am implicat atat de tare in asta,incat am “castigat” procesul! Astazi stau si ma gandesc:oare ce as fi facut eu daca as fi fost in locul ei?Dar daca as fi fost in locul puiului oare la ce m-as fi gandit?
“Puiul”,imi amintesc si acum la 22 de ani,cat am plans la gradinita cand am auzit aceasta poveste.Cel puti mi-am inveseli colegii,pt ca au ras toti de mine.Va recomand si “Sorcova”de Barbu Stefanescu Delavrancea.Si mai lacrimogena,in opinia mea cel putin.
Aceasta carte am primit-o in clasa a III-a la un concurs de pictura, si acum trebuie sa mai fie pe undeva pe acasa…o citeam de fiecare data cand dadeam de ea prin casa, si de fiecare data ma facea sa-mi curga o lacrima, de altfel ca si acum la 23 de ani…
http://WWW.ACASA TV.ROPOVESTIRI http://sfinx777.files.wordpress.com/2010/05/daniel-zavoi.jpg?w=185ADEVARATE DANIEL ZAVOI TATAL INFIRM.SAL AJUTAM DE LA INIMA LA INIMA ARE NEVOIE DE OPERATIE PE COLOANA INPLANT CU CELULE STEM SE LUPTA SA RAMANA IN PICIOARE PENTRU MICUTA LUI VANESSA.
NR CONTACT 0727579813infirm daniel zavoi.
http://WWW.ACASA TV.ROP