Am vazut IPADUL lui Steve Jobs…Asteptat de multi…Un prieten din Timisoara a primit prin ’95 oferta de a lucra in Sillicon Valley. Sunt multi romani acolo. Tibi a plecat cu iubita cu tot. In 2010 lucreaza tot acolo, iubita i-a devenit sotie si i-a mai facut si 2 copii,romano-americani…
Mi-a povestit odata ca la sediul Apple sefii nu sunt tratati diferit de angajati, incepind chiar din parcare. Nimeni nu are loc de parcare rezervat si daca ajungi mai tirziu, orice functie ai avea, esti nevoit sa colinzi toata parcarea sa gasesti un loc. Exceptia o face insa Steve Jobs. Nu are locul lui dar adeseori cind ajunge la birou si parcarea e plina isi pune Mercedesul pe locurile destinate handicapatilor. Angajatii ii pun tot felul de biletele in parbriz, ii ridica stergatoarele…degeaba.
Interesant insa e altceva…Reactia angajatilor la gestul lui…Ei spun ca e de inteles,ca asa e bossul lor, omul care a schimbat lumea, Steve Jobs n-a respectat niciodata nicio regula…A darimat toate barierele,de ce ar respecta reguli in propria parcare?.
Prietenul meu, roman angajat la Apple cistiga peste 200000 de dolari/an, asta inseamna mai bine de 15000 de dolari pe luna. La noi fotbalistii se lauda cu astfel de salarii. Noi platim picioarele, ei platesc capul…
L-am vazut pe Jobs pe Youtube la lansarea IPAD-ului…Steve Jobs, cu aceiasi privire agera tinind in miini o noua revolutie…Un corp firav, slabit de un diagnostic cutremurator …cancer pancreatic….
Mda…e o boala grea,dureroasa nici nu vreau sa ma mai gandesc…e trist sa stii ca ai boala asta si sa vezi cum pe zi ce trece te stingi,am avut in familie 3 cazuri e greu…
Ma linistesc articolele tale sa sii Dane, imi place zilnic ce citesc aici.
Nu-i de mirare ca toti oamenii buni,specialistii,toti..pleaca din tara asta…la noi nu mai faci nimic cu inteligenta sau cu capul cum spui tu..eventual daca mai castigi cate cava la emisiunile tale!
Am citit si eu despre boala D-l Jobs si am ramas socata…nu mi-a venit sa cred!e pacat si trist in acelasi timp!
O zi faina,Dane!
La fel ca Patrick Swayze….cate odata stai si te gandesti ca degeaba ai bani daca nu ai sanatate …Mai bine ar investi si-n cercetari medicale nu numai in gadgeturi.
Citesc de câteva săptămâni acest blog și îmi place mult (altfel nu l-as mai citi). Temele pe care la abordezi sunt foarte interesante; de multe ori aflu lucruri noi. Poveștile tale sau intamplarile cu oameni care te-au marcat sunt amuzante si au tot timpul o invatatura. Mi-ar placea totusi sa citesc mai putine lucruri triste asa cum sunt ultimele postari.
Cam atat am avut de zis, o zi cat mai buna!
Imi plac mult temele blogului tau. Sunt pentru suflet.
Din pacate lupta cu cancerul este ceva dincolo de cuvinte. Nimic nu se compara cu aceasta suferinta. E o batalie a pacientului, a familiei, a prietenilor, a medicului. Este lupta pentru inca un Craciun, pentru inca un zambet. Si atunci, orice moment capata o importanta pe care niciodata altfel nu am fi reusit sa ne-o imaginam.
Sunt lectii de viata care nu pot fi uitate.
Oare cand se va plati si la noi in tara capul cum spui?
Imi place ca ai o mare sensibilitate,te misca problemele altora.Te respect si te citesc cu mare drag.
Salut Dan,
imi cer scuze ca iti scriu asta sub forma de comment, insa nu am gasit nicio adresa de contact. Vroiam sa iti propun un design ceva mai deosebit pentru blog. Daca esti interesat, scrie-mi te rog pe adresa de mai sus. O seara faina iti doresc!
Au si ei banii lor in sport, batacii iau si aia roabe de bani, baschetbalistii sunt platiti regeste, fotbalul lor idem. Nu cred ca e cinstita comparatia, desi prezinta o realitate.
Cat despre cancer, vazusem recent o stire pe ceva televiziune. Era vorba despre o previziune: pana in 2050, unul din patru oameni va dezvolta o forma de cancer. Nu stiu daca este sustinuta de realitate, dar este oricum inspaimantatoare, chiar daca rata nu va fi de 25% ci mai mica.
Astazi am aflat din intamplare despre blogul tau si in seara asta am inceput sa-ti citesc istorisirile. Am fost impresionata si captivata de stilul tau de a scrie inca de la primul post si nu am putut sa plec din fata laptopului pana nu le-am citit pe toate. O sa-ti raspund si eu la o intrebare dintr-un post anterior. Cred ca daca ai scrie o carte ai avea un mare, mare succes. Si eu as fi printre primele persoane care ar achizitiona aceasta carte. As mai ramane un pic la povestit dar e destul de tarziu .
Ma bucura faptul ca scrii aici pentru ca avem multe de invatat de la tine. Weekend placut!
Buna,Dan.Din Japonia te citesc.Sunt bucuroasa ca am descoperit blogul tau;imi place foarte mult cum scrii.Am ramas placut surprinsa sa descopar ce persoana sensibila esti.
Multumesc!
Serbus,Dan! Citesc cu tare mare drag blogul tau si ma bucur sa descopar ca in fiecare zi scrii lucruri interesante. Fiecare post are ceva special, ceva din talentul si emotiile tale. Im mijlocul sesiunii , ma incarc de energie pozitiva, cand fac pauza de la invatat si iti citesc blogul. Multumesc…:)
Salut Dane. E prima data cand iti scriu, desi “te citesc” de cand ai aparut in blogosfera.
Inainte de toate, sincere felicitari. Nu ma asteptam ca Dan Negru sa fie atat de diferit, dincolo de ecranul tv-ului. Pana de curand te consideram, fara suparare, un simplu prezentator nebun in goana dupa audiente si dispus la n compromisuri cu tot felul de specimene din show-bizul romanesc si nu numai.
Cu atat mai mare mi-a fost mirarea cand am intrat sa citesc ce postezi, lucruri rare as spune, lucruri care difera de ceea ce vezi pe multe alte bloguri de celebritati de pe la noi si nu doar.
Imi place ca spre deosebire de altii, nu scrii despre tine, nu tu esti subiectul principal al acestor texte, ci oameni si intamplari care te-au marcat. Se simte ca esti mult mai mult decat un numar ridicat de decibeli si aparitii acide, insa din pacate emisiunile pe care le realizezi de multe ori nu se ridica la nivelul asta, nu prin prisma ta neaparat, ci in special a invitatilor.
Si inainte sa inchei, am o intrebare : stiu ca face parte din bucataria interna a emisiunii, dar spune-mi daca participantii stiu raspunsurile dinainte sau au un material de documentare in prealabil ? Pe scurt : emisiunea e “aranjata” ?
Crisi – multumesc pentru vorbe…ma bucur ca descoperim impreuna lucruri interesante
Bianca -Uauuuuu !!!!! Daca citesti comentariul asta poate dai un semn. Mi-ar placea mult sa-mi povestesti cite ceva despre cum ai ajuns acolo, ce faci, cum te descurci…As vrea sa postez povestea ta pe blog..
viki-multumesc pentru incurajarea cu carte
bigdan.constantin-stiu bine despre ce vorbesti.stii bine ca stiu…
popy-mda, sunt un pesimist prin definitie…scuze
Dan vrei sa postezi povestea mea pe blog?Woww…Nu e o poveste atat de interesanta.Sunt casatorita aici de ceva vreme(adica aproape 10 ani),am doi copii minunati si un sot minunat.Iubesc Japonia si ma consider norocoasa ca traiesc aici.Daca ai un minut liber,poti arunca un ochi pe blogul meu.
@Bianca- si eventual ai putea mentiona cum ai ajuns pe blogul lui Dan…
Trebuie sa recunosc ca nu stiam de blogul lui Dan.Ma intrebam ce se intampla cu emisiunea ce o modereaza si am dat o cautare pe Google si…iata-ma aici.
Am un prieten care lucreaza ca “head-hunter” pt Jobs, adica racoleaza angajati noi. El spune ca oamenii, angajati il divinizeaza pur si simplu pe Jobs. Si cred ca si au de ce. Omul e un geniu.